Din Casa Domnului în casa omului încercat, dar binecuvântat

Rare sunt bucuriile în timp de pandemie. Toată lumea stă în aşteptarea semnelor ­revenirii la normalitate. Puţini suntem cei care, în încercări, în necazuri, în suferinţe şi-n boli, trecem pragul speranţei prin credinţă şi mai ales prin iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. La Ţibăneşti, în Câmpia Brăilei, în data de 1 iulie 2020, s-a consumat un eveniment care nu trebuie trecut cu vederea, chiar dacă s-a vindecat rana unei nenorociri venite peste o familie, între multe altele, ca aceasta cu necazuri, uneori greu de explicat, dar şi mai greu de ajutat.

Este familia lui Costică Adam, oameni săraci, dar cu frica lui Dumnezeu, atât cât pot ei să înţeleagă şi să făptuiască. Acum opt ani, celor şapte copii aduşi pe lume în această familie - un caz demn de apreciat! - le-a plecat la Domnul mama Oprina, cel mic dintre ei având atunci doar un an. Primului căsătorit i-a plecat soţia în lumea mare, după naşterea copilului, Petrică, acum în vârstă de trei anişori. El este astăzi şi tată, şi mamă. În plus, peste dânşii, în 6 aprilie, a venit o altă încercare: un foc necruţător le-a mistuit nu numai casa şi acareturile, ci şi pomii din curte. În plină izolare, din pricina pandemiei, primul om al lui Dumnezeu care a sărit în ajutor, pe lângă autorităţile comunale şi ISU Brăila, este părintele Vlad Dumitrache. Tânăr, harnic şi milos, a luat copiii năpăstuiţi şi i-a adăpostit în casa parohială, pe care o împarte cu confratele preot Ionuţ Duţu. Fără a sta pe gânduri, a început proiectul şi a aşezat temelia noii case. Părea mai curând o iniţiativă lăudabilă, dar, în condiţiile date, greu de realizat. L-am sunat, m-am informat, l-am încurajat, aşa cum a dat Dumnezeu!

El ne-a întărit, El ne-a condus două luni, etapă cu etapă, cu oameni buni şi inimă milostivă, precum prof. dr. Alexandru Chiriac şi familia sa, urmaşă a neuitatului preot Ionel Pavel şi a presbiterei Maria, plecată la Domnul. Maica preoteasă a împlinit 9 luni de la mutarea în lumea drepţilor, iar părintele Ionel, om de certă vocaţie şi de verticalitate dovedită în temniţele comuniste, a fost coleg şi foarte apropiat de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Pimen. În memoria lor, domnul profesor a îmbrăţişat proiectul de dotare a noii case. A chibzuit şi a făptuit nu ca pentru alţii, mici ori mari, ci ca pentru propria familie, adică, mai bine spus, ca pentru Domnul! Omul lui Dumnezeu se dăruieşte, se zideşte pe sine însuşi în ceea ce oferă altora: „Întrucât aţi făcut (dania, s.n.) unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). 

Domnul nu rămâne dator. Niciodată! Să-I dăruim de unde nu avem!

Astfel s-au consumat faptele atât de lăudabile proiectate de vrednicul părinte Dumitrache, susţinut de doamna preoteasă şi de cei care s-au mai înrolat în lucrare cu dânsul. A fost aleasă ziua de 1 iulie, sărbătoarea Sfinţilor Doctori fără de plată Cosma şi Damian, pentru binecuvântarea şi oferirea casei pentru familia greu încercată a lui Costică Adam. Totodată, ne-am gândit cu părintele să nu ocolim prima sa ctitorie, Casa Domnului, biserica nouă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, pe terenul oferit de buna enoriaşă Drăguţa, plecată în veşnicie, cu câteva luni înainte, la 94 de ani! Este şi dânsa ca o altă Ana, zidită în noua ctitorie. S-a binecuvântat, aşadar, noul locaş pentru slujire. Este o mare realizare! Taina lui Dumnezeu se arată în faptul că, după ctitorirea casei familiei Adam, urmaşii sorei Drăguţa au donat casa vecină cu noua biserică pentru casa parohială. Domnul nu rămâne dator. Niciodată! Să-I dăruim de unde nu avem! Pentru aproapele în suferinţă. Acolo este El mai viu, ca la Sfânta Liturghie. De aceea am cutezat a spune bunilor enoriaşi de la Ţibăneşti II, la binecuvântarea noii biserici: „De la Casa Domnului mergem spre casa nouă a omului greu încercat, dar binecuvântat!” Toate cu ajutorul Domnului! Dar prin preoţi cu adevărat jertfelnici, buni şi generoşi, asemenea părintelui Dumitrache. De aceea a primit cea mai mare distincţie preoţească eparhială, „Crucea Sfântului Apostol Andrei”. 

