Familia, un mare dar făcut de Dumnezeu oamenilor

Părintele Atanasie-Tănăsache Costea, parohul bisericii bucureștene „Sfântul Ilie” - Grant, și presbitera Elena Costea au navigat pe marea vieții într-o corabie clădită cu ajutorul lui Dumnezeu: familia lor. Trecerea de la comunism la democrație, talazurile excesului de libertate, lipsurile sau problemele au alunecat ușor pe lângă această corabie, care le-a fost oază de pace și punct de sprijin. Mesajul lor pentru tineri este să nu amâne întemeierea unei familii, căci pe această temelie se vor împlini toate aspirațiile lor, atât cele din plan duhovnicesc, cât și cele din plan lumesc.

În data de 25 februarie 2020, părintele Atanasie, cunoscut de generații întregi de tineri și studenți sub numele de părintele Tănăsache, și presbitera Elena Costea împlinesc 36 de ani de căsătorie. Preotul s-a născut în comuna Pechea din județul Galați, iar presbitera Elena, în comuna Borlești, județul Neamț. S-au cunoscut la Biserica „Sfântul Silvestru” din Capitală și s-au căsătorit în 1984. E frumos să-i asculți vorbind. Își completează frazele unul celuilalt de parcă același gând ar curge prin amândoi.

Bunicuța cu 80 de nepoți

Cea mai mare moștenire primită în familie este credința ortodoxă, spun ei. „Revelioanele și Paștile le făceam toate la mănăstiri: Horaița, Horăicioara, Tarcău”, povestește presbitera. „Bunica din partea tatălui avea vreo 80 de nepoți. În fiecare duminică ne lua pe câte doi și ne ducea la Sihăstria”, își amintește ea. Părintele explică: „Mănăstirea creează un echilibru foarte puternic. Ortodoxia înseamnă familia și mănăstirea. În familie se păstrează echilibrul atât cu ajutorul celorlalți membri ai familiei, cât și cu ajutorul duhovnicului de la mănăstire”. 

Primii șapte ani i-au petrecut la Parohia Smulți, din județul Galați, împreună cu primii patru copii: Gheorghiță, întâiul-născut, care are acum 35 de ani; Alexandru, care a împlinit 33 de ani; Iustin, în vârstă de 31 de ani; Mihail, care are 29 de ani. Mezinul, Daniel, care are 26 de ani, s-a născut după ce familia s-a mutat la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din orașul Galați. „Era o parohie săracă din port, de care depindea și cartierul Bădălan. Veneau doar câțiva oameni la biserică”, își amintește părintele. Era prin 1992. Acolo a început lucrul cu tinerii. Părintele a inițiat și vegheat activi­tă­țile Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români din Galați, înființată cu binecuvântarea IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Părintele Tănăsache, cum îl numeau tinerii, le-a pus biserica la dispoziție pentru desfășurarea activităților și le-a oferit călăuzire spirituală. „Cu ASCOR s-a umplut biserica de tineri. De la 5-6 persoane, am ajuns la o biserică arhiplină”, povestește părintele. 

A născut cinci copii, dar au crescut șapte

„Cât au fost copiii mici, în școala primară, am crescut șapte, pentru că am avut și doi nepoți: George, băiatul surorii mele, care rămăsese orfan și pe care l-am sprijinit timp de nouă ani, și Valentin, băiatul fratelui, care a stat șase ani cu noi”, spune părintele. El era plecat cu treburile parohiei și la întâlnirile cu tinerii. Dar era mereu prezent când copiii aveau nevoie să fie duși la școală și la diverse activități. Soția se ocupa de toate cele ale casei: mâncare, curățenie, temele pentru acasă ale copiilor. „Dânsa făcea mâncare, iar copilul își spunea lecția lângă ea. Este meritul ei că au avut toți note foarte frumoase”, povestește părintele. Gheor­ghe a studiat teologia ortodoxă, limba arabă și studiile iudaice la Universitatea din București. Alexandru a studiat teologia și istoria și lucrează la Editurile Patriarhiei Române. Iustin a studiat teologia și farmacia și se află de cinci ani ca frate într-o mănăstire din Sfântul Munte Athos. Mihail a absolvit Universitatea Politehnica din București, a devenit inginer IT și s-a stabilit cu soția în Elveția. Mezinul, Daniel, a studiat farmacia, trăiește la Cluj și urmează să se căsătorească.

