Explicarea rânduielii Sfintei Taine a Botezului

Sfântul Ambrozie al Mediolanului explică, pe baza Sfintei Scripturi, rânduiala Sfintei Taine a Botezului aşa cum se săvârşea ea la Mediolanum, în secolul al IV-lea, accentuând importanţa soteriologică a acestei Taine. În catehezele sale mistagogice, Sfântul Ambrozie prezintă Taina Botezului ca o Taină a învierii omului spre trăirea în Hristos, o Taină care îl face pe om să renască ca fiu al Bisericii spre viaţa veşnică.

Dacă într-un număr anterior al acestui cotidian am prezentat învăţătura Sfântului Ambrozie la riturile premergătoare Botezului propriu-zis, acum vom prezenta învăţătura sa despre rânduiala Tainei Botezului şi a actelor ce urmează primirii acestei Sfinte Taine. După ritul "deschiderii urechilor", al lepădării de Satana şi al unirii cu Hristos urma exorcizarea şi sfinţirea apei, apoi afundarea în apa sfinţită din colimvitra baptisteriului în numele Sfintei Treimi.

Sfinţirea apei din colimvitra baptisteriului cuprindea două părţi: mai întâi exorcizarea apei, apoi o rugăciune de sfinţire propriu-zisă a apei prin invocarea Sfintei Treimi: "Vine preotul, rosteşte rugăciunea la apa Botezului, cheamă numele Tatălui, prezenţa Fiului şi a Sfântului Duh, folosindu-se de cuvintele cereşti, cuvinte cereşti care sunt ale Mântuitorului Iisus Hristos, fiindcă botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (De Sacramentis II, V, 14). Apa baptismală este sfinţită prin pogorârea Duhului Sfânt asupra ei: "Nu orice apă are putere curăţitoare, ci numai aceea care are harul Mântuitorului Iisus Hristos ş...ţ. Apa nu vindecă până ce Duhul Sfânt nu se pogoară asupra ei şi nu o sfinţeşte" (De Sacramentis I, V, 15) şi prin puterea Crucii cu care arhiereul însemna apa "Fără semnul Crucii Domnului apa nu era de niciun folos pentru mântuirea ce avea să vie; dar după ce a fost sfinţită prin taina Crucii mântuitoare, atunci a devenit bună pentru baia duhovnicească şi pentru paharul mântuirii" (De Mysteriis III, 14). Moise a aruncat la Merra un lemn în apă şi aceasta s-a făcut dulce şi bună de băut, astfel şi arhiereul, spune Sfântul Ambrozie, prin rugăciune şi însemnarea apei cu Sfânta Cruce, face ca apa din colimvitra baptismală să aibă puterea de a curăţi orice păcat. Însemnarea apei cu Sfânta Cruce arată, după învăţătura Sfântului Ambrozie, că patimile Mântuitorului Iisus Hristos şi răstignirea Sa pe Cruce sunt izvoarele eficacităţii Tainei Botezului: "Căci ce este apa fără Crucea lui Hristos? O materie obişnuită, fără nicio putere pentru Taină" (De Mysteriis IV, 20).

