Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Departe de țară, dar cu România în suflet

Departe de țară, dar cu România în suflet

Galerie foto (8) Galerie foto (8) An omagial
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 29 Oct, 2021

Refugiat politic în Suedia de peste trei decenii, George Cristea este un distins intelectual român, cercetător, profesor universitar, antropolog, scriitor și publicist, care a contribuit substanțial la creșterea prestigiului României în lume. A publicat în Suedia și România mai multe cărți, studii științifice pe temele audiovizualului și civilizației sahariene, fiind și autor de literatură beletristică. 

Cu venerabilul George Cristea am stat de vorbă într-o frumoasă zi din vara trecută. Mi-a povestit despre preocupările și activitățile sale începute în țară și continuate, ulterior, în străinătate. Întors în România pentru o lună de zile, a vizitat oameni și locuri dragi din diverse colțuri ale ţării. M-a impresionat vivacitatea sa intelectuală, de parcă cei 92 de ani împliniți se numără pentru el doar în primăveri.

Preocupări intelectuale de excepție

Cu o solidă pregătire și activitate universitară, în anul 1971, în baza unei convenții culturale dintre România și Algeria, George Cristea a plecat în această țară din nordul Africii. Și-a desfășurat activitatea științifică la Universitatea din Constantine, unde a organizat primul centru audiovizual de pe Coasta de Nord a Africii şi a predat mai multe discipline de profil. Împreună cu arheologi și antropologi, el a cercetat vestigiile civilizației dispărute din Sahara. A publicat mai multe studii și a făcut numeroase fotografii, pe care le-a făcut cunoscute unui public numeros, în cadrul unor expoziții desfășurate în Suedia.

Însă, după șase ani de activitate în Alger, Ambasada României din această țară l-a somat să se întoarcă în România. Înțelegând că, dacă pleacă în țară, nu va mai putea reveni în Africa pentru a-și continua cercetările, a decis să ia avionul pentru Suedia, unde a cerut și primit azil politic. A învățat limba suedeză și după patru ani a primit cetățenia suedeză. Foarte repede, i s-a oferit posibilitatea de a lucra ca profesor la Dramatiska Institutet, un renumit institut de artă teatrală și cinematografică. Aici a organizat și condus un departament de mijloace de învățământ, a predat cursuri de tehnici vizuale, de fotografie documentară și optică și a înființat un departament special, care se ocupa de studierea gesturilor, dansurilor și a măștilor, ca elemente de pre-teatru. După 1980, institutul dramatic la care lucra l-a trimis în nordul Africii pentru a studia elementele de cultură africană, reușind astfel să-și continue cercetările anterioare și să publice, apoi, rezultatele preocupărilor sale.

„Izvoare istorice suedeze privind Răscoala lui Horia“

George Cristea ne-a mărturisit că, deși de la 42 de ani a trăit în străinătate din diverse motive, a rămas sufletește aproape de România, pe care, după obținerea cetățeniei suedeze, a vizitat-o destul de des, iar în Suedia i-a făcut o frumoasă promovare. A venit în țară ca membru al unei delegații a institutului la care lucra și a contribuit la stabilirea unor relații de colaborare cu Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost vicepreședinte al Asociației Culturale a Românilor din Stockholm și redactor la revista culturală a acesteia, „Arhipelag”. De-a lungul timpului, a ținut numeroase conferințe la Ambasada României din Suedia, printre temele abordate fiind: Unirea din 1859, obținerea Independenței, Muntele Athos și personalitatea scriitorului Ion Luca Caragiale.

După anii ‘90, George Cristea a organizat expoziții la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea și la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, ocazie cu care a expus fotografii cu imagini din faimoasele picturi rupestre din grotele sahariene din Podișul Tassili n’Ajjer (Algeria), pe care le-a studiat la începutul anilor ‘70. Este important să mențio­năm că printre cercetările realizate de el se regăseşte descoperirea, într-o arhivă din Suedia, a documentelor inedite despre Răscoala lui Horia. Ca rod al acestor preocupări, a publicat, împreună cu academicianul Nicolae Edroiu, volumul intitulat „Izvoare istorice suedeze privind Răscoala lui Horia”, în anul 2001, la Editura Fundației Culturale Române din București. În anul 2007, George Cristea a publicat lucrarea „Regi și diplomați suedezi în spațiul românesc (secolele XVII-XX)”, la editura Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca.

Nevoia de a cunoaște

George Cristea a vizitat peste 95 de țări de pe toate continentele lumii motivat fiind mereu de nevoia de a cunoaște culturi și civilizații noi. A publicat și multe reportaje sau documentare, ca rod al acestei forme de cunoaștere. Mi-a evocat cu nostalgie călătoriile făcute cu mulți ani în urmă, împreună cu tatăl său, în Munții Buzăului. De altfel, în pelerinajul prin țară, realizat în această vară, el s-a recules la mormintele părinților și bunicilor săi, cei care l-au educat și format în spiritul adevăratelor valori umane.

Din anul 2013, el este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, activând în cadrul Secției de științe istorice și arheologice. În spațiul românesc, George Cristea a cercetat măștile rituale, dansurile, arhitectura bisericilor de lemn, portul popular, tradițiile și obiceiurile din zona Maramureșului. Despre simbolurile ancestrale pe care le-a descifrat în această zonă de civilizație străveche a scris în lucrarea „În țara bisericilor de lemn”, apărută în anul 1989 la Editura Mitropoliei Ardealului din Sibiu. A publicat articole despre bisericile de lemn din Maramureș şi în presa suedeză.

Lucrare despre Sfântul Munte Athos

În anul 1984, George Cristea a vizitat Muntele Athos și, ajungând la Schitul Românesc Prodromu, a văzut starea de degradare în care se afla acesta. Biblioteca schitului, care adăpostea în jur de 6.000 de volume de carte rară, sute de manuscrise, lucrări de muzică bizantină, oferea condiții improprii pentru păstrarea acestor valori. De aceea, întors în Suedia, a organizat o serie de conferințe pentru creștinii ortodocși de acolo, solicitându-le să se implice în ajutarea Schitului Prodromu. Ulterior, a adresat aceeaşi solicitare şi românilor aflați în diverse colțuri ale lumii, chiar și în Statele Unite ale Americii. În urma acestui demers, pe adresa Schitului Prodromu au început să vină ajutoare și sume de bani. În paralel, George Cristea a continuat să facă chete și să trimită, periodic, bani călugărilor români din Sfântul Munte. Pe lângă recunoștința și mulțu­mirile viețuitorilor de la Schitul Prodromu, merită să menționăm aici şi mărturia academicianului Virgil Cândea, din scrisoarea datată 16 aprilie 1987: „Vă felicit pentru tot binele făcut prodromiților. Cred că de la Veniamin Costachi nimeni nu i-a ajutat atât de substanțial”. Ca urmare a vizitelor repetate în Muntele Athos și a profundelor impresii lăsate asupra sa, George Cristea a scris lucrarea „Călătorind pe Muntele Athos - regatul călugărilor”, lansată, în 2017, la Institutul Cultural Român din Stockholm. În prezent, el a tradus în limba română această lucrare, urmând să fie publicată la o editură din România.

Vitregiile vremurilor și abuzurile regimului comunist nu l-au biruit pe George Cristea. El a ales să trăiască liber în țara care l-a primit și i-a apreciat pregătirea și cercetările științifice. Dar nici o clipă nu a uitat rădăcinile și valorile românești, pe care le-a promovat în întreaga lume.