File din viaţa şi opera ieromonahului Amfilohie (Athanasie) Iordănescu

Suntem pe deplin încredințați de faptul că Dumnezeu, „Cel care poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi” (Efeseni 3, 20), a rânduit ca la împlinirea a 150 de ani de la naștere și 84 de ani de la trecerea la cele veșnice a ieromonahului Amfilohie (Athanasie) Iordănescu atât personalitatea, cât și opera acestuia să nu rămână necunoscute.

Viitorul ieromonah Amfilohie s-a născut la data de 20 ianuarie 1871, în localitatea Afumați (județul Ilfov), primind la botez numele Athanasie, fiu al lui Radu și Stana Iordănescu. Despre părinții lui nu se cunosc multe informații, ci doar că locuiau în comuna Afumați. Faptul că ei erau oameni credincioși, care frecventau slujbele Bisericii, o dovedește însăși educația pe care a primit-o fiul lor din fragedă vârstă. Astfel că, la numai 12 ani (în 1883), Athanasie era „ucenic al casei” părintelui Silvestru de la Mănăstirea Cernica, fratele Mitropolitului Ghenadie Petrescu, iar stareț al mănăsti­rii era părintele Ioil Vasilescu. Aici, tânărul ­Atha­nasie a intrat prima oară în contact cu literatura și cărțile bisericești, învățând să scrie și să citească, tot aici a cunoscut și primele taine ale meșteșugului psaltichiei de la părintele „Cleopa ieromonahul, protopsaltul Cernicăi”.

Odată cu venirea la Mănăstirea Cernica din anul 1781 a Sfântului Cuvios Gheorghe, ucenic direct al Sfântului Paisie Velicicovschi, a fost adusă și statornicită aici tradiția athonită a monahilor de la Neamț, care număra printre activități și practicarea muzicii psaltice și copierea de manuscrise psaltice. Perioada cea mai înfloritoare a paisianismului cernican a fost înregistrată în timpul viețuirii Sfântului Calinic (†11 aprilie 1868), care a reușit să înființeze și o școală de copiști. O dovadă a fap­tului că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Atha­nasie Iordănescu a studiat muzica psaltică venită pe filieră paisiană o constituie prezența multor cântări ale părinților paisieni în manuscrisele sale și afinitatea sa pentru com­pozițiile psaltice paisiene. De asemenea, o mărturie clară a faptului că tânărul Athanasie a urmat și școala de copiști care încă mai funcți­ona la Mănăstirea Cernica în anul 1883 o găsim în asemănarea, am putea spune chiar identică, între miniaturile manuscriselor caligrafiate de către părinții cernicani din vremea Sfântului Calinic și cele caligrafiate de Amfilohie cu aproximativ 60 de ani mai târziu.

Athanasie Iordănescu a intrat în tagma cântăreților bisericești în anul 1884/1885, când a fost numit în postul de cântăreț de la biserica din satul natal (Afumați), la o vârstă fragedă, 13-14 ani. În 1899, s-a mutat pe postul de cântăreț prim la Biserica Lucaci din București, iar din 1906 a ocupat postul de cântăreț bisericesc de la Capela Domnească a Ospiciului Sfântul Pantelimon din comuna Pantelimon (județul Ilfov), rămânând aici aproape 19 ani, timp în care a făcut parte și din comitetul de redacție al revistei muzicale Albina din Bu­curești, remarcându-se ca fiind și un bun culegător de cântece populare românești, pe care le-a așezat pe notație psaltică, amintit fiind și de către George Breazul. În toată această perioadă cât a fost cântăreț bisericesc, Athanasie Iordănescu a lucrat și ca funcționar al Tribunalului din București până în 1925. Despre faptul că A. Iordănescu a fost căsătorit deducem din certificatul de deces, datat 25 septembrie 1919, al doamnei Calina Iordănescu, soția lui Athanasie Iordănescu. Se știe în mod cert faptul că soții Athanasie și Calina Iordănescu au avut copii, dar nu se știe cu exactitate numărul acestora; unul dintre ei a fost Gheorghe Iordănescu, care în 1962 era preot la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Slănic Prahova.

