Diaconul, profesorul și dirijorul Nicolae Firu (1873-1965)

Corala „Doina Banatului”, a Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin, a fost înfiin­țată la data de 8 septembrie 1931 și, după câteva luni de pregătire, a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie din 7 iunie 1932. La începutul activității sale, corala bisericească a Iosefinului a fost dirijată de diaconul Alexandru Bocșianu, apoi s-a bucurat de îndrumarea muzicienilor Sabin Drăgoi și Nicolae Ursu, cunoscuți pe plan național și interna­țional. Atrași de reputația celor doi profesori, dirijori și compozitori, la Iosefin și-au valorificat talanții și alți iubitori ai cântării bisericești corale, precum preotul Emil Grădinaru, profesorul Ilie Lina și profesorul Nicolae Firu, fostul director al Școlii de cântăreți bisericești din Timișoara.

Nicolae Firu a preluat bagheta de dirijor al Coralei „Doina Banatului” după mutarea corului Catedralei Episcopale „Nașterea Maicii Domnului” Iosefin, dirijat de profesorul Nicolae Ursu, la noua catedrală eparhială a Timișoarei, târnosită la data de 6 octombrie 1946.

Născut la 26 noiembrie 1873, în localitatea Chișoda de lângă Timișoara, Nicolae Firu a urmat cursurile Școlii confesionale din satul natal și pe cele ale școlii primare germane din Timișoara. S-a înscris apoi la Institutul Pedagogic din Arad, după a cărui absolvire a activat câțiva ani ca învățător confesional la Utvin (localitate situată la aproximativ 10 km de Timișoara), la Șiria (Arad) și, din 1899, la Școala confesională din Oradea, care funcționa pe lângă „Biserica cu Lună” din capitala Bihorului (Marin Mălinaș, Nicolae Firu, în „Mitropolia Banatului”, Timișoara, anul XXV, nr. 10-12/1975, p. 654; pr. prof. dr. Aurel Jivi, Dascăli bănățeni ai Academiei Teologice Ortodoxe din Oradea, în vol. Academia Teologică Ortodoxă Română Oradea, 70 de ani de la înființare, Oradea, 1995, p. 43; pr. conf. univ. dr. habil. Mihai Brie, Mitropolitul Vasile Lăzărescu și dirijorul Nicolae Firu - din activitatea de la Oradea a celor doi bănățeni. Aspecte istoriografice ale vremii, „Altarul Banatului”, Timișoara, anul XXIX, nr. 1-3/2018, pp. 119-120; Idem, Nicolae Firu (1873-1965), figură muzicală bisericească a Crișanei, contemporan cu Dimitrie Cunțan, în vol. Pr. conf. dr. Nicolae Belean - o viață închinată muzicii bisericești bănățene, Ed. Partoș, Timișoara, și Astra Museum, Sibiu, 2016).

În calitate de învățător și director, Nicolae Firu s-a străduit să-i adune pe toți copiii ortodocși la Școala confesională, mulți dintre ei fiind înscriși, la acea dată, în „școlile străine, unde nu numai că nu aud o vorbă românește, dar se dedau a-și urî neamul, limba, Biserica și obiceiurile noastre frumoase din bătrâni”, după cum se arată în Protocolul ședințelor Comitetului parohial greco-oriental român din Oradea Mare, 1885-1909, citat de Mălinaș la p. 656.

Aflat în vizită prin părțile Bihorului, cunoscutul istoric Nicolae Iorga a consemnat o mărturie de suflet despre Școala confesională de la Oradea și despre directorul ei, învățătorul Nicole Firu: „Noi avem două școluțe rivale (unită și ortodoxă) și m-am mirat când am descoperit într-unul din învățători, domnul Firu, ce e drept bănățean de origine, un tânăr inimos și cu multe cunoștințe de literatură românească, în stare chiar de-a scrie românește istoria Bisericii sale” (N. Iorga, Neamul românesc din Ardeal și Țara Ungurească, vol II, Ed. Minerva, București, 1906, p. 616, citat de acelaşi Mălinaș la p. 657).

Nicolae Firu a desfășurat o activitate didactică, cultural-patriotică și muzicală lăudabilă la Școala confesională din Oradea, până la transformarea ei în școală de stat (1920). În această perioadă a vieții s-a confruntat cu probleme de sănătate și a fost nevoit să se trateze la Băile Herculane, apoi, la 27 martie 1915 a fost înrolat în armata austro-ungară, suplinirea sa fiind asigurată de alți învățători și de studenți teologi.

Personalitate de frunte a vieții bisericești și culturale orădene, Nicolae Firu a fost ales deputat în noul Parlament al României întregite, calitate în care, împreună cu alți intelectuali și clerici bihoreni, s-a implicat în acțiunea de restaurare a Episcopiei Oradiei.

