Iertarea păcatelor şi intrarea în Împărăţie

Iar Botezul acesta este; ca omul îmbrăcându-se în chip nevăzut cu Hristos să devină cu totul fără de păcat şi plin de Duh; iar dacă va păzi harul, aşa cum a spus şi unul dintre cei cu har dăruiţi, poate deveni şi prooroc şi apostol şi înger. Iar acesta nu este lucru de mirare; căci dacă este el în acelaşi chip cu Hristos, înfiat fiind omul după har, cu mult mai mult îi este cu putinţă a deveni în acelaşi chip cu îngerii. Acest dar ne-a fost dăruit nouă de Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce dintru început ne-a zidit pe noi.

Iar Botezul acesta este cel mai mare dintre darurile dumnezeieşti, căci nu este vreo oarecare spălare rituală a Legii, nici vreo slujbă sau vreo jertfă sensibilă, care să nu aibă puterea să curăţească, oricât de multe ori ar fi săvârşită, şi într-aceste ritualuri pentru cei cuvântători (raţionali) cele necuvântătoare fiind aduse ca ofrandă. Căci încă nu fusese cunoscut adevărul lui Hristos, Cel fără de păcat, nici Jertfa cea vie a trupului Său care a fost înălţat pe Cruce nu fusese făcută, nici curăţire desăvârşită, nici înnoire nu era. Căci, întrucât acestea au fost înfăptuite, iar Hristos S-a jertfit pentru noi, şi din coasta Lui avem apa şi sângele, prin acestea noi suntem restauraţi; căci prin Sângele Său suntem readuşi la viaţă, iar prin apă unindu-ne cu Sfântul Duh, de trei ori afundându-ne întru dânsa, suntem curăţiţi prin chemarea atotlucrătoarei Treimi, de îndată fiind noi replăsmuiţi, devenind noi fii ai Luminii şi fii ai lui Dumnezeu după har, îmbrăcându-ne în Fiul cel adevărat, în Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Căci Cel ce pentru noi S-a botezat Se află împreună cu noi în apă, şi pe noi ne îmbracă în chipul nestricăciunii şi al sfinţeniei Sale. Aceasta ne vesteşte şi Pavel spunând: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Galateni 3, 27). Căci pentru acest har S-a botezat Hristos, pentru ca harul Duhului şi chipul sfinţeniei Acestuia să-l aşeze în apă. Şi astfel, tot cel ce se botează în apa pătrunsă de harul Duhului, prin invocarea Sfintei Treimi, primeşte chipul curăţiei, al nepătimirii şi al luminării care se află în trupul lui Hristos. Iar Botezul acesta este; ca omul îmbrăcându-se în chip nevăzut cu Hristos să devină cu totul fără de păcat şi plin de Duh; iar dacă va păzi harul, aşa cum a spus şi unul dintre cei cu har dăruiţi, poate deveni şi prooroc şi apostol şi înger. Iar acesta nu este lucru de mirare; căci dacă este el în acelaşi chip cu Hristos, înfiat fiind omul după har, cu mult mai mult îi este cu putinţă a deveni în acelaşi chip cu îngerii. Acest dar ne-a fost dăruit nouă de Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce dintru început ne-a zidit pe noi, iar acum ne-a replăsmuit spre o existenţă mai bună, Care în chip nepătimaş S-a întrupat din Fecioară, şi nepătimaş născându-Se, şi pe noi tot în chip nepătimaş din coasta Lui duhovniceşte ne şi naşte, ne şi adapă, ne şi hrăneşte, ne şi înviază prin Duhul. Aşadar, prin Sângele şi prin apa care au curs din coasta Sa, cu apa, aşa cum a fost spus, ne renaşte dimpreună cu Duhul, iar prin Sângele Său ne face fii. Şi fără acestea nu ne este cu putinţă a ne mântui.

Fără Botez nu putem fi părtaşi vieţii veşnice

Pentru aceasta şi mulţi dintre eretici cei neînţelepţi, dimpreună cu necredincioşii, fiind ei mişcaţi spre aceasta de demonii cei vicleni, a se porni ei în chip deosebit împotriva acestor sfinte şi mântuitoare Taine ale lui Hristos, adică împotriva dumnezeiescului Botez şi a Sfintei Împărtăşanii, în aşa fel încât, neajungând ei şa avea părtăşieţ cu acestea, să nu izbutească a primi viaţa cea veşnică.

Hotărâre înfricoşată se află şi împotriva celor ce n-au primit Botezul, şi împotriva celor ce nu s-au împărtăşit de Euharistia cea făcătoare de viaţă. Căci este scris: "De nu vă veţi naşte din apă şi din Duh, nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3). Şi: "De nu veţi mânca Trupul Fiului omului, şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă veşnică întru voi" (Ioan 6, 53).

Aşadar, unul este Botezul, pentru că şi Cel ce pe acesta l-a rânduit este Domnul cel Unul, care o dată pentru totdeauna S-a răstignit pentru noi, şi o dată pentru totdeauna Şi-a vărsat Sângele, dându-se El pentru noi Jertfă Tatălui. Şi Pavel spune acestea atunci când scrie: "Un Domn, o credinţă, un Botez" (Efeseni 4, 5).

Pocăinţa este socotită "al doilea Botez"

Prin urmare, nu este alt Botez după acesta, nici o altă lăsare şa păcatelorţ prin mijlocirea harului, renaştere sau replăsmuire, nici izbăvire din păcat asemenea şBotezuluiţ. Fiindcă chiar dacă se spune "al doilea Botez", aceasta este însă şlucrareaţ pocăinţei, care se face prin multe dureri; căci este trebuinţă de spovedanie şi smerenie, lacrimi şi străpungere a inimii, nevoinţă (luptă duhovnicească) pe cât este cu putinţă, şi milostenie, şi mai ales rugăciuni neîncetate, ca să izbutim noi aceasta. Există şi o altă iertare, cea a mărturisirii şi a muceniciei pentru Hristos; iar aceasta este dăruită cu greu şi la vremea potrivită. Pe acest temei este mărturisit un Botez spre iertarea păcatelor [...]

Botezului trebuie să-i urmeze credinţa cea dreaptă şi virtutea

Pentru aceasta şi noi, fraţilor, să ne curăţim prin credinţa cea dreaptă partea cuvântătoare, aşadar prin virtuţi, şi mai ales prin cele mai cuprinzătoare, aşadar prin bărbăţie, curăţie, dreptate şi prin înţelepciune, întru care se află şi toate celelalte virtuţi de căpetenie; dimpreună cu partea cea cuvântătoare a sufletului să ne curăţim şi partea cea irascibilă şi cea poftitoare şi spre dobândirea nepătimirii să ne nevoim şi să vieţuim toţi potrivit lui Hristos, purtând întru noi adevărata credinţă a lui Hristos şi trăirea întru El. Şi să-L iubim pe Hristos, şi să ne unim cu Hristos, şi să devenim biserici ale lui Hristos, şi să fim bună mireasmă a lui Hristos, şi sfinţiţi în Hristos, pentru ca şi viaţa cea fără de moarte a lui Hristos, precum şi slava şi împărăţia Lui să fim învredniciţi a le dobândi în veşnicie.

Căci Aceluiaşi Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Părintele Lui cel fără început şi cu făcătorul-de-viaţă Duh, în vecii vecilor. Amin. (Sf. Simeon al Tesalonicului, Erminia dumnezeiescului Simbol al credinţei ortodoxe, traducere şi prezentare de drd. Nicuşor Deciu)