Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Cuviosul protopsalt Eustatie de la Putna
După ctitorirea Mănăstirii Putna de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, acesta s-a îngrijit în mod special ca monahii de acolo să se ocupe cu activități care împodobesc biserica și aduc folos sufletesc obștii și poporului credincios. Astfel, în perioada ștefaniană, la Putna au funcționat un scriptoriu, în care au fost copiate și ornamentate tetraevanghele, cărți de slujbă și de învățătură duhovnicească, un atelier de broderie, de la care au rămas o serie de icoane brodate unice, și o școală muzicală care a hrănit duhovnicește pe viețuitorii mănăstirilor Moldovei și pe închinătorii lor.
Monahul putnean Eustatie (în manuscrise Evstathie) a fost cel mai cunoscut protopsalt din Moldova secolului al XVI-lea, primul mare compozitor român de muzică bisericească, totodată caligraf și criptolog, ctitor și dascăl al unei școli de psaltichie greco-slavă aflată, pe de o parte, în continuitate de netăgăduit cu tradiția muzicală constantinopolitană și athonită, iar, pe de altă parte, păstrând și răspândind această tradiție a muzicii sacre ortodoxe din Țările Române până în Ucraina, Rusia și Bulgaria.
Timpul viețuirii sale a fost o perioadă istorică în care Biserica din Țările Române, în general, și mănăstirile, în particular, se organizau cu sprijinul material al domnitorilor și boierilor evlavioși, dar și prin jertfa unor ierarhi și monahi cu viață sfântă. Această perioadă a coincis cu răspândirea isihasmului în Țara Românească prin ucenicii Sfântului Nicodim de la Tismana, iar în Moldova prin sihaștrii care au stat la originea întemeierii marilor mănăstiri, între care Cuviosul Daniil Sihastrul, la sfatul căruia Sfântul Voievod Ștefan a ctitorit mănăstirile Putna și Voroneț.
Vieţuirea Cuviosului Eustatie
Cuviosul Eustatie s-a născut în localitatea Cristești (probabil cea din jud. Botoșani), pe la mijlocul ori în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, beneficiind de educația vremii și lucrând, de bună seamă, în Cancelaria domnească. În această calitate a învățat scrierea cifrată, manuscrisele sale dovedind că folosea patru alfabete cifrate deja uzitate și că a inventat alte două. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț, unde a deprins muzica psaltică (unii biografi presupun un stagiu athonit, în care va fi învățat psaltica și limba greacă). După ctitorirea Mănăstirii Putna, unde Sfântul Voievod Ștefan a adunat pe cei mai aleși monahi ai Moldovei, Eustatie este adus la Putna împreună cu primul stareț, Ioasaf, și el cunoscător al muzicii psaltice. Anul morții Sfântului Voievod Ștefan îl prinde pe Eustatie ca domestikos, titlu înțeles ca adjunct al protopsaltului și maestru de cor, calitate în care conduce cântările la prohodirea voievodului ctitor, în anul 1504. La scurt timp devine protopsalt al Mănăstirii Putna. Pe lângă acest titlu, manuscrisele îl numesc ritor, termen care desemna, poate, darul omiletic, dar mai ales calitatea de profesor ori dascăl. În calitate de compozitor, a alcătuit mai ales cântări lungi (papadice), destinate privegherilor monahale (Vecernie, Utrenie), ceea ce arată dragostea pentru sfintele slujbe și nevoințe monahale, precum și preocuparea isihastă, știut fiind că, în cadrul privegherilor, monahii îngemănează atenția la textele cântate cu practica rugăciunii lui Iisus. Cântările Liturghiei (Trisaghioane, Heruvice, Axioane, Chinonice) sunt mărturia vieții sacramentale și euharistice intense, împletite cu asceza și trezvia. De la Cuviosul Eustatie s-au păstrat, în manuscrise, 186 de compoziții, dintre care 100 în greacă și 86 în slavonă, printre care și un imn în cinstea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. A trecut la cele veșnice pe la mijlocul veacului al XVI-lea. Potrivit însemnărilor din manuscrise, el a rămas simplu monah până la sfârșitul zilelor sale.
