File din arhive - un concurs interbelic de muzică bisericească

Perioada interbelică a reprezentat pentru românii acelor timpuri o epocă a unor efervescente căutări și împliniri în plan spiritual, iar din această perspectivă și domeniul muzicii bisericești s-a bucurat de o serie de înnoiri, de activitatea unei pleiade de compozitori ori mișcări corale și chiar de materializarea acestor preocupări și instituționalizarea lor prin înființarea, în anii 1927-1928, a Academiei de Muzică Bisericească. În egală măsură a contat mult și sprijinul pe care societatea l-a oferit acestei mișcări înnoitoare.

Documentele păstrate în arhive confirmă acest fapt, iar rândurile de față au la bază conținuturile aflate în paginile îngălbenite de timp. Despre Societa­tea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) s-a vorbit adeseori și mai ales în legătură cu impresionanta activitate purtată pentru binele poporului român în perioada Primului Război Mondial. În mod evident, activitatea acestei organizații a avut o paletă diversă de manifestări, iar sprijinul și încurajarea oferite pentru dezvoltarea muzicii bisericești au reprezentat o preocupare constantă în acei ani.

O adresă din data de 27 martie 1926 a Patriarhiei Române și care era semnată de Întâi­stătătorul Bisericii Ortodoxe Române arăta că SONFR luase decizia salutară de a forma o secție specială pentru încurajarea muzicii bise­ricești, venind în sprijinul uneia dintre preocupările înalților ierarhi. Un excelent mijloc de popularizare, dar și de încurajare și sprijinire efectivă a muzicii bisericești și a celor care activau în acest domeniu l-a reprezentat inițiativa SONFR de organizare a unor concursuri în care lucrările de muzică bisericească să fie premiate, iar autorii să își câștige o faimă binemeritată în societate.

Dată fiind notorietatea societății, dar și apartenența la elita socială a timpului a celei mai mari părți a membrelor SONFR, inclusiv a președintei Alexandrina Cantacuzino, ideea aceasta de organizare a unui cadru care să încurajeze și să contribuie la dezvoltarea muzicii și cântării bisericești a fost bine popularizată în ziarele naționale Universul și Adevărul. Demn de remarcat este și faptul că însuși Patriarhul Miron Cristea a încurajat acțiunea și s-a implicat, chiar, în derularea acesteia, acceptând să fie numit președinte al comisiilor de jurizare. Astfel, Palatul Patriarhal a devenit gazda primitoare a primelor întruniri în cadrul cărora s-a dezbătut cum să fie organizat concursul. Prin consultarea cu o serie de personalități ale timpului, SONFR a elaborat un „Regulament pentru concursul de cântări bisericești orientale”, iar procesul-verbal elaborat cu această ocazie poartă semnătura Patriarhului Miron Cristea, a lui George Breazul, Ioan D. Chirescu, Ioan Popescu Pasărea.

Dificultatea jurizării

Potrivit anunțurilor publicate în ziarele vremii, SONFR a oganizat două concursuri: „Primul concurs: 1. Se institue un concurs pentru cea mai bună colecţiune de cântări leturgice originale din muzica bisericească tradiţională (psalthichia). 2. Această lucrare va fi scrisă metodic, atât notaţiunea veche, cât şi paralel din note liniare. 3. Ea va fi precedată de un studiu explicativ, amănunţit asupra originei, introducerii şi desvoltărei acestor cântări în Biserica Română, precum şi de regulile transcrierii lor pe notaţiunea modernă, în limitele posibilităţei. Al doilea Concurs: Pentru aceasta se cere: 1. Textul să fie leturgic, sau din cântările slujbelor bisericeşti. 2. Compoziţia să fie pentru cor de voci mixte, sau pentru voci bărbăteşti şi pe cât posibil în spiritul tradiţional al Bisericii Ortodoxe. Pe lângă scriere corectă din punct de vedere muzical, se vor preferi acele compoziţii cari vor fi mai uşor executabile pentru cor, fără acompaniamentul instrumental. 3. Premiile sunt de câte 25 000 lei pentru fiecare concurs, suma ce poate fi atribuită integral lucrărei celei mai meritorii, sau devizată în mai multe părţi după aprecierea comisiunii. Lucrările vor fi îna­intate Societăţii Ortodoxă, str. Principatele Unite No 63 până la 15 Octombrie 1927. Ele vor purta un motto, iar numele autorului se va înscrie în plic închis.”

