Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Este necesară o pregătire a preotului în vederea săvârşirii Tainei Spovedaniei? (II)

Este necesară o pregătire a preotului în vederea săvârşirii Tainei Spovedaniei? (II)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Viorel Sava - 01 Iun, 2014

Un element deo­se­bit de important, ca­­re ţine atât de pre­­gătirea înde­păr­­­tată a preotului pentru să­vâr­şirea Spovedaniei, cât şi de cea apropiată, este credinţa ta­re în lucrarea Tainei. În ru­gă­ciu­nea de dezlegare din cadrul Tai­nei Spovedaniei se spune: „...iar eu, ne­vrednicul preot şi du­hov­nic, cu puterea ce-mi es­te, te iert şi te dezleg...“ Dacă pe­nitentul tre­buie să creadă că în momentul ros­tirii acestei for­mule el es­te iertat şi îm­pă­cat cu Dum­nezeu, cu atât mai mult trebuie să creadă preotul că, în momentul rostirii ei, ier­ta­rea de la Dum­nezeu se revar­să, prin el, pes­te penitent.

Cre­din­cio­şii simt a­ceastă putere în pre­ot şi cred în ea. Ei vin la măr­turisire nu numai dintr-o ne­cesitate psiholo­gi­că, nu numai pentru a scăpa de coş­­ma­rul conştiinţei şi a se îm­pă­ca cu Dum­nezeu, ci şi din con­vin­­ge­rea că acestea se reali­zea­ză prin preotul duhovnic, prin pu­­te­­rea dată lui. Şi dacă credin­cio­­­şii cred în această putere, cred în ea şi o simt, înseamnă că, mai mult decât alţii, trebuie să o simtă şi să creadă în ea cel ce o posedă, preotul duhovnic. Pu­­terea dată preotului este o pu­­tere nepământească şi în fa­ţa ei se cutremură şi preotul, şi pe­ni­tentul1.

Pregătirea apropiată are în ve­­dere o „pravilă“, o rânduială pe care preotul duhovnic trebuie să o respecte de fiecare da­tă când are de oficiat Taina Spo­ve­da­niei. Referindu-se la slu­jirea de duhovnic, Sfântul Va­sile cel Ma­re spune: „Se nu­meş­te du­hov­nic acela care nu mai tră­ieş­te după trup, ci este pur­tat de Du­hul lui Dumnezeu, fi­ind fiu al lui Dumnezeu şi fă­cân­du-se a­se­me­nea chipului Fi­u­­lui lui Dum­nezeu“2. Trăirea du­­pă duh este con­diţionată de pu­rificarea de pa­timi, de în­no­i­rea permanentă a omului lăuntric. Dar această în­noire, puri­fi­care şi înduhov­ni­ci­­re preotul nu o începe de la cre­din­cioşi spre sine, ci invers. Mai în­tâi, pre­otul trebuie să fie con­şti­ent că judecata pe care o face în sca­unul spovedaniei, în nu­me­­le lui Hristos, asupra pe­ni­ten­­tului urmăreşte în ultimă instan­­ţă fe­rirea acestuia de o­sân­­da judecăţii din urmă, dar tot aşa preotul trebuie să fie con­şti­­ent că judecata nu-l va ocoli nici pe el, „Dom­nul va face... şi ju­­decata judecătorilor rânduiţi de El“3. Cu acest gând el se în­dreap­­­tă spre scaunul spove­da­­ni­ei, unde-l aşteaptă credincio­şii.

În al doilea rând, dar în strân­­să legătură cu cele de mai sus, înainte de a oficia Taina Spo­­vedaniei, se impune ca şi pre­­otul să se spovedească. El es­t­e un permanent luptător îm­po­tri­va păcatului, nu doar prin cu­vânt, ci şi prin faptă, nu doar îm­po­triva păcatului prezent în e­no­riaşii săi, ci şi împotriva pă­ca­tu­lui prezent în viaţa lui. Un cu­vânt despre pocăinţă care se a­dre­sează doar credin­cioşilor, ca­re nu angajează şi persoana pre­o­tului, rămâne fără ecou. Pre­o­tul duhovnic este fereastra prin ca­re credincioşii, în scau­nul Spo­ve­daniei, privesc spre Hris­tos. El este fereastra prin ca­re lumi­na harică de la Hris­tos, care este de fa­ţă, „stă nevăzut“, se revar­să pes­te penitent. Dacă pre­otul nu es­te curat sufleteşte, şi cu­ră­ţit de păcate prin Spo­ve­da­nie, dacă es­te robit de patimi, nu mai poa­te fi fereastra ce se deschide ca pe­nitentul po­că­it şi îndreptat să ai­bă acces la comuniunea cu Hris­tos, ci es­te zidul despărţitor în­tre penitent şi Hristos. În ve­chi­le cărţi de învăţătură pentru pre­oţi, a­ceş­tia erau povăţuiţi astfel: „Drept aceasta, fiul meu, mai în­­tâi te apucă însuşi de sine: po­că­ieşte-te singur şi să se a­pro­­pie, mai întâi, de tine Îm­pă­ră­ţia ce­ru­­rilor... Grăbeşte către pă­rin­te­le sufletesc, cazi înaintea lui, măr­turiseşte-i toate as­cun­­surile su­fletului tău, cură­ţeş­te-l, gus­tă, mai întâi, singur toa­tă dul­cea­­ţa milostivirii şi a îm­păcării cu Răs­cum­pără­to­rul; smereşte în post sufletul tău şi atunci, numai, vei putea, fă­ră primejdie şi cu folos, a vin­de­­ca neputinţele al­tora. Deci, te­melia păstoreştei ta­le îndato­riri întru fapta măr­tu­risirei, să fie pocăinţa ta în­suţi“4.

