Daniel Ciugureanu, în rândul elitei României Mari

Un rol important în realizarea Unirii Basarabiei cu România și, ulterior, în integrarea acestei zone în cadrul statului român l-a avut și doctorul Daniel Ciugureanu, al cărui tată era preot, Alexandru Ciugureanu, iar mama, profesoară. Asemenea multor tineri basarabeni proveniți din familii educate, Daniel Ciugureanu, născut la 9 decembrie 1885 în satul Șirăuți din ținutul Hotin, se înscrie la Seminarul Teologic din Chișinău, iar din 1905 urmează cursurile Facultății de Medicină de la Kiev, devenind medic chirurg cu specializarea în urologie.

Izbucnirea Primului Război Mondial îl găsește pe tânărul medic la Spitalul „Regina Maria” din Chișinău. Evenimentul îl determină să se implice și mai mult în cadrul mișcării românilor basarabeni care doreau ruperea din robia imperiului țarilor. Daniel Ciugureanu devine redactor al publicației „Cuvânt Moldovenesc” și membru al Partidului Național Moldovenesc din aprilie 1917, mișcare care lupta pentru autonomia Basarabiei și pentru deșteptarea conștiinței naționale a basarabenilor.

Tinerețea, determinarea, dar și aleasa ținută patriotică l-au propulsat pe Daniel Ciugureanu în rândurile liderilor Basarabiei. Ales deputat în Sfatul Țării, în toamna anului 1917, în ianuarie 1918 este ales să îndeplinească onoranta misiune de a fi preșe­dintele Consiliului de Miniștri ai Republicii Democratice Moldo­venești.

Devenit prim-ministru al Basarabiei la numai 33 de ani, Daniel Ciugureanu se remarcă prin desele sale vizite la Iași, unde se întâlnește cu elita politică românească și de unde primește încredințări pentru sprijinul pe care România îl acordă Basarabiei și a deciziilor pe care cei de acolo le vor lua privind viitorul lor. În scurta perioadă a mandatului său de conducător al efemerului guvern basarabean, Daniel Ciugureanu a depus o uriașă muncă pentru ca administrația românească de aici să funcțio­neze, dar și de convingere a celor care nu erau deciși că pentru spațiul dintre Prut și Nistru soluția cea mai bună era cea a unirii cu România.

În ziua Unirii, Daniel Ciugureanu și-a manifestat bucuria față de opțiunea Sfatului Țării, salutând istorica decizie a deputaților. Sfatul Țării a decis ca o delegație să fie trimisă la Iași pentru a prezenta regelui Declarația de Unire a Basarabiei cu Patria-Mamă. Din delegație au făcut parte Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan și Pantelimon Halippa.

La data de 9/22 aprilie 1918, după ce regele Ferdinand a ratificat Unirea, a emis și un decret prin care în guvernul României intrau ca reprezentanți ai Basarabiei cu rang de miniștri secretari de stat fără portofoliu Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu. Era un important pas ce marca în mod clar intrarea lui Daniel Ciugureanu în rândul elitei României Mari. După încheierea războiului și a făuririi României Mari, Daniel Ciugureanu a făcut parte din rândurile delegației române care, la Paris, a susținut în plan internațional recunoaș­terea voinței poporului român din Basarabia de a se uni cu România. Printre politicienii mar­canți ai epocii, cu care dr. Daniel Ciugureanu s-a întâlnit, a fost britanicul Winston Churchill, dar și liderii politici francezi și americani. În 1920, Daniel Ciugureanu a participat la semnarea acordului de la Paris, prin care Franța și Anglia recunoșteau unirea Basarabiei cu România.

Pe toată perioada interbelică, Daniel Ciugureanu rămâne reprezentant al Basarabiei în Parlamentul României Mari, ca deputat și senator. După 1932, el se stabilește cu domiciliul la București și profesează ca medic la Spitalul Cantacuzino. Între anii 1936-1937 ocupă una dintre cele mai înalte funcții în statul român, vicepreședinte și președinte al Senatului. El a fost un marcant membru al Partidului Național Țărănesc.

În momentul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Daniel Ciugureanu este mobilizat ca medic, iar la sfârșitul acestuia, viața îl pune în situația neplăcută de a fi victima crezului și a luptei sale de o viață pentru cauza Basarabiei. Proaspăt pensionat în 1946, Daniel Ciugureanu se pregătea, fără să știe, de reîntâlnirea cu totalitarismul, pe care în tinerețea sa, la 1918, el și pleiada de unioniști îl alungaseră din Basarabia pentru crearea României Mari și pentru democrație.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, Daniel Ciugureanu, personalitate marcantă a vieții politice românești, luptător pentru România Mare, este arestat în cadrul așa-numitei „nopți a demnitarilor”, 5/6 mai 1950. Se stinge brusc din viață la 6 mai, în condiții insuficient elucidate, în drum spre penitenciarul din Sighetul Marmației.
Conul de umbră în care intră Basarabia și întreaga perioadă a anilor 1917-1918, dar și noua cheie de interpretare a istoriei românești prin prisma ideilor luptei de clasă, a imperialismului burgheziei în general și a celei române în particular, au făcut ca asupra personalității lui Daniel Ciugureanu să se aștearnă tăcerea. Omul și faptele lui au rămas ascunse în negura celor cinci decenii de comunism. Daniel Ciugureanu va rămâne pentru totodeauna o figură distinctă a panteonului personalităților care au făcut acum un veac România Mare.