Februarie 1925, luna întâiului patriarh

După ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în şedinţa din 4 februarie 1925, ridicarea mitropolitului primat la rang de patriarh, Senatul şi Camera Deputaţilor au ratificat, în scurt timp, această decizie. Luna februarie a anului 1925 rămâne în istorie pentru evenimentele prilejuite de alegerea mitropolitului Miron Cristea în scaunul nou înfiinţat de patriarh al României.

"Actul de înfiinţare a Patriarhiei Române" a fost catalogat de părintele Iuliu Scriban drept "fără pereche în trecutul Bisericii noastre". După citirea actului, "s-a ridicat I.P.S. Mitropolit D. D. Miron, întâiul nostru Patriarh, care, cu glas mişcat, a grăit cuvinte de mulţămire, cuvinte însufleţite şi de program în sânul Bisericii noastre".

Printre altele, "Înalt Prea Sf. Sa a spus că cinstea care i se face şi înălţimea la care este ridicat nu se îndreaptă către fiinţa sa vremelnică, ci este un act de înălţare a Bisericii neamului nostru". În continuare, mitropolitul Miron Cristea, "nevoind ca aceasta să rămâie numai ca o podoabă de dinafară pe care ne-o adăogăm, ci ca să însemne şi o creştere a vieţii şi a puterii noastre în sânul Bisericii Ortodoxe, a înşirat câteva puncte de program, prin care cere să se toarne mai multă însufleţire şi înviorare în ramurile vieţii noastre bisericeşti".

Planurile primului patriarh

Primul gând al celui ales să fie întâiul patriarh al României s-a îndreptat către pregătirea viitorului Bisericii Ortodoxe Române: "Să se înfiinţeze burse numeroase, pentru ca tinerii noştri să poată merge la învăţătură înaltă în apus şi din ei să se ridice apoi bărbaţii de înaltă cârmuire a Bisericii noastre şi slujitorii pricepuţi ai Patriarhiei". O atenţie deosebită urma să primească "Facultatea de Teologie din Bucureşti, încât ea să ajungă un centru de învăţătură teologică ortodoxă. Pentru împlinirea acestei trebuinţe, În. Prea Sf. Sa a propus să se înfiinţeze şi două catedre noi: una pentru literatura teologică slavă şi alta pentru cea grecească". Pregătirea teologică în ţara noastră urma să fie dezvoltată şi în cadrul disciplinelor teologiei practice. În acest sens, a propus "să se înfiinţeze, pe lângă Patriarhia românească, o Înaltă Academie de muzică bisericească răsăriteană, în care această ramură de muzică să fie cultivată mai viu ca până acum şi să ajungă iar la strălucirea pe care o avea în împărăţia bizantină".

Catedrala "Mântuirii Neamului"

Printre primele gânduri ale viitorului patriarh Miron Cristea se afla un proiect ce se va pune în aplicare în zilele noastre: "Să se ridice în Bucureşti o catedrală a neamului românesc, care să fie o mare lucrare de artă în Răsăritul nostru creştinesc". În cursul anului 1925, gândul construirii unei catedrale a prins din ce în ce mai mult contur, patriarhul Miron Cristea discutând în acest sens atât cu primul-ministru Ionel I.C. Brătianu, cât şi cu regele Ferdinand, conform "Însemnărilor personale": "L-am rugat să fie de acord (pe Brătianu, n.r.), ca la deschiderea Congresului la 1 ian. 1926 să începem era nouă a Bisericii cu hotărârea de-a începe lucrările pentru o nouă catedrală. Am discutat cum să fie şi unde? De la mine a plecat la Consiliul de Miniştri, unde a şi deschis un credit de 3 milioane pentru facerea planurilor şi pregătirilor. Bine. Mai dăunăzi am fost în audienţă la M.S. Regele, tot ca să-i mulţumesc, şi atunci l-am rugat şi pe Regele: Să dăm curs liber pregătirilor pentru biserica: "Mântuirii Neamului"."

