File cărturăreşti din viaţa Patriarhului Nicodim

Anul acesta este un timp prielnic de a ne aduce aminte de mai-marii noștri care ne-au grăit cuvântul lui Dumnezeu, vrednicii patriarhi Nicodim și Iustin, precum și de toți cei care s-au ostenit cu traducerile bise­ricești. Comemorăm, așadar, personalități importante ale culturii teologice românești, care, prin ostenelile lor, au contribuit la înțelepțirea credincioșilor prin cultură și la trezirea conștiinței naționale. Prezentăm file din viaţa şi contribuţia cărturărească a celui de-al doilea patriarh al României, ale cărui osteneli au ajutat mult la menținerea unității de credință și de neam, îmbogățind și patrimoniul cultural al țării.

Rodirea binecuvântării Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu

La plecarea spre Kiev, Sfântul Ierarh Iosif i-a spus: „Să faci și carte, bineînțeles, dar, mai deosebit, să înveți bine limba rusă, ca apoi să tălmăcești din ea cărți folositoare pentru obștea noastră românească”. Binecuvântarea sfântului mitropolit a rodit bogat prin impresionanta activitate de traducător a Patriarhului Nicodim.

După trecerea la viața veșnică a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (†26 ian. 1902), arhimandritul Nicodim Munteanu și-a continuat lucrarea ca vicar al Episcopiei Dunării de Jos și director al Seminarului Sfântul Andrei din Galați. În anul 1909 a fost hirotonit Arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, urmând ca peste trei ani, în 1912, să fie ales Episcop de Huși. După ce a fost și locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului pentru un an, în 1923 s-a retras din scaunul de Episcop al Hușilor, revenind la Mănăstirea Neamț, ca stareț. Multe au fost ostenelile și înfăptuirile Episcopului Nicodim în cei 12 ani de stăreție.

În chiliile Neamțului, cu timp și fără timp, starețul Nicodim și-a continuat cu multă râvnă opera de traducător din literatura teologică rusă, precum și alcătuirea multor lucrări bisericești pentru cler și popor. Cunoscut tuturor drept un mare cărturar, a fost primit ca membru de onoare în cadrul Academiei Române, iar Facultatea de Teologie din Cernăuți i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

În ianuarie 1935, la venerabila vârstă de 70 de ani, pentru meritele sale culturale, a fost ales Mitropolit al Moldovei. După patru ani, în 1939, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la trecerea la cele veșnice, în 27 februarie 1948. Neobositul Patriarh Nicodim și-a continuat strădaniile cărturărești, pe lângă cele pastorale și administrative. În pofida vremurilor deosebit de grele în care a păstorit, Patriarhul cărturar Nicodim ne-a lăsat o impresionantă operă culturală, dar și pilda unui ierarh harnic, curajos și jertfelnic.

Traducerile și scrierile Patriarhului Nicodim

Activitatea de traducător din limba rusă a Patriarhului Nicodim este cu adevărat impresionantă. Prezentăm în continuare cele mai importante titluri:

• Traduceri după Inocențiu, Arhiepiscopul Odessei: Șase cuvântări despre natură (1904), 51 de cuvântări la Postul Mare (1909), Predici la sărbătorile împărătești (1933), Cuvântări la sărbătorile Maicii Domnului și duminici (1933), Predici despre căderea lui Adam, păcat, moarte și înviere (1939);
• După Sergiu, Arhiepiscop de Vladimir: Cuvântări apologetice asupra adevărurilor fundamentale ale religiunii creștin-ortodoxe (1905);
• După preotul Constantin Stratulatov: 26 predici la credința creștină sau tâlcuirea Crezului (1912), 23 predici la nădejdea creștină sau lămuriri asupra rugăciunii Tatăl Nostru și a celor 9 fericiri (1928), 75 predici catehetice pentru popor (1932);
• După preotul Grigore Petrov: Pe urmele lui Hristos (1908), Viața de seminar (1909), Un păstor model (1918);
• După Lev Tolstoi: Menirea științei și a artei sau: Religia este știința științelor (1932), precum și câteva broșuri, toate în mai multe ediții;
• După protoiereul Serghie Cetfericov: Paisie, starețul Mănăstirii Neamț. Viața, învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe (1933);
• După F.V. Farrar: Viața și operele Sfinților Părinți și Învățători ai Bisericii (1932), Predici pentru tineretul școlar (1935), Primele zile ale creștinismului (1938), Viața și operele Sf. Apostol Pavel (1923), Viața lui Iisus Hristos (1944);
• După A.P. Lopuhin, Istoria biblică (1947).

A tradus Noul Testament și Psaltirea, apărute în mai multe ediții. Acestea, alături de 23 de cărți ale Vechiului Testament traduse tot de el, la care s-au adăugat celelalte cărți biblice traduse de preoții Grigore Pișculescu (Gala Galaction) și Vasile Radu, au format textul Bibliei sinodale apărute în anul 1936.

Dintre lucrările originale, traduceri prelucrate și scrieri alcătuite împreună cu unii oameni de cultură, amintim: Cuvântări liturgice (1906), Călăuza creștinului în biserică (1907), Ortodoxia și creștinismul apusean (1912), Explicarea Sfintei Liturghii și despre pomenirea morților (1933), Cuvântări pastorale și îndemnuri (1940), Mica Biblie (1913) și Biblia Ilustrată (1936).

Pe lângă acestea au apărut o mulțime de alte cărți și broșuri, toate având ca scop luminarea poporului și ajutorul preoților în activitatea misionară. În total, numărul lucrărilor editate de Patriarhul Nicodim în mai multe volume și ediții și tipărite la mai multe tipografii se ridică la 111 cărți. Iar dacă ar fi să adăugăm și articolele, precum și diversele cuvântări și adrese scrise, ajungem la numărul de 337 de titluri.

Toate aceste roade ale ostenelilor Patriarhului Nicodim, precum și alte nevoințe știute și neștiute de noi, în folosul Bisericii Ortodoxe Române, îl așază pe vrednicul arhipăstor în ceata ierarhilor cărturari și misionari ai ­neamului nostru.