Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Elena Ghiba Birta, binefăcătoare a tinerilor studioși

Elena Ghiba Birta, binefăcătoare a tinerilor studioși

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Emilian Apostolescu - 11 Noi, 2020

La sfârșitul lunii octombrie a anului 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române declara 2020 drept Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români. Prin acest act se facilitau rememorarea și promovarea exemplului celor care, în decursul veacurilor, au desfășurat numeroase activități social-filantropice în slujba semenilor aflați în nevoie. Una dintre aceste personalități a căror amintire este vrednică de cinstire este Elena Ghiba Birta, cunoscută drept binefăcătoare a tinerilor școlari conștiincioși, dar lipsiți de mijloace materiale.

Viața și realizările acestei importante binefăcătoare arădene au fost sintetizate de Dan Roman, cercetător la Centrul de Studii de Istorie și Teorie Literară din cadrul Universității de Vest din Arad. Acesta a publicat, în volumul de studii și lucrări intitulat „Administrație românească arădeană”, apărut în anul 2012 la editura universității amintite, un text numit „Trei portrete de mari binefăcătoare de pe meleagurile arădene”, în cadrul căruia relatează în detaliu povestea vieții și a activității filantropice a Elenei Ghiba Birta.

Aceasta este numai una dintre personalitățile arădene „care s-au ridicat, prin actele lor de mărinimie și de preocupare pentru soarta semenilor, la rangul de mari binefăcătoare ale neamului și ale comunităților din cadrul cărora făceau parte”. Generozitatea ei s-a manifestat, deși nu în mod exclusiv, după cum vom constata, sub forma preocupării față de învățământul local și față de tinerii care doreau să studieze, situația lor materială precară împiedicând însă deseori împlinirea acestui vis.

Fiică de preot ortodox

S-a născut în anul 1801 în Bichiș, localitate aflată astăzi în Ungaria, provenind dintr-o familie de macedo-români stabilită acolo de la jumătatea secolului anterior. Mihail Ghiba, tatăl său, probabil aromân din regiunea Greciei, a slujit în calitate de preot paroh al bisericii ortodoxe din localitate. Mama sa, Ana Neamțiu, era româncă și provenea din localitatea Boro­șineu, din zona Aradului. Copilăria liniștită a Elenei Ghiba și a fraților ei a fost curmată brusc la vârsta de zece ani printr-o întâmplare nefericită care îi lasă pe aceștia fără părinți. Motivele acestei tragedii rămân necunoscute, însă știm că în continuare fata a fost primită de anumite rude din localitatea arădeană Pâncota, acolo unde și-a petrecut ultimii ani ai copilăriei în condiții materiale precare. Mai mult, decesul părinților și plecarea acesteia din locurile natale au însemnat și abandonul studiilor începute anterior.

Ajunsă la vârsta maturității, Elena Ghiba se căsătorește cu un localnic cu numele Birta, cu care pleacă ulterior la Arad în căutarea unui trai mai bun. Din nefericire, un nou eveniment tragic îi marchează viața atunci când, la scurt timp după mutare, soțul acesteia moare. După un timp reușește însă să intre în slujba lui Emanoil Gogher, un oficiant cameral care, la moartea sa, îi lasă prin testament o avere considerabilă. Elena Ghiba Birta se folosește de prilejul și mijloacele apărute pentru a realiza o vastă lucrare filantropică. Aceasta trece la Domnul în ianuarie 1864, în urma luptei cu o boală grea, însă nu înainte de a întocmi, la 2 iulie 1863, testamentul prin care toate planurile și lucrările ei filantropice urmau să capete consistență.

