„Îndură-Te, miluieşte şi izbăveşte de păcate“

În materialul anterior ne-am concentrat asupra aspectelor legate de vindecarea trupească şi de protejarea în faţa atacurilor patimilor care sunt amintite în Canonul episcopului Arsenie. Acest canon, care constituie un unicat din multe puncte de vedere, se recită, aşa cum am precizat, la începutul slujbei Maslului.

Importanţa sa este una deosebită, având în vedere că aminteşte pe scurt comunităţii iubitoare, bolnavului şi slujitorilor Sfântului Altar de principalele aspecte ale Tainei Maslului.

Iertarea păcatelor

Deşi observam în cursul materialului anterior faptul că acest canon se concentrează mai mult asupra temelor de vindecare trupească a bolnavului şi izbăvirea sa de atacurile patimilor şi ale demonilor în general, trebuie să adaug aici că episcopul Arsenie nu a trecut cu vederea şi vindecarea sufletească oferită prin Taina Maslului. Astfel, el îi adresează la un moment dat o scurtă rugăciune Mântuitorului în care spune următoarele: "Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri, Izbăvitorul şi Mântuitorul celor neputincioşi, Însuţi, Stăpâne al tuturor şi Doamne, dăruieşte tămăduire neputinciosului robului Tău; îndură-Te şi miluieşte pe acesta care mult a greşit şi-l izbăveşte de păcate, Hristoase, ca să slăvească puterea Ta cea dumnezeiască" (Sedealnă, în: Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 129). Am demonstrat în cursul materialelor publicate la începutul anului pentru această secţiune că în primele cinci secole nu s-a vorbit absolut deloc de o iertare a păcatelor oferită prin Taina Maslului. Această direcţie începe să se formeze abia din secolul al V-lea încolo. Este momentul să oferim o ipoteză pentru a explica acest aspect. Din punctul meu de vedere sunt trei fenomene care trebuie luate în considerare. În primul rând, Taina Pocăinţei capătă o importanţă tot mai mare, prin apariţia spovedaniei particulare, care a înlocuit-o pe cea publică. În al doilea rând, boala a fost considerată tot mai mult drept un efect al păcatului. În al treilea rând, pasajul din Epistola Sfântului Apostol Iacov (5: 14-16) nu a mai fost interpretat separat (Maslu-Pocăinţă), ci atribuit exclusiv Tainei Maslului. Aşadar, Maslul a ajuns să înglobeze şi un al doilea sens: iertarea păcatelor. Sfinţii Părinţi nu au precizat, însă, în ce constă această iertare a păcatelor (Care păcate sunt iertate astfel? Care este modalitatea de administrare a iertării? Cum influenţează acest aspect Taina Pocăinţei?).

Cererea ajutorului sfinţilor

Un alt element care apare în Canonul episcopului Arsenie este constituit de cererile adresate sfinţilor de a interveni prin rugăciunile lor pentru a mijloci vindecarea persoanei bolnave. Astfel, încă de la început este cerut ajutorul Apostolilor: "Iubitorule de oameni, Care ai poruncit, cu milostivire apostolilor Tăi, să plinească ungerea Ta cea sfântă peste robii Tăi cei neputincioşi, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe toţi cu ungerea Ta" (Cântarea a 1-a, în: Molitfelnic…, p. 127). Apostolii sunt priviţi aici drept primii care au administrat Taina Maslului, drept modele din acest punct de vedere, dar totodată şi ca mijlocitori în faţa lui Dumnezeu pentru noi. Totodată, şi sfinţii sunt consideraţi ca nişte modele din acest punct de vedere. Preoţii sunt urmaşi ai Apostolilor şi ai sfinţilor: "Cel ce ai poruncit ca bolnavii să cheme pe sfinţii Tăi slujitori şi să se tămăduiască prin rugăciunile lor şi prin ungerea cu untdelemnul Tău, Iubitorule de oameni, mântuieşte cu mila Ta pe acesta ce pătimeşte" (Cântarea a 4-a, în: Molitfelnic…, p. 129). Aşadar, atunci când bolnavul participă la Taina Sfântului Maslu el împlineşte porunca lui Dumnezeu rostită prin Sfântul Apostol Iacov. Vindecarea bolnavului este efectuată de Hristos, dar nu într-un mod magic, ci prin rugăciunile şi ungerea cu untdelemn efectuată de sfinţii slujitori în numele Său.

