Episcopul Vasile Moga - filantrop și mecena al românilor ardeleni

La 17 octombrie 1845, în reședința sa din Sibiu, a trecut la cele veșnice Episcopul ortodox al Ardealului, cel ce păstorise turma celor 625.000 de dreptcredincioși din Marele Principat al Transilvaniei vreme de 34 de ani. Născut la Sebeș, în 19 noiembrie 1774, Vasile Moga a fost primul ierarh român al orto­docșilor transilvăneni, după unirea unei părți a acestora cu Biserica Romei (1700), urmându-le la cârma „eparhiei neunite a țării ­Ardealului”, cum era numită în epocă, celor patru vlădici sârbi, numiți de împărații de la Viena în a doua jumătate a secolului al ­XVIII-lea. Mai puțin cunoscută rămâne ­dimensiunea sa de mecenat și filantrop. 

La fel de puțin știut este și faptul că lui i se datorează sedentarizarea scaunului ortodox în cetatea Sibiului, unde, după îndelungi lupte și multe pungi cu bani oferite pe la „tisturi” (autorități), a reușit să achiziționeze (1817-1819) de la guvernatorul Gheorghe Bánffy și să intabuleze (1821) o clădire în centrul orașului (astăzi pe Bdul Nicolae Bălcescu), unde a fixat reședința episcopiei și seminarul teologic.

În arhiva bibliotecii Facultății de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu se păstrează o mică parte a fondului documentar mogaian, scăpat de prădarea și distrugerile provocate de trupele revoluționare și secesioniste maghiare ale generalului Josef Bem. Acestea au ocupat Sibiul, în martie 1849, și s-au „încartiruit” în „casele clerului” ortodox, pe care le-au vandalizat, ars, distrugând mobilierul, arhiva și biblioteca! Episcopul Andrei Șaguna a descris acest genocid cultural, în cuvântarea rostită cu prilejul Sinodului eparhial din primăvara anului 1850, astfel: „Casa clerului s-a prădat și s-a jefuit cu totul și adică nu numai chiliile mele, care cu multe cheltuieli le-am fost înzestrat, s-au jefuit ci însă și odoarele episcopești, preoțești și diaconești, împreună cu Capela episcopească și cu cărțile dintr-însa și toată biblioteca mea, peste 3.000 de cărți s-au prădat, iar actele oficioase, parte s-au ars, parte s-au rupt și s-au nimicit întru atâta cât nici un odor, nici o carte sau altă unealtă bisericească, nici o hârtie din Arhivă nu a rămas”.

Între documentele care au supraviețuit anului 1849 și sunt conservate în fondul arhivistic al Episcopului Vasile Moga se numără circa 270 de chitanțe olografe (Quietantia sau Quittung), redactate în limbile latină, germană, maghiară și română cu grafie chirilică, care confirmă sumele de bani (între 10 și 100 de florini) oferite de episcop, între anii 1830 şi 1845, unor zeci de tineri „valahi neuniți” „cari studiază științele filosofice, teologice și juridice” la liceele libere regești din Cluj și Sibiu, la academiile de Drept din Sibiu și Târgu Mureș și la Universitatea din Viena. Acestor elevi și studenți bursieri ai Episcopului Moga li se adaugă o serie de protopopi mai puțin avuți și de cărturari săraci din Episcopia Transilvaniei.

Având un salariu anual de 4.000 de florini, plătit din „fondul sidoxial”, colectat de auto­ritățile civile de la credincioșii ortodocși din Ardeal, Episcopul Vasile Moga a înființat, în anul 1831, un fond din al cărui venit să distribuie stipendii pentru studenții săraci din eparhie. Prin circulara nr. 513 din 30 septembrie 1831, episcopul îi anunța pe protopopi că „au pus 10.000 de zloți capital, din care se vine 600 de zloți dobânda”, iar acești „600 de zloți se vor da la șase feciorași de religia noastră, care învață la carte pre altă limbă și vor putea dovedi pre crezut că învață bine”.

