Hărnicie şi responsabilitate într-o comună dobrogeană

Anul omagial al satului românesc în Patriarhia Română ne oferă prilejul cunoașterii și a unor edili gospodari de excepție care, prin munca lor dedicată comunităților, reușesc să atenueze efectele crizei prin care trec satele românești, proiectând, cu un efort stăruitor, discernământ critic și creator, viitorul așezărilor rurale. Recent, am cunoscut un asemenea bun gospodar, Gheorghe Stelian, primarul comunei Topraisar din județul Constanța, pe care localnicii l-au ales cinci mandate la rând.

După intruziunea în viața satului românesc a valorilor modernității, ideea de „bun gospodar” tindea să pară o formă de nostalgie, de conservatorism blamabil, dăunătoare, în raport cu trendurile modernizării. Sociologii spun însă că reperul „bunului gospodar” nu a dispărut, nu reprezintă o rămășiță vetustă în calea progresului, dimpotrivă, un punct de sprijin, o nouă demnitate, care dă consistență, claritate socială, sens și finalitate inițiativelor care privesc devenirea satelor. Așezări în care „se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența”, cum sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Pastorala de Crăciun 2018. În satele românești, „bunul gospodar” tinde să se identifice, în primul rând, cu primarul. Omul de a cărui personalitate depinde, în mare parte, evoluția comunității.

Repere istorice

Comuna Topraisar este formată din satele Topraisar, Biruința, Movilița și Potârnichea și are în jur de 6.000 de locuitori, opt școli, grădinițe, dispensar, farmacie, patru cămine culturale, cinci biserici și o bibliotecă, fiind situată aproape de Constanța, Eforie și Techirghiol. Comuna se află integrată în sistemul funcțional teritorial litoral, prin participarea la asigurarea bazei agroalimentare pentru localitățile urbane și cele turistice din zonă. Numele comunei ar proveni, după unii cercetători, din limba tătară și ar însemna „Fortul conducătorului” sau „Fortul de pământ”. Dintr-un tumul descoperit întâmplător în satul Topraisar în 1963, cercetătorii au scos la iveală fragmente ceramice grecești și amfore, pe care le-au datat aparținând secolului al IV-lea î.Hr., ele dovedind că zona a fost un loc de contact în perioada antică, unde s-au întâlnit mai multe popoare. Apoi, câteva monede de argint sau de bronz descoperite în zonă, cu efigiile unor căpetenii scitice (Kanites, Sariakis, Tanusa, Ailios, Akerosas și Charaspes), așa-numiții basilei, bătute la Calatis, vorbesc despre contactul sciților cu geții pe aceste meleaguri.

În Evul Mediu, Poarta otomană s-a îngrijit, după integrarea administrativă a Dobrogei, de întărirea potențialului militar în zonă, prin colonizarea tătarilor care, de-a lungul secolelor, au conviețuit pașnic cu populația autohtonă, până în zilele noastre. În timpul Primului Război Mondial, biserica satului Topraisar a fost bombardată, în apropiere desfă­șu­rându-se lupte grele, iar după război, în zonă, s-au stabilit familii de români colonizați din zona Dâmbovița și Vlașca.

Primarul comunei, Gheorghe Stelian, de profesie tehnician veterinar, este născut și crescut în Topraisar și se află în funcție din anul 2000. Este căsătorit cu Ioana Gheorghe și are o fată, Cristina, căsătorită la rândul ei. La data instalării, comuna avea 5.700 de locuitori. Acum are peste 6.000. Ceea ce i-a determinat pe localnici să-l aleagă cinci mandate la rând sunt realizările lui: alimentarea cu apă, canalizarea, repararea școlilor, bisericilor, căminelor culturale, asfaltarea străzilor, etc., prin proiecte europene, ale Ministerului Dezvoltării sau prin Programul Națio­nal de Dezvoltare Locală.