Cererea ajutorului Maicii Domnului

La finalul fiecăreia dintre cele nouă cântări ale Canonului episcopului Arsenie găsim câte o cântare dedicată Maicii Domnului. De regulă se cere mijlocirea Maicii Domnului astfel încât cel bolnav să capete vindecarea de suferinţa sa: "Una curată, ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii cu rugăciunile tale cele de-a pururea către Dumnezeu, izbăveşte pe robul tău de toate neputinţele şi necazurile ca neîncetat să te mărească pe tine" (Cântarea a 2-a, în: Molitfelnic…, p. 128). Cu toate acestea, Maica Domnului nu este înfăţişată exclusiv drept o mijlocitoare faţă de cel bolnav, ci şi drept o izbăvitoare din cursele vrăjmaşului. "Preacurată, firea a primit, ca o preamărită cunună, naşterea ta cea dumnezeiască, care opreşte şi biruieşte, cu puterea ei, taberele vrăjmaşilor. Pentru aceasta, fiind încununaţi cu podoabele cele luminoase ale darurilor tale, pe tine te lăudăm întru tot cântată stăpână" (Cântarea a 8-a, în: Molitfelnic…, p. 132). De asemenea, într-una dintre cântări se arată şi rolul comunităţii ca mijlocitoare. Bolnavul este adus în faţa Maicii Domnului de comunitatea iubitoare, care se roagă pentru el. "Fecioară, primind cântări şi rugăciuni de la robii tăi, izbăveşte, Preacurată, de patimi cumplite şi de dureri, cu rugăciunile tale, pe cel ce prin noi aleargă la acoperământul tău cel dumnezeiesc" (Cântarea a 9-a, în: Molitfelnic…, p. 133).

Prefigurările untdelemnului

Materia Tainei (untdelemnul) este amintită adesea în cântările canonului. Ceea ce este interesant aici rămâne faptul că se fac referiri la diverse momente în care a fost utilizat untdelemnul în Vechiul Testament (stâlparea de măslin pe care a adus-o porumbelul lui Noe, ungerea împăraţilor sau a arhiereilor), dar şi la diverse interpretări simbolice ale untdelemnului ca prefigurare a harului divin al Mântuitorului. Ne vom referi aici în special la cea de-a doua interpretare. Astfel, la un moment dat se spune: "Mântuitorule, Cel ce eşti mirul cel nestricăcios şi vărsat prin har, care curăţeşte lumea, îndură-Te şi miluieşte pe acesta ce-şi unge, cu credinţă în Dumnezeirea Ta, rănile cele trupeşti" (Cântarea a 4-a, în: Molitfelnic…, p. 129). Hristos este nu doar Unsul lui Dumnezeu, ci şi Mirul cel nestricăcios Care Se pogoară asupra noastră pentru a ne oferi vindecare. Întruparea Sa a fost momentul crucial prin care s-a petrecut acest lucru. "Am văzut cu bucurie, Mântuitorule, preabunule, untdelemnul cel sfânt, pe care l-ai primit, prin dumnezeiasca Ta pogorâre mai mult decât cei ce se împărtăşesc de el şi îl dai în chip văzut celor ce se împărtăşesc de baia cea dumnezeiască" (Cântarea a 9-a, în: Molitfelnic…, p. 133). Aici avem o referire nu doar la Întruparea Mântuitorului, ci şi la Tainele Botezului şi Mirungerii pe care le primeşte fiecare credincios. Aşadar, ungerea cu untdelemn care are loc prin Taina Sfântului Maslu aminteşte de făgăduinţele pe care le-am făcut la momentul respectiv: abţinerea de la păcate şi unirea cu Hristos. De vreme ce am slăbit comuniunea noastră cu Hristos prin păcat şi am căzut pradă bolilor trupeşti şi sufleteşti, primim din nou o ungere pentru a ne aminti astfel şi pentru a ne întoarce la starea noastră de har, iubire şi împlinire pe care am avut-o când am primit Tainele Botezului şi Mirungerii...