Dialog interortodox la Palatul patriarhal

Prezenţa delegaţilor Bisericilor Ortodoxe surori la ceremoniile dedicate învestiturii patriarhului Miron Cristea, la începutul lunii noiembrie a anului 1925, a oferit prilejul unui dialog interortodox organizat la Bucureşti. La şedinţa Sfântului Sinod întrunită în Palatul patriarhal s-a convenit organizarea unui sinod panortodox care să trateze problemele Bisericii de pretutindeni.

Luni, 2 noiembrie, a doua zi după învestitura patriarhului Miron Cristea, începând cu orele 16:00, Societatea Ortodoxă a Femeilor române a organizat la Institutul din strada Principatele Unite o recepţie festivă în onoarea patriarhului şi a oaspeţilor străini.

La Palatul Patriarhiei din Bucureşti, marţi, 3 noiembrie, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi delegaţii Bisericilor surori au participat la o consfătuire cu privire la principalele chestiuni de interes general ale întregii ortodoxii. Principala temă dezbătută a fost organizarea unui viitor sinod panortodox. Moderat de patriarhul Miron, ca preşedinte, dialogul a durat de la ora 10:00 până la ora 13:00, înscriindu-se la cuvânt părinţii sinodali români, ierarhii străini şi profesorii Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Mitropolitul Tit Simedrea a notat câteva detalii referitoare la acest eveniment: "II. PP. SS. Delegaţi ai Bisericilor streine au accentuat toţi faptul că misiunea ce le-a fost încredinţată de Bisericile lor e limitată la singura participare la Investitură; totuşi, fiind dată împrejurarea fericită de a se găsi adunate la un loc prin reprezentanţi distinşi, atâtea Biserici ortodoxe surori, consideră necesar şi binevenit un schimb de vederi asupra problemelor din Biserică, cari cer o soluţionare potrivită nevoilor".

Necesitatea unor legături mai strânse între Bisericile locale

Necesitatea organizării unui sinod panortodox se justifica prin faptul că trecuseră "1.000 de ani dela ultimul sinod ecumenic, de când Biserica ortodoxă nâa mai avut prilej să se strângă întrâun sobor general", timp în care apăruse "o întreagă serie de probleme noi asupra cărora Biserica nâa mai avut prilej să discute soborniceşte". Marile schimbări politice ale Europei secolelor al XIX-lea şi al XX-lea limitaseră relaţiile dintre Bisericile naţionale la un simplu schimb de scrisori irenice, "iar Bisericile ortodoxe surori trăiau o viaţă răzleţită una de alta. Deci necesitatea unor cât mai strânse şi cât mai intime legături între diferitele mlădiţe ale ortodoxiei se simte azi mai mult ca oricând". Proaspăt-înfiinţata Ligă a Naţiunilor, organizată în iunie 1919 în urma Tratatului de la Versailles, venea în sprijinul îndeplinirii dorinţei generale de înţelegere şi înfrăţire: "Prin Societatea Naţiunilor, popoarele tind la o înţelegere pacinică între ele, prin mijlocul ei căutând să înlăture toate acele diferende politice ce ar putea turbura pacea şi buna înţelegere între statele politice. ş...ţ Această dorinţă, această năzuinţă, care cuprinde ca un fel de atmosferă ambiantă toate spiritele, prezintă pentru Biserica ortodoxă marele avantaj de a uşura nemăsurat de mult realizarea materială, ca să zicem aşa, a afirmării, că Biserica ortodoxă, este una, sfântă, şi nedespărţită".

Primul mare eveniment organizat de Patriarhia Română

Primul mare eveniment organizat la Bucureşti de Patriarhia Română a aşezat la masa discuţiilor, spre înţelegere, principalele Biserici ortodoxe, în vederea întrunirii unui sinod panortodox. "Ceremonia Investiturei primului Patriarh al Bisericii ortodoxe române a dat prilej Bisericii ortodoxe de pretutindenea prin reprezentanţii aleşi să se întâlnească aci la Bucureşti, să se cunoască, să-şi exprime bucuria revederii şi să însemneze un punct fix de plecare pentru o viitoare conlucrare pe baze soborniceşti", nota mitropolitul Tit Simedrea. Ierarhii străini şi-au asumat angajamentul de a comunica întâistătătorilor care i-au delegat dorinţa unanimă de a se organiza un sinod ecumenic care să trateze provocările Bisericii de pretutindeni.

Bisericile participante la discuţii

Discuţiile s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal care consemna: "Noi Membrii Sfântului Sinod ortodox român adunaţi cu prilejul învestiturii primului Patriarh al Bisericii române la un loc cu delegaţii Sfintelor Biserici Ortodoxe surori: a Constantinopolului, a Ierusalimului, a Serbiei, a Greciei, a Bulgariei şi a Poloniei, în palatul Patriarhiei din Bucureşti, am discutat asupra necesităţii unei Adunări în Sobor a tuturor Bisericilor ortodoxe de pretutindenea, întrâun loc şi la o dată ce se va stabili ulterior spre a se rezolva chestiunile cari se impun cu necesitate ortodoxiei din zilele noastre".

Hotărârile şedinţei sinodale

Semnat de patriarhul Miron, ca preşedinte, procesul-verbal conţinea o serie de decizii: "Constatăm necesitatea şi dorinţa unanimă ca Biserica Sfântă Ortodoxă de pretutindenea să se întrunească întrâo adunare sau Sinod Panortodox". Această adunare urma să aibă loc în urma unei pregătiri prealabile, în cadrul căreia "Sfânta Patriarhie de Constantinopol - ecumenică - să fie rugată ca pe calea pe care o va găsi bună să provoace toate Sfintele Biserici Ortodoxe Naţionale ca să studieze chestiunile ce vor face obiectul discuţiunilor viitorului Sinod Panortodox". Programul temelor de discutat urma să fie supus de fiecare Biserică naţională în parte în stadiul unui comitet de specialişti, iar studiile specialiştilor să fie înaintate sinodului naţional respectiv spre aprobare. Patriarhia ecumenică avea să primească toate aceste studii de la Bisericile locale, pentru a le supune spre sintetizare şi armonizare unei comisii alcătuite din delegaţii trimişi de fiecare Biserică ortodoxă. "Odată aceste studii terminate Sfânta Patriarhie Ecumenică e rugată să procedeze la adunarea Sinodului Panortodox la timpul şi locul ce se va afla oportun", iar în acest sens "Sfintele Biserici Ortodoxe Naţionale sunt rugate să accelereze studierea chestiunilor pe care sfânta Patriarhie deja le-a trimis, chestiuni ce vor face obiectul discuţiunilor viitorului Sinod ortodox, în cel mai scurt timp posibil: Un an cel mult".

Consfătuirea din Palatul Patriarhiei s-a încheiat cu o agapă frăţească, programul învestiturii încheindu-se a doua zi, când "o parte dintre II. PP. SS. Delegaţi au mers să viziteze diferite mănăstiri şi biserici istorice din Capitală şi din provincie, iar alţii au plecat acasă".

" Ceremonia Investiturei primului Patriarh al Bisericii ortodoxe române a dat prilej Bisericii ortodoxe de pretutindenea prin reprezentanţii aleşi să se întâlnească aci la Bucureşti, să se cunoască, să-şi exprime bucuria revederii şi să însemneze un punct fix de plecare pentru o viitoare conlucrare pe baze soborniceşti.

Constatăm necesitatea şi dorinţa unanimă ca Biserica Sfântă Ortodoxă de pretutindenea să se întrunească întrâo adunare sau Sinod Panortodox." (mitropolitul Tit Simedrea)