Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Istoria prezentă a ctitoriei brâncoveneşti din Capitală
Anul 2014 este dedicat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, întrucât se împlinesc 300 de ani de la martirizarea şi trecerea acestora în rândul mucenicilor lui Hristos. În acest context, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca 2014 să fie declarat Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, monument de arhitectură şi de artă brâncovenească, este un adevărat izvor de lumină spirituală ortodoxă în peisajul monumentelor istorice din capitala României şi se înscrie, prin aceasta, în constelaţia celor mai importante locaşuri bisericeşti din ţara noastră.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 29 octombrie 2013, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu iniţiativele Patriarhului României privind declararea anului 2014 în Patriarhia Română ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. În acest sens, a fost emisă Hotărarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 10236 din data de 31 octombrie 2013, care rânduieşte cinstirea după cuviinţă, în Patriarhia Română, a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea celor 300 de ani de la moartea lor mucenicească (1714-2014).
După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, în Catedrala Patriarhală, la data de 1 ianuarie 2014, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a proclamat, în mod oficial, anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. În legătură cu această sfântă comemorare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a afirmat: „Constantin Brâncoveanu este un mărturisitor al credinţei, ca şi Sfântul Constantin cel Mare, dar, în plus, el este martir, şi reţinem faptul că a fost ucis cu moarte mucenicească, exact în ziua în care împlinea 60 de ani de viaţă. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor, prin Hotărârea Sfântului Sinod din data de 20 iunie 1992, şi a fixat zi de pomenire data de 16 august, pentru că ziua de 15 august este marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului şi nu se mai adaugă altă sărbătoare. Aşadar, aceşti Sfinţi Martiri Brâncoveni sunt pomeniţi anul acesta, 2014, cu o evlavie deosebită“.
Evenimente duhovniceşti şi istorice însemnate
Manifestările religioase din acest an dedicat omagierii Sfinţilor Martiri Brâncoveni cuprind două evenimente importante legate de ctitoria Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din capitala României. Primul eveniment duhovnicesc şi istoric însemnat a avut loc în data de 21 mai 2014, când, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi în consonanţă cu hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce priveşte cinstirea cuvenită Sfinţilor Brâncoveni în anul 2014, s-a desfăşurat procesiunea solemnă cu moaştele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu în Bucureşti. Această procesiune deosebită a fost inspirată de o altă mare procesiune, organizată în urmă cu 80 de ani (21 mai 1934), când osemintele muceniceşti ale Marelui Voievod şi Martir au fost purtate de la Catedrala Patriarhală la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, după care au fost reînhumate în mormântul voievodal. Această măreaţă şi emoţionantă procesiune, de anvergură naţională, reafirmă preţuirea deosebită pe care clerul şi credincioşii ortodocşi români o acordă jertfei muceniceşti pentru Hristos şi pentru ţară a Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
Al doilea moment deosebit îl reprezintă ziua de 16 august 2014, când se va săvârşi slujba de resfinţire a Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou, în prezenţa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a unui ales sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, precum şi a unei mulţimi de credincioşi. Sunt evenimente de o importanţă deosebită în istoria multiseculară a Bisericii „Sfântul Gheorghe“-Nou, aflate sub strălucirea sfântă a împlinirii celor 300 de ani de la martirizarea Sfinţilor Brâncoveni (1714-2014). Aceasta aduce cu sine multă bucurie duhovnicească pentru clerul şi credincioşii din Patriarhia Română. Iubitori şi cu multă evlavie pentru jertfelnicia luminată cu sacrificiul de sânge al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, creştinii ortodocşi români din ţară şi din străinătate cinstesc cu tărie duhovnicească dragostea şi credinţa mucenicească a acestor sfinţi martiri.
Expresie de referinţă a arhitecturii brâncoveneşti
În Bucureşti, capitala României, se află un monument numit „Kilometrul Zero“, reper topografic şi cartografic, de la care sunt măsurate toate distanţele, până la cele mai îndepărtate localităţi ale ţării. Lângă acest punct se înalţă, la intersecţia magistralei Nord-Sud a oraşului cu străzile Lipscani, Băniei (fostă „Sfântul Gheorghe“), Cavafii Vechi, străvechea biserică, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“. Această biserică brâncovenească este amplasată într-o frumoasă grădină care, prin vegetaţia bogată şi prin aleile ei pietruite, reprezintă o adevărată oază în inima agitată a oraşului. În faţa locaşului, doi platani seculari stau în spatele statuii Voievodului Constantin Brâncoveanu, ca doi străjeri ai domnitorului martir.
Construită în epoca de înflorire maximă a artei brâncoveneşti, Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou reprezintă una dintre expresiile de referinţă ale arhitecturii brâncoveneşti. Însă viitorul acestui sfânt locaş se clădeşte pas cu pas, avându-şi izvorul în trecutul ei măreţ. Ea va fi în continuare ceea ce a fost şi în trecut şi ceea ce este astăzi: un izvor de credinţă, de slujire şi de proslăvire a lui Dumnezeu, după pilda ilustrului ei ctitor, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou este expresia arhitectonică a renaşterii artistice româneşti. În prezent, ea îşi păstrează menirea spirituală, aceea de sfânt locaş dedicat actului liturgic prin oficierea Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine şi a celorlalte sfinte slujbe, dar şi prin propovăduirea învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi a dragostei nesecate pentru credinţa străbună şi pentru neamul românesc.