Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Două epitafuri unice în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu

Două epitafuri unice în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu

Galerie foto (2) Galerie foto (2) An omagial
Un articol de: Ionuț-Daniel Barbu - 15 Dec, 2021

În cadrul Anului comemorativ 2021 în Patriarhia Română, Cimitirul „Șerban Vodă“-Bellu din Bucu­rești a beneficiat de o amplă cercetare de teren, prin care au ieșit la lumină nenumărate lucruri inedite cu privire la trecutul pilduitor al înaintașilor noștri. În cele ce urmează vom zăbovi în dreptul a două epitafuri sau inscripții funerare din vastul cuprins al acestui cimitir-monument istoric.

În figura 11 bis, locul 31, avem mormântul maiorului filantrop și model de creștin Traian Cioranu (1830-1895) și al soției sale, Sevastia. Statuia militarului, sculptată în piatră și așezată vizibil, pe un soclu înalt, se găsește la mijlocul diagonalei date de capela primarului Emanoil Pache Protopopescu și de frumoasa cruce brâncovenească de la căpătâiul lui Alexandru Vlahuță. Din epitaful săpat în piatra soclului aflăm următoarele: „Aici se odih­nește robul lui Dumnezeu Major Traian Cioranu, născut la anul 1830, încetat din viață la 9 decembrie 1895, împărtășit cu Sfintele Taine, în legea creștină orthodoxă. În calitate de comandant de batalioan al Regimentului V de dorobanți, a luat parte activă la lupta pentru indepen­dența României în rezboiul russo-româno-serbo-turc din anii 1877-78; iar când a părăsit această lume trecătoare, ca bun creștin a cugetat la cei desmoșteniți de soartă, lăsând averea remasă după urma-i, la săraci. Fie-i pomenirea veșnică. Rugați-ve pentru dânsul”. Alături de această scurtă prezentare biografică, în epitaf sunt făcute cunoscute și două dintre articolele testamentului său inedit, eminamente creștin și filantropic: „Art. II. Casele mele din București, Calea Victoriei № 7, le las particular comunei Bucu­rești cu destinație ca venitul lor, după scăderea impozitelor și cheltuielilor de întreținere, să se întrebuințeze sub numirea de Fondul «Major Traian Cioranu» precum urmează: a) una din cinci părți ale acestui venit se va da pe fiecare an drept ajutor la câte un băiat orfan din cei găsiți în București și crescuți sub îngrijirea comunei în religia creștină orthodoxă; acest tânăr însă trebuie să fie major și să dovedească prin meseria cu care vrea să se stabilească că este silitor moral și nedat la niciun fel de viciu; b) tot restul veniturilor nete din aceste case se va da pe fiecare an pentru înzestrarea unei fete orfane găsită în București și crescută sub îngrijirea comunei în religia creștină orthodoxă, liberându-se banii chiar în ziua când se va fi săvârșit cununia civilă și cea bisericească, fiind bine înțeles că vor trebui să aibă o foaie dotală, în care să figureze și această sumă, iar logodnicii acestor fete trebuie să fie mese­riași sau slujbași publici, cu o conduită ireproșabilă sub toate privințele; Art. III. Pentru pome­nirea mea în veac, dispun ca să se consemneze un capital inatacabil de lei noi, șase mii (6000), în efecte publice ale Statului Român la Casa de depuneri, spre a forma un fond inalienebil, ale cărui venituri se vor ridica pe fiecare an de către «Societatea clerului orthodox din Capitală» cu destinație, ca la aniversarea mor­ței mele, să se celebreze pe fiecare an un parastas pentru odihna sufletului meu, după orânduiala Sfintei noastre Biserici creștine orthodoxe; și anume în Biserica Sfântul Dumitru - Sinodal [Poștă] (str. Carol din București), cu prohod la Cimitirul „Șerban Vodă“, pe mormântul meu de veci”.