„În numele Atotputernicului Dumnezeu”

Înainte de a detalia felul în care averea sa a fost distribuită spre ajutorul semenilor, nu putem omite faptul că a lăsat numeroaselor rude 60.000 de florini și mai multe imobile, amintindu-și probabil de starea materială precară în care a crescut alături de familia extinsă în a doua parte a copilăriei. Prevederile din testamentul său erau expuse „în numele Atotputernicului Dumnezeu”, prima dintre acestea constituind-o dorința sa de a fi înmormântată potrivit ritualului ortodox, cu toată cinstea, alături de Emanoil Gogher, cel căruia îi datora întreaga avere. Prima parte a donațiilor menționate în testament s-a îndreptat către numeroase așezăminte bisericești, ortodoxe și nu numai, însumând peste 14.000 de florini. Florinul reprezenta moneda din aur și argint aflată în circulație la acea vreme. Apoi, donații de câte 1.000 de florini fiecare au fost făcute Casei Săracilor din Arad și spitalului local aflat atunci în construcție. Câte 200 de florini au fost oferiți breslelor tâmplarilor, lăcătușilor și fondului pompierilor, iar câte 100 au fost donați către „12 dintre cele mai sărace văduve din Arad”.

Cel mai mare merit al Elenei Ghiba Birta îl constituie însă prevederile punctului 23 al testamentului, care dispunea crearea unei fundații destinate oferirii de burse de studiu tinerilor săraci de confesiune ortodoxă, fie ei români sau greci, din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad. Testamentul a fost întocmit în două exemplare originale și în conformitate cu toate procedurile necesare. Asupra lui, aceasta a efectuat câteva intervenții minore la 6 ianuarie 1864, fără însă a afecta fondul fundației.

Fundația înființată prin voința ei testamentară a plecat la drum cu un capital de 48.000 de florini, sumă destinată acordării unor stipendii anuale către 12 tineri conștiincioși, dar fără posibilități materiale, în vederea completării studiilor. Cu toate acestea, beneficiarii trebuiau să îndeplinească anumite condiții. Astfel, ei trebuiau să dovedească apartenența la confesiunea ortodoxă, etnia română sau greacă și faptul că sunt orfani sau că părinții lor nu își permit sub nici o formă cheltuieli pentru pregătirea lor. În plus, trebuiau să facă dovada faptului că rezultatele obținute în ciclul școlar anterior sunt de așa natură încât avansarea lor în sistemul de învățământ este dincolo de orice îndoială (de la ciclul primar, școala normală, liceu, academie sau universitate până la cursurile superioare). Comportamentul lor moral și disciplinar trebuia, de asemenea, să fie fără pată. Textul testamentului menționa și modul de organizare și funcționare a fundației care, în decursul a cinci decenii, avea să sprijine 125 de tineri cu câte 200 de florini, anual, ajutându-i să își desăvârșească instruirea. Primii 12 tineri beneficiari au fost desemnați în toamna anului 1877, în cadrul celei de a patra din cele 89 de ședințe ale comitetului administrativ al fundației care au avut loc în decursul timpului. Ultima dintre aceste ședințe, convocată la data de 9 ianuarie 1939, după decenii de activitate în care numeroși tineri promițători, dar defa­vorizați au fost susținuți, a decis ca elevele Liceului „Elena Ghiba Birta” să se îngrijească de mormântul fondatoarei.

Nume mari între beneficiari

Contribuția acestei fundații la eforturile de instruire și luminare a tinerilor a cunoscut numeroase succese, conform dorinței fondatoarei, ilustrate în special de faptul că printre bursierii săi s-au numărat Roman Ciorogariu, ajuns Episcop al Oradiei și membru al Academiei Române; George Alexici, profesor al Academiei Orientale din Budapesta; Marius Sturza și Isidor Bodea, medici în Viena.

Trăind o bună parte din viață în lipsuri, Elena Ghiba Birta a înțeles necesitatea de a-și ajuta semenii și a acționat în acest sens în modul cel mai util cu putință, alegând ca moștenirea sa să constea în susținerea tinerilor săraci, dar silitori, aflați pe drumul propășirii lor intelectuale, culturale și chiar spirituale. La sfârșitul tuturor prevederilor testamentului care a făcut posibile aceste fapte de binefacere, aceasta nota: „Întrucât am terminat acest testament, Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu să dea binecuvântarea Sa pentru cele legate de mine, ca tineretul care va profita din fundațiile mele să devină toți cetățeni folositori, iar mie să mi se păstreze veșnic amintirea”.