Apreciindu-i calitățile vocale deosebite, Episcopul Roman Ciorogariu l-a hirotonit diacon ceremonial pe seama Catedralei Episcopale, la 17 decembrie 1922, apoi l-a trimis la Cluj-Napoca, pentru a se specializa în muzică. După ce a obținut diploma de profesor de specialitate, Episcopul Roman i-a cerut să predea „Cântarea bisericească și Tipicul” la nou-înființata Academie Teologică de la Oradea, unde a activat până în anul 1924. Devenit profesor de muzică, diaconul Nicolae Firu a dirijat corul studenților academiei, unii dintre aceștia fiind membri și ai coralei catedralei, dirijată tot de el.

O bună parte din activitatea muzicală a diaconului profesor Nicolae Firu se leagă apoi de Reuniunea de cântări „Hilaria”, reprezentativă în muzica și cultura românească din această parte a țării. Cu corul acestei reuniuni, profesorul Firu a participat la numeroase manifestări culturale, a susținut concerte, a inițiat legături cu Corala „Carmen” din București, repertoriul fiind format din lucrări ale unor renumiți compozitori români, dar și din capodopere ale muzicii universale.

Diaconul profesor Nicolae Firu nu și-a valorificat, însă, talanții doar pe tărâm muzical, ci a desfășurat și o bogată activitate publicistică.

Învățător și profesor, director de școală și dirijor, om de aleasă cultură, patriot și aprig apărător al Ortodoxiei, diaconul Nicolae Firu a publicat cronici din viața școlii românești a Oradiei, manuale școlare, statutele runiunii „Hilaria”, lucrări muzicale, de geografie și istorie, lucrări despre legăturile Bihorului cu Moldova și Țara Românească, de apărare a Ortodoxiei în fața uniației și despre trecutul învățământului bihorean.

La acestea se adaugă cele două lucrări monografice consacrate Bisericii Sfintei Adormiri (Biserica cu Lună) din Oradea, studiile publicate în urma cercetării manuscriselor liturgice din Bihor, culegerile de folclor, lucrările despre răscoala lui Horia și cele dedicate unirii Transilvaniei cu România.

Nicolae Firu a purtat apoi o bogată cores­pondență cu Nicolae Iorga, din păcate arsă de soția sa în contextul evenimentelor din preajma anului 1918. Scrisorile schimbate de cei doi oameni de cultură între anii 1919 şi 1940 au fost, de asemenea, arse după asasinarea lui Nicolae Iorga.

După semnarea Dictatului de la Viena, la 30 august 1940, când așa-numita Transilvanie de Nord a fost atribuită Ungariei, diaconul profesor Nicolae Firu a revenit în Banatul natal, stabilindu-se definitiv la Timișoara.

Fiind cunoscut în orașul de pe Bega pentru activitatea sa muzicală și culturală, apreciată de Nicolae Iorga, lui Nicolae Firu i s-a încredințat conducerea Școlii de cântăreți bisericești care funcționa aici. Pe lângă noua sa activitate didactică, diaconul Nicolae Firu, iubitor de muzică bisericească, s-a apropiat de Corala „Doina Banatului”, a Parohiei „Principele Carol” (Iosefin), aflată atunci sub purtarea de grijă a renumitului profesor, compozitor și dirijor Sabin Drăgoi. Astfel, după plecarea coralei de la Iosefin la Catedrala Mitropolitană (6 octombrie 1946), lui Nicolae Firu i s-a încredințat, pentru o vreme, misiunea de a dirija noul cor constituit la biserica parohială din Iosefin.

La data de 12 noiembrie 1965, diaconul, profesorul și dirijorul Nicolae Firu și-a dat obștescul sfârșit, în vârstă de 92 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul parohial al satului său natal, Chișoda. Slujba Înmormântării sale a avut loc la 14 noiembrie și a fost oficiată de către un sobor de preoți în biserica parohiei.

Revista „Mitropolia Banatului” consemna că printre cei ce au ținut să participe la înmormântarea sa - săteni, cunoscuți, prieteni și admiratori din Chișoda și Timișoara - a fost și Mitropolitul Nicolae Corneanu. În panegiricul rostit atunci, ierarhul bănățean a apreciat meritele lui Nicolae Firu în slujba Bisericii românești, iar delegatul Episcopului Vasile al Oradiei, preotul consilier Dimitrie Zupu, a adus omagiul generațiilor de români și credincioși din Oradea care au fost luminați de spiritul înflăcăratului dascăl Nicolae Firu („Mitropolia Banatului”, Timișoara, anul XV, nr. 10-12/1965, p. 808).

Profesor, istoric, publicist și dirijor, apărător al Ortodoxiei și făuritor de școală românească, diaconul Nicolae Firu a scris o pagină frumoasă și ziditoare de suflet pe portativul muzicii bisericești și laice din Banat și Bihor, în vremurile grele dinaintea Marii Uniri, în perioada interbelică și în perioada stăpânirii comuniste atee.