Manuscrise rămase
În prezent se păstrează în întregime două manuscrise ale protopsaltului Eustatie: Antologhionul din 1511 și Antologhionul din 1515, ambele aflate astăzi în biblioteci din Rusia. Ambele volume conțin cântări scrise în limbile slavonă și greacă. Dar activitatea sa de compozitor a fost mai amplă, așa cum arată descoperirea, în ultimii ani, a unor fragmente din alte două manuscrise ale sale. După trecerea sa la cele veșnice, cântările sale au fost folosite și în alte catedrale și mănăstiri din Moldova, dar și din spațiul rutean și rus. Compozițiile lui Eustatie se găsesc și în manuscrisele ucenicilor săi din școala de la Putna, păstrându-se în prezent 20 de antologhioane care au aparținut acestei școli muzicale, răspândite în biblioteci din Germania, Rusia, Grecia, Ucraina, Bulgaria și Cehia. Acest tezaur al artei psaltice a fost remarcat de o serie de cercetători români (Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus Moisescu, R. Pava) și străini (Anne Elizabeth Pennington, Emil Kaluzniacki, A. I. Iațimirskii), care s-au aplecat asupra acestui volum impresionant de compoziții medievale românești.
Cuviosul Eustatie a fost dăruit de Dumnezeu cu darul interpretării muzicii psaltice, cu darul compunerii ei și cu darul formării ucenicilor psalți. El a însemnat pentru Moldova ceea ce a reprezentat Sfântul Ioan Cucuzel, protopsaltul Marii Lavre, pentru Sfântul Munte Athos. Numeroasele cântări compuse de el au devenit modele și sursă de inspirație pentru mulți autori de cântări bisericești în epocile următoare.
Continuatori ai școlii muzicale de la Putna
Cuviosul Eustatie a adunat în jurul său ucenici și i-a format. Dintre discipolii săi au făcut parte monahul Pafnutie, cel de-al doilea protopsalt al Putnei, și ieromonahul Macarie de la Dobrovăț. Din a doua generație de monahi ai acestei școli, formați de ucenicii Cuviosului Eustatie, menționăm pe ieromonahul Antonie de la Putna, care în 1545 scrie un Antologhion de strană, și pe protopsaltul Isachie de la Râșca, amintit într-o însemnare din 1548. O a treia generație de psalți putneni a viețuit la sfârșitul secolului al XVI-lea, din ea făcând parte ieromonahul Vasilie de la Mănăstirea Slatina, care a copiat un Minei în anul 1588, și Teodosie Zotica, protopsalt și compozitor, pe care unii cercetători îl consideră identic cu Sfântul Cuvios Teodosie de la Maniava, din Pocuția, apărător al Ortodoxiei în fața uniației. În ceea ce privește importanța școlii inițiate de protopsaltul Eustatie, este grăitor faptul că marile mănăstiri ale Moldovei din acea vreme aveau protopsalți formați la școala sa, precum cei deja enumerați, și că antologhioanele putnene au circulat în mănăstiri importante din Moldova, precum Secu și Dragomirna, dar și din străinătate, cum sunt Bacikovo din Bulgaria sau Limonos din Grecia.
Protopsalt isihast
Trăind viață isihastă, Cuviosul Eustatie a alcătuit cântări lungi și împodobite cu multă frumusețe, care dau monahilor prilejul de a practica rugăciunea lui Iisus în timpul slujbelor și, mai ales, al privegherilor. Viața sa, atât cât este cunoscută, ne oferă prilejul să-i apreciem Ortodoxia neîndoielnică a credinței, pe care a păstrat-o și a mărturisit-o până la moarte, precum și puterea de a-și închina viața celei mai desăvârșite trăiri duhovnicești, prin depunerea voturilor monahale și respectarea lor până la sfârșitul vieții, voturi pentru care a renunțat la viața de confort de la Curtea domnească sau la o carieră lumească accesibilă unei astfel de persoane înzestrate cu inteligență și talent. Din slujirea de protopsalt a continuat și îmbogățit tradiția muzicii bisericești bizantine pe pământ românesc și, prin ucenicii ieșiți din școala condusă de el, a răspândit-o și în alte țări. Se poate constata un respect profund față de persoana sa în scrierile generațiilor următoare. El este amintit în Patericul românesc și se poate vorbi de o cinstire locală a sa în obștea Mănăstirii Putna, al cărei grup psaltic îi poartă numele.
Material realizat de Mănăstirea Putna în colaborare cu arhim. Chiril Lovin