Drajna de Jos, chipul veșniciei într-o parohie de țară

Fiecare lucrare a Bisericii, a slujitorilor ei, poartă în alcătuire un chip al veșniciei. De aceea, sfântul locaș al unei parohii, muzeul ei, activitățile care se desfășoară, istoria, preoții și enoriașii deopotrivă sunt chipuri așezate într-un prezent continuu spre bucuria și împlinirea întru Împărăția cerurilor. O concretă exemplificare în acest sens este Parohia Drajna de Jos, din Protopopiatul Vălenii de Munte, pe care am vizitat-o recent.

Rareori un loc își revelează ziditor istoria cu atâta generozitate cum o face Drajna de Jos, județul Prahova. Și lucrul acesta se datorează, în primul rând, unui slujitor al Bisericii: părintele Ilie Vasile, preot de mai bine de o jumătate de secol, protopop al Vălenilor de Munte între 1978 și 2008. Omul care prin tot ceea ce face luminează cu slujirea și ține vie în „mereul #acum$ al lui Dumnezeu” comunitatea Drajna de Jos, dimpreună cu părintele paroh Alexandru Lucian Cursaru.

Muzeul, istorie vie a satului

În 1980, părintele Ilie Vasile punea bazele muzeului parohial, din curtea bisericii „Sfântul Alexandru”, ctitorie de la 1844 a marelui logofăt Alexandru N. Filipescu, cel care o ridicase pe locul alteia din lemn, construită de boierul Constantin Filipescu la 1680, și-i sculp­tase tâmpla. Muzeul se năștea dintr-o acută nevoie de păstrare a unei identități istorice ce nu trebuia uitată, marcată de o civilizație milenară, precum și de personalități precum Nicolae Iorga, Stroe Buzescu, Maria Kretzulescu, Elena Kretzulescu, arhitectul francez Collson, frații Vintilești - ucenicii marelui Tattarescu etc.

„Iorga a locuit aproape doi ani ani peste drum de biserică. El aducea aici cursanții Universității Populare, pe care o înființase la Vălenii de Munte, să se documenteze în marea bibliotecă din castelul Filipeștilor, din apropiere. Aici a cununat și a botezat credincioși din sat. Tot pe aceste pământuri a fost descoperit unul dintre cele mai prețioase tezaure de bronz din țara noastră, iar legenda lui Stroe Buzescu tot aici s-a născut”, ne spune părintele Ilie Vasile.

Muzeul cuprinde icoane, obiecte casnice, costume naționale, pentru că aici a existat o școală de meserii, obiecte ceramice, obiecte de cult, tablouri, cărți, numismatică etc. Câteva exponate atrag atenția de cum treci pragul muzeului: o litografie cu solia dacilor ce se închină lui Traian, apoi alta care îl înfățișează pe Mihai Viteazul care ține într-o mână crucea și în cealaltă securea. „Mai avem apoi o litografie cu Cuza, Ferdinand și Mihai, un tablou cu Regina Maria, un altul al vânătorilor de munte, cu regele Ferdinand, Regina Maria, Carol al II-lea, Regina Elena și Regele Mihai, care are redate pe margini episoade din Primul Război Mondial. Am găsit în podul bisericii o cristelniță din lemn, foarte veche. Satul acesta a dat cel mai mare număr de eroi din zonă în Primul Război Mondial: 154. Un raport descoperit de mine arată că țăranii de aici au donat pentru front peste 300 de perechi de mănuși, peste 200 de fulare, ciorapi de lână, cai, boi. Aceste lucruri arată că ei și-au iubit foarte mult neamul!”, ne-a mai spus părintele Ilie ­Vasile.

Muzeul este vizitat de copiii de la școală, care uneori își țin lecțiile de istorie aici. Vin apoi să-l viziteze participanții la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, locuitorii din zonă și călătorii care ajung în comună.

Muzeul parohiei demonstrează clar și convingător că Biserica este o păstrătoare a tra­dițiilor și a istoriei în timp. „Preotul a fost dascălul obștii. El a predat primele lecții copiilor din sat. Biserica nu a fost ruptă de oameni niciodată. Ea a trăit cu ei, în mijlocul lor, pentru ei”, concluzionează părintele Vasile.

Punți către oameni

Dar păstrarea lucrării Bisericii în „timpul lui Dumnezeu” nu se petrece la Drajna de Jos numai prin muzeul parohial, ci și prin slujirea tânărului paroh Alexandru Lucian Cursaru. Sfinția sa ne-a prezentat celelalte activități social-filantropice prin care Biserica este prezentă în viața comunității: colaborarea cu spitalul de pneumoftiziologie din localitate, „unde îi spovedim și-i împărtășim pe cei prezenți acolo și chiar îi înmormântăm în cimitirul nostru, pentru că mulți dintre ei sunt abandonați de rude sau nu mai au pe nimeni”, mărturisește părintele. Apoi, colaborarea cu școala, cu care dezvoltă un parteneriat foarte roditor. „Copiii vin cu învățătorii și profesorii lor în muzeul parohiei, vizitează biserica și ne ajută la întreținerea livezii pe care o avem aici. Dar și Biserica merge către copii cu oferta ei: catehezele duminicale, filmele și documentarele creștine, muzica creștină, pre­zența preoților în școală la manifestări, dezbaterile pe probleme de strictă actualitate și altele pe care le purtăm împreună. De hramul bisericii, participăm cu toți credincioșii la o agapă. Subliniez de asemenea impor­tanța colaborării cu primăria comunei. De pildă, la noi, căsătoriile civile se oficiază în biserică, după care urmează cununia religioasă. Prima a fost a mea! O mare problemă a comunității este singurătatea bătrânilor. Noi identificăm cazurile și vizităm aceste persoane, pe care le ajutăm financiar și moral, după caz. O altă problemă este impactul mediatic negativ al tehnologiei asupra vieții morale și spirituale, pe care încercăm să o contracarăm prin apropierea mai hotărâtă a Bisericii de oameni. Muzeul, activitățile menționate sunt numai câteva dintre punțile pe care noi le deschidem către oameni. Ca preot tânăr, slujesc aici cu un sentiment de mare responsabilitate. Părintele Ilie Vasile a făcut lucruri remarcabile, care trebuie continuate și dezvoltate”, mărtu­risește părintele paroh.

În finalul vizitei în Parohia Drajna de Jos, am discutat cu doamna Georgeta Nicolae, directorul Școlii gimnaziale „Platon Mocanu”, și cu domnul Marin Văcărelu, directorul centrulului cultural din comună, care ne-au vorbit despre parteneriatele insitu­țiilor pe care le coordonează cu parohia. „Nu se poate ca lucrurile să meargă bine, dacă un segment din cercul Biserică-școală-auto­rități dispare”, ne-au spus domniile lor. Așa am înțeles noi adâncimea cuvintelor ”Fericit colț de lume”, rostite despre Drajna de Jos de ­Nicolae Iorga. Ele definesc continua prezență a Bisericii în „mereul #acum$” al lui Dumnezeu.