Impactul publicării anunțului a fost unul însemnat și a generat satisfacție în rândul societății românești, drept dovadă a fost și interesul amatorilor ori specialiștilor de a trimite lucrări. SONFR a primit încurajări și mulțumiri pentru inițiativă, după cum arată o scrisoare a cântăreților bisericești în care se scriau următoarele: „Cântăreții Bisericești din țară luînd cunoștință de modul cum Domnia Voastră ați înțeles a susține muzica tradițională în Biserica noastră ortodoxă, cu ocazia instituirii unui premiu pentru cea mai frumoasă compoziție, vă prezintă omagiul lor, de adâncă recunoștință...”

Procesul de selecție a lucrărilor a fost unul riguros, iar un raport făcut de cunoscutul profesor de muzică bisericească, dar și președinte al Asociației Generale a Cântăreților Bisericești din România, ne arată dificultatea pe care a presupus-o un astfel de demers de jurizare. Aveau să mai treacă patru luni până când rezultatele au devenit publice.

După o serie de amânări și după îndelungi deliberări, juriul format din președinta Ioana Ghika-Comănești, Alexandrina Cantacuzino, Elena Perticari, Maria Glogoveanu, Elena Odobescu, Nicolae Popescu, Iuliu Scriban, Ioan Popescu Pasărea, Dumitru Georgescu-Kiriac, George Cucu și Ioan Chirescu a deliberat asupra unui număr de 14 lucrări primite, iar verdictul a fost următorul: „Comisiunea examinând îndeaproape lucrările prezentate este de părere, în unanimitate, ca să se acorde: Premiul I, cu suma de 10.000 lei - lucrării cu motto: Cânta-voiu Dumnezeului meu, până ce voiu fi a domnului Econom Berezovski din Chișinău; Premiul II fiecare cu suma de 5.000 lei lucrărilor cu motto: Glas de cântare, de bucurie și de mântuire se aude în locașul drepților, a domnului Gavriil Golinescu din Iași și Eu sunt pământ și cenușe a domnului Nicolae Zavulovici din Cernăuți. După cum se menționa în Procesul-Verbal încheiat cu ocazia stabilirii premiilor, totul s-a făcut într-o manieră de transparență pentru ca asupra acestui concurs să nu planeze suspiciuni: S-au adăugat numele după ce plicurile au fost deschise de Comisiunea întreagă sub Preșidenția Înalt Prea Sfinției Sale Patriarhul României”. Presa timpului anunța și faptul că, din păcate, „Comisiunea II compusă din d. Popescu Pasăre şi par. N. Popescu, examinând lucrarea ce aveau de cercetat, au găsit că nu corespunde scopului pentru care a fost instituit concursul”. Greutățile jurizării au determinat o propunere interesantă, organizarea în preajma Crăciunului a unui mare concert susținut de Corala Carmen, în care să fie interpretate și piesele declarate câștigătoare, iar cu această ocazie să fie oferit un premiu special lui Dumitru Georgescu-Kiriac, în semn de recunoștință pentru activitatea acestuia. Din păcate, inițiativa nu s-a materializat, iar la începutul anului 1928, compozitorul și animatorul Coralei Carmen avea să moară.

În ceea ce privește SONFR, consecventă scopurilor sale, aceasta avea să mai organizeze, de-a lungul timpului, și alte evenimente care au contribuit la educația religioasă a poporului român.