Arhimandritul Iuliu Scriban nota, în buletinul oficial al Bisericii Ortodoxe Române, că şedinţa Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 s-a încheiat "într-o atmosferă de mare mişcare sufletească". Actele întocmite urmau "să fie înaintate şi Onoratului Guvern pentru ca să fie întărite şi de M. S. Regele Ferdinand al României". De asemenea, s-a hotărât să se respecte şi obiceiul de a se anunţa întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe surori despre înfiinţarea Patriarhiei Române, "pentru ca şi ele să se bucure de sporul de putere al unei însemnate ramuri din Sf. Biserică a Răsăritului şi să-şi trimită, cu frăţească dragoste şi grăbire, toată îmbrăţişarea şi recunoaşterea lor".

Aprobarea proiectului de lege în Senat, la 12 februarie 1925

Guvernul României, prin ministrul cultelor, Alexandru Lapedatu, a întocmit un "proiect de lege pentru ridicarea capului ierarhiei noastre româneşti la treapta de Patriarh", document ce urma să fie pus în discuţie pe ordinea de zi a Corpurilor Legiuitoare, Senatul şi Camera Deputaţilor.

În şedinţa din 12 februarie a Senatului s-a votat legea pentru ridicarea Bisericii româneşti la treapta de patriarhat: "D. Alex. Lapedatu, ministrul Cultelor, a depus proiectul de lege pentru Patriarhul României. Depunerea a fost primită cu mari plesniri din palme şi cu strigăte de bucurie "Să trăiască!" la adresa noului Patriarh. Tot atunci, d. ministru Lapedatu a depus şi proiectul de lege pentru noua organizare a Bisericii româneşti şi a citit expunerea de motive a proiectului".

Proiectul de lege pentru treapta de Patriarh a fost cercetat în regim de "extremă urgenţă", introdusă în noul regulament al Senatului. După cercetarea pe comisii, au început discuţiile referitoare la proiect. Cel dintâi care a luat cuvântul a fost părintele Ilie Dăianu, protopop român unit din Cluj, "care a spus că orice bun român primeşte un asemenea proiect şi a adus urări întâiului Patriarh al României. Sf. Sa a vorbit din partea Partidului Poporului". Supunerea proiectului la vot s-a încheiat cu 89 de sufragii pentru şi două contra.

Mesaje de felicitare pentru întâiul patriarh

Şedinţa Senatului din 12 februarie s-a încheiat prin cuvântul primului-ministru Ionel I. C. Brătianu, prezent la eveniment. "Cu simţămintele de dragoste şi de recunoştinţă pe care le inspiră tuturor românilor trecutul comun al neamului şi al Bisericii noastre", acesta a ţinut să fie cel dintâi care salută "pe cel pe care Senatul l-a desemnat ca Patriarh al României Mari, al Bisericii româneşti". Printre altele, sublinia că era firesc ca în noile condiţii ale statului român să se adauge, deopotrivă, noua situaţie a Bisericii majorităţii neamului nostru, catalogând drept firesc ca "Biserica noastră să-şi aibă rangul la care are dreptul şi prin trecutul său istoric, şi prin ce reprezintă astăzi în viaţa neamurilor şi în viaţa religiunilor".

Preşedintele Senatului, Mihai Ferechide, a adresat patriarhului ales felicitările forului pe care îl conducea: "În numele Senatului, vă spun, Înalt Prea Sfinte, să trăiţi mulţi ani pentru prosperitatea Bisericii pe care o cârmuiţi".

Binecuvântarea patriarhului ales, Miron Cristea

Mitropolitul Miron Cristea a încheiat şedinţa Corpului Legiuitor mulţumind tuturor pentru toate urările ce i s-au adus. În cuvântul său a amintit rolul Bisericii noastre de origine apostolică în istoria neamului, notând că "pe asemenea tradiţii ale trecutului dătător de hrană sufletească şi pe temeiul virtuţilor desfăşurate de popor în zilele noastre, era prea firesc ca şi Biserica, buna şi ocrotitoarea noastră maică a Neamului - să primească o nouă dezvoltare, înălţându-se la supremul rang al Patriarhiei". "Întreaga recunoştinţă, mulţămită şi părintească binecuvântare" a celui dintâi patriarh al României se îndrepta "către iubitul popor român, în toate clasele sale, către fruntaşii conducători ai ţării de toate nuanţele politice şi sociale" şi către familia regală, "dorindu-le ca în aceeaşi contopită armonie să ducă mereu înainte destinele ţării".