Prof. Alexandru Chiriac şi-a sărbătorit aniversarea în 30 iunie 2020, adică în ajunul sfinţirii casei, împreună cu soţia şi cu sora dumneaei, prin muncă, acolo, la Ţibăneşti! „Vrednicia andreiană” pentru mireni nu este o distincţie oferită, ci o îndatorire a mea de a le mulţumi şi de a-L ruga pe Mântuitorul să le primească ofranda şi să le dăruiască sănătate şi „un colţişor de Rai”, iar familiei pr. Ionel şi Maria Pavel, lumină în „Casa sufletească” a Tatălui în Ceruri!

Dă-ne, Doamne, astfel de mângâieri în pandemie, cu speranţa vindecării de teamă prin binele dezinteresat faţă de cei mult mai săraci, mai încercaţi şi mai trişti ca noi. Bucură-ne pe toţi, deopotrivă! Iată o mărturie de pastoraţie a familiei şi a filantropilor ortodocşi, astăzi.

Slujbă de binecuvântare şi recunoştinţă pentru filantropie

Slujba de sfinţire a casei construite pentru o familie cu posibilităţi materiale reduse din Parohia Ţibăneşti II, Protopopiatul Însurăţei, judeţul Brăila, a fost săvârşită miercuri, 1 iulie, de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian. La eveniment au participat părintele protoiereu Constantin Dumitru, preoţii din localitate, unul dintre donatorii implicaţi în amenajarea casei, familia pentru care a fost ridicat acest imobil şi credincioşi din localitate.

După două luni de lucrări complexe a fost ridicată o nouă casă de 100 mp, compusă din două dormitoare, o sufragerie, bucătărie, baie şi un hol. După ce imobilul a fost racordat la utilităţi (apă, canalizare, electricitate şi încălzire), în câteva zile, cu sprijinul unui credincios din Galaţi, casa a fost mobilată şi pregătită pentru a fi locuită. Întregul efort depus pentru ridicarea locuinţei a fost încununat de slujba de sfinţire oficiată de IPS Casian şi de cuvintele de încurajare adresate cu acest prilej celor 7 copii şi tatălui lor. Ierarhul a mulţumit şi celor care au sprijinit acest demers prin care a fost acordat un ajutor important unor semeni de-ai noştri trecuţi prin grele încercări. În această acţiune caritabilă, alături de Arhiepiscopul Dunării de Jos şi de preotul Vlad Dumitrache au fost Consiliul Local şi foarte mulţi credincioşi, atât din Ţibăneşti, cât şi din alte localităţi. După slujba de sfinţire, prof. Alexandru Chiriac, care a sprijinit lucrările de amenajare a imobilului oferit familiei greu încercate din Ţibăneşti, a primit Distincţia eparhială „Vrednicia andreiană”.

La final, a fost oficiată slujba Parastasului pentru părinţii donatorilor din Galaţi trecuţi la cele veşnice. Cu acest prilej, au fost împărţite copiilor şi credincioşilor din localitate pachete cu alimente, dulciuri, ­încălţăminte, îmbrăcăminte şi alte daruri. (Pr. Rareş Bucur)