Bursieri ai fundației mogaiene

Întemeiată cu un capital intangibil de 10.000 de florini valută vieneză (raportată la puterea de cumpărare din ziua de astăzi, suma se ridică la circa 220.000 de euro, conform unui barometru de calcul realizat de Banca Națională a Austriei), „fundațiunea mogaiană” a contribuit decisiv la formarea elitei româ­nești din Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Episcopul Vasile Moga a avut meritul de a fi sprijinit afirmarea unor das­căli, preoți, protopopi, gazetari, juriști, avo­cați, funcționari, medici și oameni politici, care au contribuit major la mișcarea de emancipare națională a românilor ardeleni, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Pe baza chitanțelor păstrate în fondul Moga, regretatul preot profesor Pavel Cherescu a realizat o primă statistică alfabetică a stipen­di­a­ți­lor sau bursierilor cunoscuți ai Episcopului Vasile Moga, între anii 1832 şi 1845: Aaron Filip; Aaron Ioan; Almășanu David alias Popovici David, afirmat ca avocat și profesor; Ardeleanu Ioan; Axente Vasile; Balomiri Antonius; Balomiri Simeon; Banciu Ioan; Barac Iosif, ajuns profesor la școlile și gimnaziul ortodox din Brașov, azi Colegiul Național „Andrei Șaguna”; Barb Nicolae; Barb Petru; Bauszern Carol jr.; Belașcu Nicolae, ulterior ieromonahul Nifon Bălășescu, profesor la Seminarul Central din București, rector al Seminarului din Huși și profesor la Școala românească din Tulcea; Bologa Iacob, ajuns jurist, funcționar, consilier aulic, membru și președinte al „Astrei”; Bran Lemeni Ioan, avocat și cunoscut om politic; Cărpinișan Ioan; Chertes Ștefan; Covaci Paraschiv; Crainic Aron, afirmat ca tribun al moților lui Avram Iancu în Revoluția de la 1848; Darotzi Paulus; Demian Petru; Dobra Petru, ajuns procuror la Tribunalul Montanistic de la Zlatna, prefect al Legiunii VI submontane în revoluția pașoptistă; Duma Constantin, ulterior protopop al Devei; Fulea Albert; Fulea Ioan; Fulea Iosif; Gafton Grigorie; Gall Grigorie, ulterior protopop al Clujului; Gal Ștefan; Gaetan Nicolae, revoluționar român și apoi notar în Făgăraș; Gyorel Ioan; Hannia Ioan, ajuns ulterior profesor și rector al Seminarului Andreian din Sibiu, precum și protopop al Săliștei între 1855 şi 1880; Hogea George; Ienei Ioan; Ivanovici Ioan; Jipa Ioan; Jinar Nicolae, profesor în Făgăraș; Jinar Simeon, ulterior profesor la Seminarul din Sibiu, dascăl în Șcheii Brașovului și protopop al Făgărașului; Juhasz Adalbert; Marin George; Maximilian Mihail; Măcelariu Dumitru; Măcelariu Ilie, afirmat ca jurist, tribun în legiunea Sibiului în timpul revoluției pașoptiste, judecător și om politic; Micle Dumitru; Moga Dumitru, afirmat ca revoluționar, consilier și secretar gubernial, apoi judecător și deputat în dieta Transilvaniei; Moga Eduard; Moga Ioan, nepot al episcopului, ulterior preot în Sebeș; Moga Nicolae; Moga Zaharia; Monei Iosif; Muntean Gavriil, ajuns profesor la Seminarul din Buzău (1836-1848) și la cel din Râmnic, apoi profesor și director al Gimnaziului ortodox din Brașov, membru fondator al Academiei Române (1867); Muntean Ilie; Odor Nicolae; Ohnitz Michael alias Onițiu Mihail; Olărescu Gherasim, dascăl în Presaca, jud. Sibiu; Orbonaș Mihail, afirmat ca revoluționar pa­șop­tist și comisar civil districtual în prefectura Reghinului; Orghidan Dimitrie; Pamfil Pamfili, apoi învățător și copist în Săliștea Sibiului; Panovici Dimitrie; Papp Ioan; Papp Vasile; Papp Wenceslav; Petric Ioan, ulterior preot în Brașov, catehet la școlile săsești din același oraș și protopop al Protoieriei Brașov II; Pinciu Avram, ulterior funcționar la Tabla regească din Târgu Mureș și Sibiu; Pipoș Ioan, afirmat ca revolu­ționar pașoptist și ulterior cu o frumoasă carieră juridică și funcționărească ca prefect al districtului Ciuc și comite suprem al Zarandului; Piso Sabin, ulterior protopop al Protoieriei Hondol II sau Geoagiu de Jos, cu reședința la Săcărâmb; Pop Simion; Popea Nicolae, cunoscut ca cel mai apropiat ucenic al Mitropolitului Andrei Șaguna, vicar arhiepiscopesc, istoric, membru al Academiei Române și Episcop al Caransebeșului între anii 1889 și 1908; Popovici Ioan; Popovici Nicolae; Popovici Ștefan; Popovici Barcianu Sava, ulterior preot în Rășinari, profesor la Seminarul Andreian din Sibiu, consilier eparhial la Sibiu, membru al „Astrei”, membru corespondent al Academiei Române și autor de manuale; Pușcariu Ioan, afirmat ca revoluționar pașop­tist, istoric, ocupând numeroase funcții administrative și judecătorești în Transilvania și Ungaria, prieten și colaborator apropiat al Mitropolitului Andrei Șaguna, membru al Academiei Române; Raț Grigorie, ulterior protopop al Protoieriei Albei de Jos; Retzi Emil; Rus ­George; Rus Dumitru; Sava Nicolae; Solomon Iosif; Stan Nicolae; Stănilă Ilie; Stănuleț George, ulterior funcționar în administrația civilă de la Târgu Mureș; Tănăsie Moise; Tipei Ioan, ulterior protopop al Sebeșului; Teleki Mihail; Thomas Johann, ulterior director al școlii normale din Baia de Arieș; Trombițaș Partenie, afirmat ca destoinic protopop al Târgu-Mureșului și colaborator apropiat al Mitropolitului Andrei Șaguna; Vaida Gabriel; Vasiliades Nicolae; Vlad Nicolae; Vonica Nicolae și Zeyk Francisc.