În al treilea rând, merită să fie reţinut efectul psihologic pe ca­­re îl are spovedania preotului a­­supra penitentului şi spovedania penitentului asupra preotului. Când preotul se mărtu­ri­seş­te, el nu poate banaliza spo­ve­da­nia celor care vin să se măr­tu­ri­seas­că la el. Din cerce­ta­­rea cre­din­­cioşilor în scaunul Spo­ve­da­niei constatăm că p­ă­ca­tele „la mo­dă“, precum avor­tu­­rile, căsă­to­riile moderne, de pro­bă, fără cu­nunie, sau alte pă­cate mari îl la­să pe du­hov­nic, impropriu spus duhovnic în acest caz, indi­fe­rent. Dacă a­na­lizăm această sta­re de lucruri, concluzia are pu­tere să ne îngro­zească. O astfel de si­tu­aţie duce la concluzia că via­ţa morală a preotului are ne­­voie de multă vindecare. Nu în­­seam­nă că el săvârşeşte ace­leaşi păcate, ci înseamnă că mul­­ţi­mea păcatelor lui, chiar mai mici, dar nemărturisite, îl fa­­c­e să piardă orice sensibilita­te fa­ţă de cele spirituale, îl face să piar­dă sensul şi conţinutul no­ţi­u­nii de păcat, sensul şi con­ţi­nu­tul no­ţi­unii de Spovedanie, şi mai a­les necesitatea acesteia din ur­mă.

Când preotul este mărturi­sit, iar credincioşii care vin la el ştiu acest lucru, cuvântul de în­vă­ţătură pe care îl transmite pe­niten­tului în timpul spo­ve­da­niei are pentru acesta din ur­mă putere de lege.

Cât priveşte efectul psiholo­gic pe care îl are spovedania pe­ni­­tentului asupra preotului, şi a­cesta este foarte important. Pre­­o­tul deprins să se spo­ve­deas­­că va înţelege stările prin ca­­re trece peniten­tul, înainte şi în timpul spovedaniei, pentru că aceste stări le-a trăit el mai în­tâi. În aceleaşi îndru­mări vechi, dar actuale prin con­ţinu­tul lor, pentru preoţi, se spu­ne: „Despre cunoaşterea ini­mei tale în­vaţă-te de a ghici şi a cu­noaş­te inimile poporanilor tăi“5.

Aşadar, pregătirea preotului pen­tru a-i spovedi pe fiii săi du­hov­niceşti se impune cu necesi­ta­­te ca şi pregătirea pentru să­vâr­şirea Sfintei Liturghii sau a al­­tei Sfinte Taine. Această pre­gă­­t­ire aduce spor duhovnicesc şi preotului, şi credincioşilor, şi cul­tivă în viaţa tuturor evlavia fa­ţă de cele sfinte, aducându-i pe toţi în jurul lui Hristos, A­ce­laşi pre­zen­t în Sfânta Li­tur­ghie, în Sfin­tele Taine şi în toa­te slujbele sfin­­te pe care le să­vâr­şeşte Bise­ri­ca şi la care suntem chemaţi să par­ticipăm. (Responsabil de ru­bri­că diac. Ciprian Bâra)

Note:

1 ‑Pr. prof. Ene Branişte, Sfaturi şi îndemnuri..., p. 623.

2 ‑Sfântul Vasile cel Mare, Des­pre Duh, XXV, apud pr. conf. Ilie Moldovan, „Preotul duhov­nic şi harul iertării păcatelor“, în Ortodoxia, XXXIV (1982), nr. 4, p. 584.

3 ‑Pr. conf. Ilie Moldovan, op. cit., p. 585.

4 ‑Al. Sturdza, Epistoli sau scri­sori, despre datoriile sfinţitei dre­gătorii preoţeşti, trad. rom. de arhim. Filaret Scri­ban, Iaşi, 1843 (2 vol.), vol. I, pp. 110-112, apud pr. prof. Ene Branişte, Sfaturi şi în­dem­nuri..., p. 622.

5 ‑Ibidem, p. 112, apud ibidem, p. 623.

Preoţii şi credincioşii care au întrebări pe teme liturgice şi pastorale legate de Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Împărtăşanii ne pot scrie pe e-mail: raspunsuriliturgice@gmail.com sau la adresa:  Bd. Regina Maria nr.1, Bl. P5B, Sc. 1, Et. 1, Ap. 1, Sector 4, Bucureşti