„Înainte de 1989, comuna era foarte dezvoltată din punctul de vedere al agriculturii, aveam aici puternice unități militare, cu peste 1.000 de soldați, îmbună­tățiri funciare, drumuri județene, IAS-uri, AGRO­MEC-uri, care după 1990 au început să dispară, să dea faliment, să se schimbe sistemul de proprietate. Cam asta era situația în anul 2000. Eu am început reconstrucția, am retrocedat pământul, s-au înființat societăți private, asociații agricole, am atras și noi unele instituții, cum sunt cele din domeniul protecției copilului, care și-au construit în comună câteva locuințe în sistem protejat. Acum am ajuns să avem un buget care ne permite cel puțin funcționarea activi­tăților, iar dezvoltarea o facem pe banii atrași pe proiecte europene și guvernamentale. Marea problemă de care ne lovim este birocrația instituțiilor statului, unde s-a creat un mecanism foarte alambicat care încurcă lucrurile. Cea mai multă energie o consumăm până să ajungem să punem în practică un proiect”, ne spune domnul primar.

Rolul Bisericii și al preoților

În Topraisar, nu prea există probleme sociale presante.

„În acest moment, de exemplu, avem nevoie de sprijinul statului, pentru a oferi tinerilor terenuri pe care să-și ridice locuințe. Dacă în 1990 am dat asemenea terenuri unui număr important de tineri, în două cartiere, acum vin alții, cu aceleași nevoi și doleanțe, cărora trebuie să le oferim o soluție. Ei reprezintă viitorul comunității și trebuie să le rezolvăm problemele. Dacă nu le rezolvăm, vor pleca. Aceasta este pentru mine cea mai mare provocare: soarta generației viitoare, care trebuie ajutată, integrată”, ne mai spune edilul.

În comunitate, trăiesc și în jur de 400 de tătari musulmani, care conviețuiesc în armonie cu populația ortodoxă. „Cred că este cea mai exemplară conviețuire interetnică dintre români și tătari din țară”, ne spune domnul Gheorghe Stelian.

De când este primar, a întărit foarte mult relația cu Biserica, cu preoții ei, dar și cu celelalte culte din comunitate, pe care le-a sprijinit financiar pentru reparații, realizarea sistemului de încălzire în pardoseală, la Biserica din Topraisar, de pildă, unde, în prezent, sprijină și ridicarea unei case mortuare și a un spațiu destinat parastaselor.

„Rolul preoților într-o comunitate rurală este extrem de important. Ei sunt cei care întăresc prin slujirea lor ideea de familie și spiritul gospodăresc al enoriașilor. Ei sunt exemple și tot ei trebuie să educe în acest sens comunitatea, mai ales pe tineri, în așa fel încât aceștia să nu apuce pe alte căi, lucru care este valabil și în cazul musulmanilor. Preoții reprezintă un liant determinant între cetățeni”, ne mai precizează domnul primar.

Părintele Vasile Bobaru de la Topraisar, paroh din 2013, cu care am discutat într-o înserare primăvăratică de februarie, ne-a vorbit despre biserica din localitate, despre colegii săi coslujitori, preoții Mihai Popa și Viorel Popa, precum și despre buna colaborare cu edilul comunei.

„Avem o biserică foarte frumoasă, ridicată între 1906 și 1913. Cu ajutorul comunității și al primăriei, am reușit să-i renovăm exteriorul, am repictat-o, am făcut trotuare, o alee între sfântul locaș și Casa căsătoriilor, pentru ca mirii să aibă acces direct de acolo, pe sub clopotniță, la biserică. De un an și jumătatea avem și o cantină socială, „Sfânta Filofteia”, unde servesc masa 30 de copii, cu care ne și jucăm, facem pictură, vizionăm filme educaționale, îi învățăm reguli de igienă, cum să se comporte în societate, de ce să frecventeze școala, de ce e bine să vină la biserică. Avem o relație foarte bună cu primăria, cu domnul primar, care este un om gospodar, credincios și chivernisitor. Se gândeşte bine înainte să facă ceva și numai când este convins că un lucru este bun pentru comunitate acționează”, ne-a mărturisit părintele paroh.

Înainte de despărțire, l-am întrebat pe edil dacă are un principiu după care se conduce. „Eu am credința că dacă faci ce trebuie, dacă gândești liber, fără să afectezi în vreun fel pe cineva, aparții și ești cu sufletul alături de comunitate. Eu trebuie să fiu corect cu toți cetățenii”, ne-a răspuns acesta.

„Destinul nostru ca neam, ca stat și ca putere culturală atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul țăranului. Dar mai atârnă, în aceeași măsură, și de felul cum va fi utilizat și transformat acest aur în valori eterne”, spunea Liviu Rebreanu. La Topraisar, bunul gospodar dovedește că știe să prețuiască și să transforme aurul din sufletul țăranului în valori eterne.