Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Comemorarea unei pagini de istorie tristă a neamului

Comemorarea unei pagini de istorie tristă a neamului

Galerie foto (6) Galerie foto (6) An omagial
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 15 Mai 2017

La împlinirea a 40 de ani de la demolarea Bisericii Ienii, pentru a readuce în memoria colectivă imaginea acestui important locaş de rugăciune din centrul istoric al Capitalei, Parohia Boteanu-Ienii și Parohia „Sfântul Nicolae”-Dintr-o Zi au organizat sâmbătă, 13 mai, în foaierul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, expoziția de fotografie „Ultimele zile ale Bisericii Ienii”, semnată de arhitectul Radu Ștefănescu. Tot sâmbătă seara, în aula bibliotecii s-a desfăşurat o sesiune de comunicări despre demolarea acestei biserici. Duminică, 14 mai, la Biserica Boteanu-Ienii, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, apoi a urmat o procesiune spre locul în care a fost Biserica Ienii, unde a fost dezvelită o placă comemorativă.

În cadrul sesiunii de comunicări de la Biblioteca Centrală Universitară, au vorbit domnul Victor Opaschi, secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, academicianul dr. Răzvan Theodorescu, pr. dr. Florin Șerbă­nescu, consilier patriarhal la Sectorul cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, şi pr. dr. Costel Hăbelea, parohul Bisericii Boteanu-Ienii.

Seara a fost deschisă de secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, care a evidențiat că prin demolarea Bisericii Ienii, regimul comunist a dorit ştergerea din memoria românilor a unei părţi esenţiale a identităţii lor: „La cutremurul care a zguduit Bucu­reştiul pe 4 martie 1977, care a dus la mari pierderi de vieţi omeneşti, printre multele clădiri care s-au dărâmat a fost şi vechiul bloc Dunărea. Biserica Ienii, însă, monument istoric, una dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici ale Capitalei, a rămas în picioare. Solidă, construită pentru a dura şi ocrotită de providenţă, biserica rămăsese acolo, parte a memoriei neşterse a oraşului numit, când nu era mai mare decât un târg, oraşul cu 300 de biserici. În acele zile, când oraşul abia răsufla după tragedie, soții Ceauşescu, vizitând ruinele, au luat decizia să îngroape în molozul cutremurului şi această mărturie vie a credinţei, care animase, de la naşterea sa, Bucureştiul. S-a spus atunci că Elena Ceauşescu a fost cea care a comandat distrugerea bisericii, pentru a nu mai avea mereu în faţa ochilor, chiar în centrul oraşului, această dezminţire a ideologiei care anima regimul politic comunist (...). Acest an, închinat de Biserica Ortodoxă Română memoriei Patriarhului Justinian şi celor care au apărat credinţa în timpul comunismului, este, de altfel, unul cu o memorie încărcată deopotrivă de tristeţe şi de speranţă. Pentru români, într-adevăr, cea mai recentă este amintirea fatidicului an 1977, anul cutremurului, anul morţii Patriarhului Justinian, marele patriarh al luptei pentru supravieţuire a Bisericii în comunism. Acesta a fost anul relansării prigoanei nu doar împotriva bisericilor şi monumentelor istorice, ci a luptei împotriva memoriei şi a rădăcinilor culturale şi spirituale ale acestei ţări, prin resistematizarea Capitalei, dar şi a întregii ţări, după chipul şi asemănarea regimului comunist. Anul 2017 este însă şi cel al sărbătoririi a 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României. În acest an, avem aşadar de marcat un moment al distrugerii şi unul al refondării, unul al tristeţii şi celălalt al speranţei”.

În continuare, secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, a amintit şi de proiectul naţiunii române, iniţiat imediat după Războiul de Independenţă, construirea Catedralei Mântuirii Nea­mului.

Părintele consilier patriarhal Florin Şerbănescu a prezentat modul în care a fost demolată Biserica Ienii, aducând totodată detalii arhitectonice importante referitoare la sfântul locaş demolat în timpul regimului comunist. „Biserica Ienii a fost prima biserică demolată după cutremurul din 1977, cu intenţie, cu bună ştiinţă, ea neavând nimic de suferit la cutremur, urmărindu-se, de fapt, înlăturarea ei din peisajul central al Capitalei”, ne-a declarat pr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal.

Duminică, 14 mai, Liturghia a fost săvârşită în cele două biserici participante la proiect, la Biserica Boteanu-Ienii slujind Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Ieronim a amintit despre importanţa construirii de sfinte locaşuri, în care creştinii să se închine „în duh şi în adevăr”, conform celor spuse de Mântuitorul femeii samarinence.

La finalul slujbei, credincioşii au mers, împreună cu soborul de preoţi, condus de Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, în procesiune către locul unde a fost altarul Bisericii Ienii, vizavi de hotelul Intercontinental. Acolo au fost întâmpinaţi de clericii şi credincioşii Bisericii „Sfântul Nicolae”-Dintr-o Zi. A urmat o scurtă pomenire pentru ctitorii Bisericii Ienii, după care Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul şi doamna Daniela Popa, viceprimarul sectorului 1, au dezvelit placa comemorativă. Preasfinţia Sa a stropit cu apă sfinţită placa de comemorare şi a rostit un scurt cuvânt de învăţătură, subliniind că „este un moment trist din istoria Bisericii Ortodoxe Române, dar şi din istoria urbei şi nu mai puţin un moment trist din istoria culturii şi tradiţiei româneşti. Biserica ce a fost aici şi ce a dăinuit până în 1977 a fost o expresie a artei brâncoveneşti. O biserică foarte frumoasă, bine încadrată, care nu deranja pe nimeni. Un moment istoric care a îmbrăcat mai puţin haină de sistematizare şi mai mult de persecuţie şi eliminare a făcut ca unele biserici care nu stăteau în calea unor planuri de sistematizare să fie demolate”.