Acesta este cuprinsul epitafului inscripționat pe fațetele nordică, estică și sudică de la monumentul funerar care străju­iește mormântul lui Traian Cioranu, asemenea unui falnic ostaș de veghe la conștiința comemora­tivă a urmașilor. O sumă (7.000 lei) apropiată de valoarea celei menționate în inscripție este confirmată și într-un document al Societății „Ajutorul”, semnat de președintele ei, Arhiereul-vicar Calist I Botoșeneanu („Memoriu asupra înființării și funcționării Societății Clerului Român Ajutorul din București”, în Amvonul, VII (1905), p. 223).

Textul, unic, al acestui epitaf, a fost redat în întregime, întrucât este cel mai lung și bogat în in­formații despre o personalitate înhumată în Cimitirul Bellu. Organizarea locului de veci s-a înfăptuit prin executorul testamentar al maiorului, ziaristul creștin Milone Lugomirescu (†1913), o altă personalitate care a slujit Biserica în calitate de cronicar al Ortodoxiei românești vreme de trei decenii (1883-1913), așa cum îl prezintă scriitoarea Violeta Ionescu.

Al doilea edificiu, flancat în părțile dreaptă și stângă de mormintele poetului Alexandru Macedonski și de cel al preotului Dimitrie Băleanu, ctitor la Biserica „Buna Vestire”-Belu, este capela familiei Alexandru Otetelișanu (fig. 6, loc 19), profesor și decan al Facultății de Drept din Bucu­rești și autor de literatură juridică (n. 1886). Împreună cu soția sa, Olga, ca părinți îndurerați de trecerea la cele veșnice a fiului lor, Barbu, au ridicat chiar în vecinătatea porții principale de acces a cimitirului, în partea dreaptă, un impozant edificiu funerar în memoria copilului. Pe frontispiciul acestuia stă scris cu litere foarte lizibil dimensionate: „Tatălui Ceresc și părinților mei. Cu voi, voi fi întotdeauna! Barbu A. Otetelișanu”. Conform inscripției care se păstrează în partea dreap­tă a ușii de acces, cavoul are următorul istoric: „Acest paraclis a fost zidit de Olga și Prof. Al. Otetelișanu, cei mai îndurerați dintre părinți, pentru a face rugăciuni lângă trupul singurului și în veci adoratului lor fiu Barbu, astfel ca spiritul lui ales să-i apropie de Dumnezeire, unde s-a înălțat în ziua de 26 martie 1938. Sfințirea lăcașului acestuia s-a făcut în ziua de 21 mai 1941, în zilele Domniei Regelui Mihaiu I și în timpul păstoriei I.P.S.S Patriarchul Nicodim, de către P.S. Arh. Dr. Veniamin [Pocitan], Vicarul Sf. Mitropolii și P.C. Preoți Prof. Gala Galaction, Cr. Stancu și Gh. Comana”.

În partea stângă a ușii, de asemenea semnificativ din punct de vedere istoric, se găsește o altă inscripție ce amintește numele și specialitățile celor 11 persoane care au construit capela funerară: „Adâncă recunoștință desă­vârșitelor talente: Prof. I. Davidescu - Arhitect; D-na Milița Pe­trașcu - Sculptor (executant ca­pul în bronz). Deosebite mulțu­miri artiștilor și maeștrilor: Al. Mandolini - constructor; A. Dima - sculptor în lemn; Gh. Eftimiu - artist pictor; H.F. Grossu - artist în vitrouri; Fr. Rocca - maestru în bronz; Casa Vignali - executant lucrări în piatră și marmoră; I. Ionescu - executant gravurile în marmoră; C. Portelli - executant lucrări în aramă; N. și I.Gh. Dohatcu - executanți icoane și obiecte bisericești”.

Prin detaliile oferite, și această inscripție este unică în întreg Cimitirul Bellu, arătând apropierea familiei Otetelișanu de Biserică, buna tradiție a binecuvântării locului de înmormântare (consemnată și în alte inscripții din Bellu), rafinamentul și grija în edificarea unei construcții funerare, precum și recunoștința și aprecierea față de priceperea și talentul artiștilor, constructorilor și meșterilor din epocă - oameni temeinic formați, competenți și talentați, care datorită acestor calități și răbdării cu care executau lucrările, au lăsat în urmă opere de artă creștină.

Citeşte mai multe despre:   Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul  -   cimitir  -   cimitir romanesc  -   Cimitirul Bellu