Cum se face corect împărtăşirea clericilor?

Împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este unul din momentele cele mai importante ale Tainei Sfintei Euharistii şi punctul culminant al trăirii unirii noastre cu Hristos. El este trăit cu maximă intensitate, atât de slujitorii Sfintei Euharistii, cât şi de credincioşii care participă la Sfânta Liturghie şi se împărtăşesc. Ritualul însă este deosebit de la o categorie la alta. După cum este cunoscut, credincioşii se împărtăşesc la îndemnul preotului sau diaconului: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă, şi cu dragoste să vă apropiaţi!“. Ei primesc Sfânta Împărtăşanie numai în afara Altarului, din faţa uşilor împărăteşti, pe solee, după ce preotul citeşte cele trei rugăciuni înainte de Sfânta Împărtăşanie. Credincioşii sunt împărtăşiţi cu linguriţa, deodată cu Trupul şi Sângele Domnului, având fiecare în mâna dreaptă o lumânare aprinsă. Nu este îngăduit să se folosească atâtea linguriţe câţi credincioşi sunt de împărtăşit sau dezinfectarea şi refolosirea lor şi nici linguriţe particulare sau personale, aceasta fiind o dovadă de necredinţă.

Spre deosebire de credincioşii laici sau mireni, slujitorii bisericeşti, începând de la diacon în sus, se împărtăşesc numai în Sfântul Altar. Cântăreţii, ipodiaconii şi preoţii caterisiţi, ca şi toţi cei care fac parte din clerul inferior şi care au dispărut cu timpul din structura Bisericii (diaconiţele, anagnostul, lectorul şi citeţul, exorciştii, acolutul, ostiarii, portarii sau uşierii, groparii), novicii în călugărie şi călugăriţele se împărtăşesc numai în afara Altarului, din faţa uşilor împărăteşti. Regula de urmat este aceasta: toţi cei hirotoniţi într-una din cele trei trepte ale preoţiei - diacon, preot, episcop - se împărtăşesc numai în Altar, iar restul membrilor Bisericii numai în afara Sfântului Altar.

În legătură cu această rânduială, aş dori să explic ce înseamnă expresia pe care o folosim pentru preotul caterisit: „A fost coborât în rândul laicilor“. Nu înseamnă că preotul caterisit este socotit ca un laic sau egal cu un laic, căci rămâne în continuare cu harul preoţiei, care nu se ia de la el niciodată. Folosind un termen din teologia catolică, spunem că hirotonirea în calitatea de preot creează un efect indelebil, adică de neşters, de nedesfiinţat. Harul rămâne în preotul caterisit, dar este nelucrător. Dovadă că, în cazurile de iertare, preotul revine la calitatea lui de preot fără a mai fi hirotonit. Preotul caterisit, nemaipurtând haina preoţească şi având harul nelucrător, este „coborât“ în rândul laicilor pentru împărtăşire, adică este coborât din înălţimea demnităţii Altarului, la nivelul naosului, în faţa uşilor împărăteşti, pe solee, cu ceilalţi credincioşi.

În ceea ce priveşte împărtăşirea slujitorilor Bisericii, aici avem mai multe situaţii. Mai întâi trebuie să precizăm că împărtăşirea clericilor se face mai înainte de cea a credincioşilor. Ea se face după ce slujitorul rosteşte: „Să luăm aminte! Sfintele, sfinţilor!“

1. Prima situaţie este aceea în care preotul slujeşte singur Sfânta Liturghie. Aceasta este, de altfel, rânduiala de bază a Sfintei Împărtăşiri. După îndemnul de mai sus, preotul frânge Sfântul Agneţ în patru părţi, le aşază pe Sfântul Disc, pune părticica Iisus în Sfântul Potir, binecuvântează căldura cu formula respectivă, o toarnă în Sfântul Potir, apoi ia părticica Hristos cu mâna stângă şi o aşază pe palma mâinii drepte care are între degete buretele, cu care se şterge pe mâna stângă de eventualele firimituri, aşază cruciş mâna dreaptă peste cea stângă şi rosteşte cele trei rugăciuni dinainte de împărtăşire, cu capul puţin plecat, apoi consumă părticica din Sfântul Agneţ. Apoi gustă de trei ori din Sfântul Sânge, cu formula respectivă. Îşi şterge buzele cu formula respectivă, apoi toarnă Cele Sfinte în Sfântul Potir şi se pregăteşte pentru împărtăşirea credincioşilor.

