„Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta veselie veşnică...“

Taina Maslului conţine şapte pericope din Apostol, şapte din Evanghelii, precum şi şapte rugăciuni care succed acestora. Fiecare dintre aceste rugăciuni conţine o teologie profundă, care merită să fie remarcată şi analizată pe larg.

Deşi la prima vedere rugăciunile respective nu par să aducă elemente noi, ele ne dezvăluie înţelesuri profunde ale direcţiilor dezvoltate anterior de rugăciunea de sfinţire a untdelemnului şi de Canonul episcopului Arsenie.

O rugăciune ceva mai "nouă"

"Cel ce eşti fără de început şi fără de sfârşit, Sfinte al sfinţilor, Care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău să tămăduiască toată boala şi neputinţa sufletelor şi trupurilor noastre, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul acesta şi-l fă robului Tău acesta (N), care se va unge, spre izbăvire desăvârşită de păcatele lui şi spre moştenirea Împărăţiei cerurilor" (Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 142). Spre deosebire de rugăciunea sfinţirii untdelemnului care o precede, această rugăciune arată întrepătrunderea lucrării Persoanelor Sfintei Treimi. Astfel, rugăciunea este adresată Tatălui ceresc, la fel cum este adresată şi epicleza euharistică ("Trimite Duhul Tău cel sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte..."). Tatăl ceresc a trimis pe Fiul în lume pentru a vindeca fiecare boală şi neputinţă (ne aducem aminte de versetul biblic din Isaia: "Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre a purtat" (Isaia 53, 4, repetat la Matei 8, 17). Fiul, aşadar, acţionează ca un vindecător al patimilor sufleteşti şi al bolilor trupeşti din ascultare faţă de Tatăl ceresc şi din milă faţă de oameni. Cu toate acestea, Duhul Sfânt este Cel chemat pentru a sfinţi untdelemnul. Duhul Sfânt este trimis tot de Tatăl, la fel cum a fost trimis şi Fiul. În mod surprinzător însă, untdelemnul sfinţit dă bolnavului doar două elemente: iertare de păcate şi moştenirea Împărăţiei cerurilor. Aici, rugăciunea ne dezvăluie de fapt vechimea sa. Ea pare să fi apărut în această formă definitivă undeva după secolul al IX-lea. Există două argumente în această privinţă. În primul rând este evidenţiat faptul că doar Tatăl trimite atât pe Fiul, cât şi pe Duhul Sfânt. Analogia cu epicleza euharistică şi insistenţa asupra faptului că doar Tatăl este atât cel care naşte pe Fiul, cât şi purcede pe Duhul (simbolizat aici prin cele două "trimiteri") ne duce cu gândul la perioada de după secolul al IX-lea, în cursul căreia a apărut pentru prima dată problema adaosului Filioque. Un al doilea argument constă în faptul că sunt enumerate la finalul introductiv al rugăciunii două efecte care nu cuprind şi vindecarea trupească. Aşadar, vorbim de o interpretare ceva mai târzie a efectelor Tainei. De asemenea, în mod aproape surprinzător, este amintită aici moştenirea Împărăţiei cerurilor drept efect central, lucru care creează impresia că doar iertarea păcatelor şi mântuirea, iar nu vindecarea trupească, sunt scopurile centrale ale Tainei. Vom reveni asupra acestui aspect ceva mai târziu.

Legătura dintre Taina Maslului şi Taina Botezului

"Şi celor ce L-au primit, le-ai dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu prin baia naşterii din nou, dăruindu-ne înfierea şi făcându-ne părtaşi biruinţei asupra diavolului. Pentru că nu ai binevoit a ne curăţi prin sânge, ci ai dat şi în untdelemnul sfinţit chipul Crucii, ca să ne facem noi turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam sfânt, curăţindu-ne cu apă şi sfinţindu-ne cu Duhul cel Sfânt. (...) Aşa fă-ne şi pe noi să fim slujitori ai legii Tale celei noi a Fiului Tău, prin untdelemnul acesta, pe care sfinţeşte-L cu scump Sângele Său, ca, dezbrăcându-ne de poftele cele lumeşti, să murim păcatului şi să viem dreptăţii, îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus Hristos, prin ungerea cu sfinţenia ce va fi adusă untdelemnului acesta" (Molitfelnic..., pp. 142-143). Înaintea acestui pasaj se găsesc o serie de referiri la activitatea de vindecare desfăşurată de Mântuitorul în cursul vieţii sale pământeşti. Aici observăm câteva referiri la Taina Botezului şi unele indicaţii care par să reprezinte Taina Mirungerii. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu şi biruitori împreună cu Hristos împotriva diavolului. Botezul poartă pecetea Crucii lui Hristos pentru că ne face părtaşi nu doar Învierii lui Hristos, ci şi morţii Sale. Murim împreună cu El pentru a învia împreună cu El (după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul: "Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă ridic împreună cu Tine"). Untdelemnul sfinţit la care se face referire în prima parte a pasajului nu este, aşadar, untdelemnul de la Maslu, ci cel utilizat în cadrul Tainei Mirungerii. Acest untdelemn utilizat la Mirungere ne dă harul şi darurile Duhului Sfânt, transformându-ne în cele spuse de rugăciune: turmă a lui Hristos, preoţie împărătească, neam sfânt. La untdelemnul Maslului se face referire în partea a doua a pasajului. Untdelemnul de la Maslu este sfinţit prin Sângele lui Hristos (o minunată referire la legătura dintre Maslu şi Euharistie), ne apără de păcat şi ne face să ne îmbrăcăm în virtuţi.

Legătura dintre Taina Maslului şi Taina Mirungerii

"Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veşnică. Ca şi cei care se vor unge cu untdelemnul acesta al înnoirii să fie de temut pentru cei potrivnici şi să strălucească în strălucirile sfinţilor Tăi, neavând întinăciune ori prihană; să fie primiţi în odihna Ta cea veşnică şi să ia plata chemării celei de sus" (Molitfelnic..., p. 143). În materialul următor vom insista asupra legăturii dintre partea finală a acestei rugăciuni şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir pe de o parte şi cea a untdelemnului bucuriei cu care se face ungerea catehumenilor înainte de primirea Tainei Botezului. Acum ne vom rezuma doar la legătura care există între finalul acestei rugăciuni şi partea ei introductivă pe care am analizat-o la începutul acestui material. Astfel, untdelemnul de la Maslu ne apără de lucrarea demonilor, dar constituie totodată şi o redare a strălucirii noastre împărăteşti primite prin Tainele Botezului şi Mirungerii. Mai mult decât atât, untdelemnul de la Maslu trimite la viaţa de veci, dar nu în sensul teologiei apusene care a considerat ca scop al Tainei Maslului pregătirea pentru trecerea finală la cele veşnice. El constituie o pregustare a Împărăţiei cerurilor, unde nu vor mai exista nici boli, nici suferinţă. Untdelemnul de la Maslu este asemenea cu cel utilizat la Taina Mirungerii, adică un untdelemn al înnoirii, prin care credinciosul este întărit şi în sfinţenie, dar şi pregătit printr-o pregustare pentru primirea odihnei (...) celei veşnice şi luarea plăţii chemării celei de sus. Taina Maslului nu se rezumă, aşadar, la o chemare pur lumească, la o vindecare fizică sau sufletească lipsită de orizont, ci ne deschide perspectiva eshatologică a Împărăţiei cerurilor, o Împărăţie unde totul constă în nici mai mult, nici mai puţin decât veselie veşnică...