Toamna anului 1925 este momentul în care Athanasie Iordănescu, văduv fiind din 1919, hotărăște să urmeze calea monahală și intră ca frate în obștea Mănăstirii Cozia, la vârsta de 54 de ani. În 6 ianuarie 1926 a fost călugărit cu numele de Amfilohie, la 1 aprilie, monahul Amfilohie Iordănescu a fost hirotonit diacon și mai apoi preot la data de 3 aprilie 1926. ­­În același an, la data de 6 august, la cererea ­părintelui Efrem, starețul de atunci de la Cozia, ieromonahul Amfilohie a fost hirotesit duhovnic de către Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului. Începând cu anul școlar 1925-1926, Amfilohie Iordănescu a fost numit și maestru de muzică la Școala de cântăreți a Mănăstirii Cozia. Din cauza problemelor de sănătate, activitatea lui Amfilohie Iordănescu la vechea ctitorie a lui Mircea cel Bătrân s-a încheiat odată cu sfârșitul anului școlar 1928-1929. Mai târziu, în 25 februarie 1930, îl găsim pe ieromonahul Amfilohie ca făcând parte din obștea Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung-Muscel.

La sfârșitul anului 1930, ieromonahul A. Iordănescu a fost mutat ca preot slujitor la mănăstirea ilfoveană Pasărea, în timpul stăreției maicii Filofteia Constantinescu. Un detaliu interesant a fost descoperit în Calendarul Arhiepiscopiei Bucureștilor cu date statistice (perioada 1930-1938), în care, începând cu anul 1934, ieromonahul Amfilohie este menționat atât în rândul preoților slujitori, dar și ca profesor sau conducător al unei școli de muzică bisericească de la Mănăstirea Pasărea.

Știri cu privire la sfârșitul vieții pământești a lui Amfilohie Iordănescu se găsesc în presa bisericească de atunci, mai exact în Glasul Monahilor, an XV (19 septembrie 1937), nr. 557, la pagina 4, unde a fost publicat un mic articol, intitulat Moartea Ieromonahului Amfilohie Iordănescu, unde se menționează faptul că acesta a murit din cauza unui atac de cord, în timp ce cobora din tramvai, ducându-se spre Tipografia Cărților Bisericești. Data exactă a morții lui Amfilohie o aflăm dintr-o însemnare din ms. rom. 4342 de la Biblioteca Academiei Române din București, în care este consemnat: „Tatăl me[u] Amfilohie Ieromonahul a adormit întru Domnul la 28 Iulie 1937, [în] dimineața zilei ducându-se cu tramvaiul spre tipografia Cărților Bis[ericești] pe calea Rahovei nr. 168 la ora 9 dimineața, subit”. Cel mai probabil, această însemnare a fost făcută de către fiul său, pr. Gheorghe Iordănescu, cel care a moștenit majoritatea manuscriselor lui Amfilohie și care mai târziu le-a donat Bibliotecii Centrale de Stat, azi Biblioteca Națională a României. Data înmormântării lui Amfilohie Iordănescu o aflăm din Registrul de înmormân­tări al cimitirului Mănăstirii Cernica, unde la poziția 17/30 iulie 1937 sunt consemnate următoarele: „Amfilohie Iordănescu, de 64 de ani (de fapt avea vârsta de 66 de ani), a fost ca preot slujitor la M-rea Pasărea, a murit subit pe stradă în București și înmormântat de fiicele și feciorii sf[in]ți[ei] sale, locul de morminte este în cimitirul nou, lângă Familia Zăgănescu - monument de marmură”. Din păcate, acest monument de marmură nu mai există în zilele noastre, fapt care duce și la imposibilitatea determinării exacte a locului unde a fost înhumat ieromonahul Amfilohie (Athanasie) Iordănescu.

(Va urma)