Junimea Română din Montreal: „În limba ta ți-e dor”

Din 2010, în Montreal, Canada, activează școala Junimea Română, arc peste timp și peste Ocean, menit să perpetueze valorile românești dincolo de granițele țării. Pentru profesionalismul și dăruirea în actul educațional, Otilia Tunaru, coordonatoarea proiectului, a primit Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de cavaler din partea Președintelui României.

Proiect ingenios și curajos, cu valențe educative profunde, școala Junimea Română din Montreal aduce o fărâmă de cultură și civilizație românească în oceanul multiculturalismului canadian. Este o școală de sâmbătă cu predare în limbile română, franceză și engleză, pentru copii de la 4 la 18 ani. Numele școlii are puternice rezonanțe culturale și istorice, atât pentru românii din țară, cât și pentru cei din diasporă.

Otilia Tunaru sau despre un vis împlinit

Fondator și coordonator al școlii Junimea Română din Montreal este Otilia Tunaru. Ea a plecat din România în 2002, dar spune: „Mi se pare că sunt aici de-o viață”. Ajunsă pe „tărâmul făgăduințelor”, a trebuit să-și refacă școlarizarea și, în același timp, să-și crească fetița pe care o avea din țară, la care s-au adăugat, ulterior, încă două fete. Ne-a mărturisit că nu a fost ușor, dar a simțit ca pe o datorie sfântă să facă cunoscut fiorul românesc, pe care îl poartă adânc în ființa ei. A început promovarea valorilor românești prin organizarea de evenimente culturale și lansări de carte ale scriitorilor de origine română. A fost corespondent pentru jurnalele românești din țară, a fost redactor-șef al unui jurnal românesc din Canada, a scris și la jurnale de limbă franceză, pentru că dorea să facă cunoscute informațiile despre românii de aici. A organizat numeroase festivaluri, conferințe și întâlniri, prin toate acestea și-a dat seama că, din cauza preocupării românilor de-a câștiga cât mai bine financiar, copiii lor nu mai primeau educație în privința valorilor românești, asta pentru că pur și simplu nu le mai rămânea timp. Preocupată mai întâi de educația propriilor copii și apoi de a celor din comunitatea românească din care face parte, Otilia Tunaru a luat hotărârea de a fonda această școală de sâmbătă pentru copii, cu scopul de a le transmite în mod organizat informații despre limba, istoria și cultura românească. La acestea s-au adăugat, treptat, ateliere de pictură, șah, jurnalism, științe, muzică, dans și multe alte activități creative, care se adresează atât minții, cât și sufletului copiilor. Din multitudinea de activități merită să menționăm rezultatele excepționale obținute de elevi la concursurile internaționale de matematică. Așa că pe lângă cultul pentru limba română, a deschis școala pentru copiii canadieni, „care doresc să facă performanță la matematică și alte discipline”, a completat fondatoarea școlii. După ani de zile în care Otilia Tunaru a organizat evenimente culturale, cursuri de limba română și de „gimnastică a minții”, activitatea propriu-zisă a școlii a început, în mod sistematic, în data de 11 septembrie 2010.

Bazată pe dezvoltarea inteligenței creative, a capacității de adaptare și a gândirii inventive, școala românească din Montreal oferă educație prin intermediul unui colectiv de dascăli dedicați perpetuării valorilor de suflet, promovării exce­lenței și spiritului competitiv. Pe lângă un demers educațional de calitate, școala asigură un cadru prietenos ce încurajează dezvoltarea potențialului copiilor, talentul, încrederea și respectul de sine. „Integrarea armonioasă a identității românești în actualitatea canadiană contribuie definitoriu la completarea persona­lității copiilor noștri. Acest aspect ne preocupă în mod constant. De altfel, cursurile și activitățile noastre oferă posibilitatea de participare a elevilor canadieni de diverse origini”, a mai precizat Otilia Tunaru.

Elevii de la școala Junimea Română au oportunitatea să participe, aproape lunar, la serbările și expozițiile școlii. De asemenea, sunt invitați pe scena unor festivaluri canadiene de anvergură. Se organizează deplasări și întâlniri cu personalități, ceea ce le oferă copiilor posibilitatea de a veni în contact cu exemple de viață demne de urmat. Cu tact pedagogic, profesorii folosesc metode creative și ludice, care implică fiecare elev în funcție de nivelul său de cunoaștere și înțelegere.

În fiecare vară se organizează o tabără la Sulina, care reunește copii și tineri din diasporă. Acest cumul de activități captivante reprezintă o excelentă metodă de a restabili un contact al copiilor și tinerilor cu țara de origine și cultura țării de adopție, esențial în formarea persona­lității și conștiinței de sine.

„Dor de Eminescu”

La mijloc de ianuarie, la școala Junimea Română au fost sărbătoriți poetul Mihai Eminescu și Ziua Culturii Române. În luna februarie, a fost comemorat scriitorul Grigore Vieru, pentru ca la început de martie să fie sărbătoarea Mărțișorului și a povestitorului Ion Creangă.

Profesorii școlii sunt români cu „un singur dor” (dacă ar fi să parafrazez un vers din Eminescu), care nu doar că poartă valorile românești în suflet, ci le împărtășesc generațiilor care nu au avut binecuvântarea de a se naște pe pământul încins de Dunăre. I-am ascultat, în filmări de pe YouTube, pe copiii născuți pe tărâm canadian: vorbesc corect limba română, cântă și recită din creația lui Eminescu de parcă s-au întors, recent, de pe cărările „pădurii de argint”. Este impresionant efortul acestor dascăli dezră­dăcinați, care nu țin doar cursuri, ci aș spune că predau chiar ființa lor născută și formată pe tărâm românesc. Aici, la 7.000 de kilometri de țară, simți cu adevărat semnificația sintagmei: „Tot ce-i românesc nu moare!”

În înregistrarea de pe internet, aud din public un glas insistent: „Mai tare, Ion! Mai tare, Ion!” Și imediat se simte participarea mogâldeței de nici 6 ani la cinstirea poetului despre care a aflat aici, la Junimea Română.

„România este casa noastră”

Despre activitățile școlii Junimea Română din Montreal se pot scrie multe pagini, poate chiar o carte... M-a interesat și cum se simt românii acolo. Vorbind despre înstrăinare, Otilia Tunaru mi-a comunicat cu emoție că visează și se roagă numai în limba română: „Ne dăm seama că în România este casa noastră, ne este dor și tânjim ca într-o zi să ne întoarcem. Noi am făcut un sacrificiu foarte mare să emigrăm și să o luăm de la capăt aici, în Canada. Viața este foarte dură și oricâte eforturi am face noi, nu ne vor trata niciodată ca pe unul dintre ai lor. În ciuda amărăciunii de emigrant, pe care noi o adunăm în suflet, și a sacrificiului care ne marchează adânc, noi transmitem copiilor un mesaj de speranță. Poate că, într-o zi, va fi mai bine în țara noastră și ne vom putea întoarce. Tânjim de dor, aici ne simțim singuri și de multe ori nedreptățiți”.