2. A doua situaţie este aceea când preotul slujeşte cu diacon, unul sau mai mulţi. În această situaţie, rânduiala Sfintei Împărtăşiri este deosebită. După ce preotul frânge Sfântul Agneţ şi pune părticica Iisus în Sfântul Potir, împarte părticica Hristos în atâtea părţi, câţi slujitori sunt de împărtăşit. Apoi dă diaconului sau diaconilor părticica din Hristos, îşi ia şi el părticica din Hristos, rosteşte rugăciunile respective, consumă Sfântul Trup, apoi preotul se împărtăşeşte cu Sfântul Sânge, îl invită pe diacon sau pe diaconi la Sfântul Potir, care se apropie cu formula respectivă, este împărtăşit, apoi diaconul pune restul din Sfinte în Sfântul Potir, cu rugăciunile respective.

3. A treia situaţie este atunci când preotul slujeşte cu mai mulţi preoţi, fără diacon. În situaţia aceasta avem următoarea rânduială. După frângerea Sfântului Trup, de către protos, se împarte părticica Hristos în atâtea părţi câţi slujitori sunt de împărtăşit. Apoi preotul protos ia primul din Sfântul Trup, urmând ceilalţi slujitori, aşezându-se în ordine descrescândă, în dreapta protosului. Rostesc rugăciunile necesare şi consumă Sfântul Trup. Apoi protosul începe împărtăşirea cu Sfântul Sânge, venind şi ceilalţi în ordine descrescândă. Ultimul preot toarnă Cele Sfinte în Sfântul Potir.

4. A patra situaţie o constituie slujirea mai multor preoţi cu unul sau mai mulţi diaconi. În această situaţie, după frângerea Sfântului Agneţ, protosul împarte părticica Hristos în atâtea părţi, câţi slujitori sunt de împărtăşit. Preoţii, începând cu al doilea, vin în ordine descrescândă şi-şi iau părticele din părticica Hristos, cu formula respectivă, se pleacă spre protos fără să rostească ceva, şi se aşează unul după altul în dreapta protosului. Apoi, protosul dă părticele din partea Hristos, diaconului sau diaconilor. La sfârşit, ia şi el părticele din partea Hristos. Rostesc rugăciunile care se zic acum, apoi consumă Sfântul Trup. La împărtăşirea cu Sfântul Sânge care urmează, începutul îl face protosul fiind urmat de ceilalţi preoţi, iar ultimul dintre preoţi împărtăşeşte pe diaconi. Protodiaconul sau unul dintre diaconi face turnarea Sfintelor în Sfântul Potir.

5. O situaţie deosebită este aceea a săvârşirii Sfintei Liturghii cu arhiereu, având sobor de preoţi şi diaconi. În această situaţie, protia o are arhiereul. Împărtăşirea se desfăşoară astfel: arhiereul, după frângerea Sfântului Agneţ, pune părticica Iisus în potir, apoi împarte părticica Hristos în atâtea părţi câţi slujitori sunt de împărtăşit. Apoi arhiereul dă părticele din Sfântul Trup (părticica Hristos) tuturor slujitorilor, începând cu preoţii şi până la ultimul diacon, care se aşază în dreapta arhiereului, în ordine descrescândă. Se rostesc rugăciunile respective şi se consumă Sfântul Trup. Apoi arhiereul dă Sfântul Sânge, începând cu preoţii, până la ultimul diacon. Diaconul cel dintâi toarnă Sfintele în Sfântul Potir.

6. Cea mai complexă situaţie este aceea a slujbei cu sobor de mai mulţi arhierei, preoţi şi diaconi. În această situaţie ritualul împărtăşirii este următorul: după frângerea Sfântului Agneţ, şi după punerea în potir a părticelei Iisus, arhiereul protos împarte părticica Hristos în atâtea părţi, câţi slujitori sunt de împărtăşit. Apoi, arhiereii, începând cu al doilea, îşi iau părticele din Sfântul Trup, în ordinea descrescândă. Apoi arhiereul protos dă părticele din Sfântul Trup, preoţilor şi diaconilor în ordine descrescătoare, apoi la sfârşit ia şi el părticica, rostesc împreună rugăciunile şi consumă Sfântul Trup. Apoi începe împărtăşirea cu Sfântul Sânge. Se împărtăşesc mai întâi arhiereii, începând cu protosul, iar ultimul arhiereu împărtăşeşte pe preoţişi diaconi, ultimul diacon turnând cele rămase pe Sfântul Disc în Sfântul Potir.

În legătură cu Sfânta Împărtăşanie mai precizăm că atunci când arhiereul slujeşte, acesta face împărtăşirea preoţilor şi diaconilor. La Liturghie, nu poate un preot să împărtăşească pe alt preot, indiferent de gradul sau rangul administrativ sau onorific pe care îl are primul. Preotul împărtăşeşte numai pe diaconi. Diaconii nu se împărtăşesc singuri, ci de către arhiereu sau preot.