Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Dimitrie Suceveanu, 125 de ani de cerești cântări

Dimitrie Suceveanu, 125 de ani de cerești cântări

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 17 Ianuarie 2023

Proclamarea Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești este binevenită nu doar în a lămuri mai profund importanța muzicii în cult, ci și pentru a ne reaminti de câțiva făuritori de cântări liturgice (psaltice sau polifonice) care au marcat istoria Bisericii noastre dreptmăritoare. Între ei, la loc de cinste stă Dimitrie Suceveanu, renumit protopsalt și profesor de psaltică. Anul acesta vom comemora 210 ani de la nașterea sa, iar la 18 ianuarie, 125 de ani de la mutarea în veșnicie. Originar din Suceava, s-a născut la 1813, conform actului de deces din 18 ianuarie 1898, unde i se trece vârsta de 85 de ani. Părinții lui Dimitrie, Ștefan și Achilina, s-au mutat la Iași, pe când fiul lor era încă la vârsta formării. Biografii săi arată că tânărul Dimitrie a urmat școala primară la „Sfinții Trei Ierarhi”, iar după absolvire s-a înscris la „Școala de cântări bise­ricești”, înființată de Mitropolitul Veniamin Costachi. Amintim că Mitropolitul Veniamin, la doar doi ani de la urcarea pe tronul străvechii eparhii moldave, a înființat un seminar teologic, primul din țară, iar în octombrie același an, a deschis o „școală de cântări bisericești”, întrucât constatase că „meșteșugul muzicii aici în țara noastră părea acum nefiind desăvârșit… biserica se mulțumea întru puțina știință a celor ce se afla”. La conducerea școlii a fost numit Petru, protopsaltul bisericii celei mari a Constantinopolului, plătit lunar cu 100 de lei din banii școlilor, completați cu alții 200 de lei din contribuția mitropoliei, a mănăstirilor din Iași și din împrejurimi. Peste aproape două decenii de la înființare, îl regăsim printre cursanți și pe elevul Dimitrie Suceveanu, avându-l ca „profesor de cântări” pe grecul Gheorghe Paraschiade, care se pare că a fost foarte iscusit, de vreme ce ucenicul său a deprins cu atâta ușurință tainele muzicii bisericești. După absolvirea școlii, a cântat la mai multe biserici din târgul Ieșilor: „Sf. Ioan”, „Sf. Pantelimon”, Miron Barnovschi și Biserica Albă. Vocea-i deosebită, dar și temeinica pregătire l-au determinat pe Mitropolitul Veniamin Costachi să-l angajeze, în 1837, cântăreț la Catedrala Mitropolitană din Iași. În 1844, a primit numirea de profesor la Școala de psaltichie a mitropoliei, absolvită de el însuși nu cu mult timp în urmă. Statornic și devotat stranei, dar și catedrei, Dimitrie Suceveanu a slujit cele două „altare” cu deplină dragoste și devoțiune până în jurul anului 1885. Suferind, vârstnicul protopsalt s-a retras, bucurându-se de bătrâneți tihnite. În 18 ianuarie 1898, la 85 de ani, Dimitrie Suceveanu a ferit perdeaua acestui veac, adăugându-se corului ceresc al marilor protopsalți, care L-au slăvit pe Dumnezeu cu toată ființa lor. Trupul i-a fost depus în cimitirul Eternitatea, chiar în proximitatea bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe”. În urmă cu câțiva ani s-a făcut restaurarea monumentului funerar al marelui protopsalt și compozitor, la inițiativa Departamentului cimitire, monumente și servicii funerare din cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Ia­și­lor, cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­­țitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Activitatea de protopsalt a lui Dimitrie Suceveanu a fost dublată de cariera didactică, începută în 1848, la Școala de cântăreți biseri­cești din Iași, unde și-a adus remar­cabile contribuții la formarea de psalți iscusiți, în calitatea sa de das­căl și director al acesteia, până în anul 1890. Ca profesor, Dimitrie Suceveanu rămâne un nume distinct în istoria muzicii liturgice de la noi. Deși format la școala greceas­că, a luptat cu multă determinare pentru afirmarea elementului autohton în muzica psaltică; a contribuit astfel la îmbogățirea cultului Bisericii noastre prin cântări în limba poporului, menite să lămurească și să aprofundeze Cuvântul lui Dum­nezeu. Protopsaltul comemorat, care mai bine de jumătate de veac a psalmodiat, dar a și învățat mulți elevi să cânte, a desfășurat și o rodnică activitate de editor, traducător și alcătuitor de cântări bisericești. Iată câteva din lucrările ce l-au consacrat pe Dimitrie Suceveanu în rândul personalităților muzicale românești: Theoreticonul, Anastasimatarul, Irmologhionul, tipărite la Iași în 1848. Sunt de fapt reeditări ale operelor cu același nume scrise de Macarie Ieromonahul, la care a operat unele modificări și adaosuri de cântări originale. Aproape 10 ani (1848-1856), Dimitrie Suceveanu a trudit la capodopera activității sale didactice și muzicale, Idiomelarul unit cu Doxastarul, tipărit la Mănăstirea Neamț între anii 1856 și 1857, cuprinzând două părți: cea dintâi alcătuită din idioame, stihiri, slave cântate la sărbătorile împărătești și sfinții mari din timpul anului liturgic, grupate în două volume (septembrie-de­cembrie și ianuarie-august); a doua parte cuprinde cântările din perioada Triodului și a Penticostarului. La baza monumentalei sale creații au stat Idiomelarul lui Hurmuz hartofilaxul (†1848), care cuprindea stihiri, tropare, sedelne și luminânde, și Doxastarul lui Petru Lampadarie (†1777), conținând numai slave de la Vecernia și Utrenia sărbătorilor împărătești și ale sfinților cu polieleu de peste tot anul. Tot din creația lui Suceveanu mai enumerăm: Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, Iași, 1847; Cinstitul Paraclis al Prea Sfintei, Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, tipărit la Bucureşti, în 1884. Numeroase alte cântări compuse ori rearanjate de Dimitrie Suceveanu au fost cuprinse în anumite antologii sau culegeri de psaltichie.

Prin activitatea sa, Dimitrie Suceveanu a scris o pagină luminoasă în istoria muzicii bise­ri­cești din țara noastră, contribuind substanțial la consolidarea și cristalizarea muzicii bizantine, altoită pe etosul românesc, rămânând unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai noului curent de înnoire și reformare a muzicii psaltice din Biserica noastră dreptmăritoare.