Din aceeași fundație mogaiană au fost sprijiniți cu sume diferite, variind între 5 și 30 de florini, diverși preoți și dascăli din lumea satelor românești, precum și câțiva cărturari și mici funcționari din întregul cuprins al Transilvaniei. Pe baza izvoarelor, păstrate în fondul documentar Vasile Moga de la Facultatea de Teologie din Sibiu, ies la lumină următorii stipendiați ai fundației mogaiane: George Barițiu, cunoscutul gazetar, istoric și om politic; Mihail Bell; Iacob Buda, preot în Topârcea; Ioan Cristorian, preot; Anton Fogarași; Dumitru Fogarași, curator al bisercii din Târgu Mureș; Ioan Fulea, ofițer; Grigorie Ivan, preot în Țeline; Ferencz Lukacs, cancelist; Ilie Moga, preot; Nicolae Nemeș, cancelist; preotul Nicolae din Mag; Ioan Popovici, preot în Boița; Antoniu Șuteu, preot în Topârcea, Ioan Turcu; Toader Sărăcin și Oprea Cornea, preot în Sibiel.

Calculând și adunând sumele de bani acordate bursierilor și stipulate pe fiecare chitanță în parte, reiese că, între anii 1838 și 1845, fundația a subvenționat stipendii și ajutoare în valoare de 13.341 de florini și 77 de crăițari, cu mult peste sprijinul gândit inițial, la 600 de florini pe an, reprezentând dobânda anuală generată de capitalizarea celor 10.000 de florini, cât număra capitalul fondator. Aceasta înseamnă că Episcopul Vasile Moga a sporit atât capitalul inițial al fundației sale, cât și numărul burselor, fiind astfel în măsură să suplinească ajutoarele financiare, străduin­du-se probabil să răspundă pozitiv tuturor solicitărilor primite. De altfel, prin testamentul său, din 29 iulie/10 august 1845, episcopul afierosea 29.000 de florini „pentru fundații religioase și de binefacere”, precizând că suma cuprinde și capitalul celor 10.000 de florini ai fundației întemeiate în 1831.

Pentru această activitate de sprijinire financiară a elevilor, studenților, preoților și cărturarilor români ortodocși ardeleni în timpul formării lor intelectuale și apoi al activității lor pastorale, școlare, culturale și administrative în slujba națiunii și a Bisericii românești, Episcopul Vasile Moga și-a câștigat un loc de frunte în galeria marilor filantropi ai Bisericii Ortodoxe Române. 

Bibliografie

Mihai-Octavian Groza, Diana-Maria Dăian, Mircea-Gheorghe Abrudan (editori), Un episcop și epoca sa. Vasile Moga (1774-1845), Ed. Argonaut/Ed. Andreiana, Cluj-Napoca/Sibiu, 2017, 630 pp.

Mitropolitul Andrei Șaguna, Texte alese, Ed. Andreiana, Sibiu, 2010, p. 25.

www.eurologisch.at

Pavel Cherescu, „Contribuția Episcopului Vasile Moga la dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania”, în Mitropolia Ardealului, Anul XXXV, nr. 5, Sibiu, 1990, pp. 16-26.