Botezul: Intrarea în baptisteriu, mărturisirea baptismală şi întreita cufundare

După sfinţirea apei de către arhiereu, candidatul la Botez era adus în baptisteriu, unde era întâmpinat de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu arhiereul: "Ai văzut acolo pe diaconi, ai văzut pe preot, ai văzut pe marele preot. Nu te uita la chipurile lor trupeşti, ci la harul Tainelor" (De Mysteriis II, 6). Fântâna baptisteriului era săpată în pardoseala acestuia şi semăna oarecum cu un mormânt, spune Sfântul Ambrozie: "Am discutat ieri despre fântână, care este în aparenţă ca un fel de mormânt" (De Dacramentis, III, I, 1). Candidaţii stăteau în picioare în apa din colimvitra baptisteriului, în timp ce soborul de preoţi făceau o verificare a credinţei acestora în Sfânta Treime; se puneau trei întrebări şi după răspunsul la fiecare dintre acestea, candidatul la Botez era afundat în apă. Sfântul Ambrozie ne-a lăsat în De Sacramentis un rezumat al mărturisirii de credinţă şi al cufundării: "Crezi în Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul? Tu ai răspuns: cred, şi îndată ai fost cufundat, adică înmormântat. A doua oară ai fost întrebat: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos şi în Crucea Lui? Tu ai răspuns: cred, şi ai fost cufundat a doua oară şi prin aceasta ai fost înmormântat împreună cu Hristos. Căci cel ce a fost înmormântat împreună cu Hristos, a înviat împreună cu Hristos. Ai fost întrebat pentru a treia oară: Crezi în Duhul Sfânt? Tu ai răspuns: cred, şi ai fost cufundat a treia oară, pentru ca întreita mărturisire să distrugă definitiv căderile repetate ale trecutului" (De Sacramentis II, VII, 20). Adaosul din cea de-a doua mărturisire: "şi în Crucea Lui", citat în De Sacramentis, menţionat şi în De Mysteriis, nu este găsit în nici o altă Mărturisire de credinţă şi în nici un alt ritual baptismal, totuşi este amintit de Sfântul Ambrozie şi în Expunerea Evangheliei după Luca (Expositio Evangelii secundum Lucam V, 23). În rânduiala Botezului din Apus, această întreită întrebare-mărturisire, pentru a verifica credinţa adevărată în Sfânta Treime a candidaţilor la Botez, concomitent cu săvârşirea cufundării, se menţine până astăzi, înlocuindu-se, din păcate, cufundarea cu turnarea apei peste candidat. După învăţătura Sfântului Ambrozie, când catehumenii sunt cufundaţi, ei mor întru Mântuitorul Iisus Hristos.: "Ce înseamnă întru moartea? Înseamnă că la fel cum Hristos a murit, şi tu la fel ai gustat moartea, la fel cum Hristos este mort păcatului şi trăieşte lui Dumnezeu, la fel şi tu să mori vechilor ispite ale păcatului, prin Taina Botezului, şi să înviezi prin harul Mântuitorului Iisus Hristos. Este deci o moarte trupească nu în realitate, ci în asemănare. Când eşti deci cufundat, tu iei asemănarea morţii şi îngropăriii Sale, primeşti taina Crucii Sale, deoarece Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, şi trupul Său a fost străpuns cu cuie. Când te răstigneşti, te uneşti cu Mântuitorul Iisus Hristos, te uneşti prin cuiele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să nu te poată atrage diavolul. Cuiele Mântuitorului Iisus Hristos să te ţină pe tine, când slăbiciunea firii umane te cheamă înapoi" (De Sacramentis II, VI, 23). Sfântul Ambrozie explică apoi cum Botezul este o renaştere, folosindu-se de cuvintele Psalmului 2: "Ce este naşterea din nou? -Ţi se spune în Faptele Apostolilor (13, 33), fiindcă versetul acela din Psalmul 2: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut" (Psalm 2, 6), se pare că se referă la înviere ş...ţ. Aşadar, ce este învierea dacă nu momentul în care ne ridicăm din nou de la moarte la viaţă? Prin urmare, tot astfel e şi la Botez, fiindcă, fără îndoială, este o închipuire a morţii când te cufunzi, iar când te ridici se face o asemănare a învierii" (De Sacramentis III, I, 2). La întrebarea cum putem să ne naştem din nou, Sfântul Ambrozie răspunde: "Cum ne-am renăscut? Oare am intrat în pântecele mamei noastre şi ne-am născut din nou? Nu cunosc rostul firii; dar nu este nicidecum rânduială a firii acolo unde este superioritatea harului. În sfârşit, nu totdeauna naşterea are loc după rânduiala firii; mărturisim că Hristos S-a născut din Fecioară şi tăgăduim rânduiala firii ş...ţ. Dacă, deci, Duhul Sfânt a săvârşit zămislirea în Fecioară, venind asupra ei, şi a îndeplinit funcţia naşterii, întru nimic nu trebuie să ne îndoim că săvârşeşte o adevărată naştere venind asupra apei sau peste cei ce primesc Botezul" (De Mysteriis IX, 59).

Riturile postbaptismale: Taina Mirungerii, spălarea picioarelor şi primirea veşmintelor albe

Imediat după Botez, tot în baptisteriu, arhiereul administra cea de-a doua Taină noului membru al Bisericii: Taina Mirungerii. Arhiereul ungea cu mir (Sfântul Ambrozie foloseşte chiar grafia grecească pentru a denumi Sfântul şi Marele Mir) şi se ruga: "Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, Care a făcut să te naşti din apă şi din Duh şi ţi-a iertat păcatele să te ungă El Însuşi pentru viaţa veşnică" (De Sacramentis II, VII, 24). Această rugăciune citată în De Sacramentis pare să fie prima rugăciune cunoscută până acum ce se citea la Taina Mirungerii.

După Mirungere, urma spălarea picioarelor, rânduială specifică ritului galican al Botezului, precedată de lectura pericopei evanghelice de la Ioan 13, 4-11, unde se înfăţişează spălarea picioarelor Sfinţilor Apostoli de către Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, pentru a-l învăţa pe cel de curând intrat în Biserică că în toate faptele lui trebuie să aibă ca model slujirea întru smerenie a Mântuitorului Iisus Hristos: "Căci o dată ce Însuşi Săvârşitorul mântuirii ne-a răscumpărat prin supunerea Sa, cu cât mai mult noi, bieţi robi, trebuie să facem ascultarea smereniei şi a supunerii?" (De Mysteriis VI, 33). După spălarea picioarelor, nou-botezaţii primeau un veşmânt alb ca simbol al schimbării lor duhovniceşti prin Taina Botezului. Neofitul poartă veşminte albe, spune Sfântul Ambrozie, pentru că acum străluceşte din nou în el chipul lui Dumnezeu după care a fost făcut, iar în toate faptele lui, nu numai în veşminte, trebuie să se vadă curăţia cea strălucitoare pe care o are acum: "Încă şi faptele tale să strălucească şi să pună în lumină chipul lui Dumnezeu" (De Mysteriis VII, 41).

Rânduiala Tainei Botezului, de la Mediolanum din secolul al IV-lea, se încheia cu momentul emoţionant în care toţi neofiţii îmbrăcaţi cu veşminte albe şi cu făclii aprinse în mâini se îndreptau în procesiune de la baptisteriu către biserică, unde primeau Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, căci dezbrăcându-se de hainele vechii rătăciri, se grăbeau să vină la cereasca cină (De Mysteriis VIII, 43).