În 1996, familia s-a mutat la București, unde părintele a devenit ghid spiritual pentru studenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din Capitală. Locuiau cu toții în paturi suprapuse în căsuța parohială a Bisericii „Sfânta Ecaterina” - paraclis universitar.

Copii mari, griji mari

„Când au crescut copiii, au început problemele mai mari”, spune părintele. „... cu examenele, cu școala de șoferi, cu mașina”, îl completează preoteasa. Iustin, acum în Sfântul Munte, a fost cel mai rebel. Și-a luat motocicletă, a fost șoferul unei vedete, pierdea nopțile și nu venea la Sfânta Liturghie. „Cât au fost copiii mici, poate că nu am stăruit atât de mult în rugăciune. Dar, după ce au crescut, am avut multe momente în care numai rugăciunea m-a ajutat”, spune doamna preoteasă. „Pentru păcatele noastre, copilul poate ajunge să nu mai țină legătura cu Biserica. Dar, pentru stăruința în rugăciune a părinților, se va întoarce.” Părintele explică: „Am observat că la adolescență nu trebuie să impui obligativitate în relația cu copilul, nici control strict. Libertatea este cheia. Cu cât se simt mai liberi, cu atât rămân mai apropiați de părinți”.

Pe măsură ce băieții creșteau, mama lor a căpătat o evlavie deosebită la Sfântul Ioan Rusul: „Îi citeam acatistul, iar lucrarea lui se simțea”. Se ruga pentru Iustin, rebelul care mergea cu motocicleta de mulți cai-putere. La praznicul Sfântului Ioan Rusul, mama îl ruga chiar pe Iustin să o ducă la hram cu mașina. „Nu mă refuza niciodată. Chiar dacă era plecat în oraș cu prietenii, venea să mă ia cu mașina și mă ducea la sfântul.” 

Iustin avea 28 de ani când a anunțat-o pe mama lui că peste trei ore urma să plece la mănăstire. „El nu vorbise niciodată despre aceasta. A fost foarte grea despărțirea pentru amândoi”, povestește ea. „Dar este și o mare bucurie. Cred că îmi doream în secret să aud aceasta de la unul din băieți. Și în fiecare zi mă rog să-l întărească Dumnezeu pe calea aleasă.” Odată, Iustin a sunat-o din Sfântul Munte. Mama i-a zis: „Știi ce zi este azi?” „Da, știu. E Sfântul Ioan Rusul. Niciodată nu m-am despărțit de icoana lui.” 

Familia ca rețea de sprijin 

În 2010, Dumnezeu a lucrat o nouă schimbare în viața lor: părintele Tănăsache a fost numit paroh la biserica bucureșteană „Sfântul Ilie” - Grant. El povestește: „Dumnezeu ne-a dat aici o casă parohială destul de mare, în care putem locui cu toții, inclusiv părintele Gheorghiță, fiul cel mare, și familia sa. Era, ca și acum, misionar în Siria și Liban. Când a început războiul în Siria, s-a întors cu familia. Așteptau al treilea copil”. 

Presbitera Elena a încurajat-o pe noră să-și definitiveze studiile „Pentru aceasta există bunici și familie. Ca să fie ca o plasă de siguranță, să sprijine tinerii căsătoriți în realizarea carierei și familiei”, spune ea. Acum, părintele Gheorghiță și nora așteaptă cel de-al șaselea copil, o fetiță. Mai au patru băieți și o fată. Duminica, părintele Tănăsache și presbitera Elena au la masă circa 10-15 persoane, inclusiv copii și nepoți. 

Sfaturi pentru tineri

Pentru părintele Tănăsache, familia este „ca o biserică mică”. Pentru preoteasă, familia este „cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor”. Dar cum să-ți alegi soțul sau soția? „E o chemare de la Dumnezeu”, spune părintele. „Trebuie să te rogi, să mergi la duhovnic, să te sfătuiești cu părinții. Și te hotărăști și gata!” Cu cât stai mai mult, cu atât mai greu va fi, explică el. Ei au fost nași de cununie și botez pentru zeci de familii. Au observat că, prin darul lui Dumnezeu, curajoșii înving: „Tinerii vor mai întâi carieră. Dar să știți că cele mai fericite cazuri sunt cele în care cariera și familia merg împreună”, spune părintele Tănăsache.