Legăturile Sfântului Vasile cel Mare cu ţara noastră

Congresul Internaţional de Teologie, închinat Sfântului Vasile cel Mare, a continuat, ieri, cu a treia zi de discuţii. În prima parte a zilei au fost două sesiuni de referate, susţinute în Aula Mare a Academiei Române. Dintre vorbitori amintim pe acad. prof. dr. Emilian Popescu, prof. dr. Tudor Teoteoi, prof. dr. Johann Leemans, prof. dr. Petr Mikhaylov. În pauza dintre cele două sesiuni a avut loc vernisarea „Expoziţiei de Manuscrise şi Carte românească veche“, dedicată Sfântului Vasile cel Mare, găzduită de Academia Română. Ultima sesiune a zilei s-a ţinut după ora 17:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei.

Gazda celor două sesiuni de comunicări, susţinute la Academia Română, a fost acad. prof. dr. Ionel Haiduc. Alături de IPS Părinte Ioan, Mitropolitul de Pergam, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, de pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, de pr. lect. dr. Gheorghe Holbea şi de referenţii celor două sesiuni, la discuţii au fost prezenţi numeroşi academicieni, profesori universitari, dar şi studenţi.

Sfântul Vasile, prieten cu Sfântul Bretanion

Legăturile Sfântului Vasile cel Mare cu ţara noastră le-a scos în evidenţă, în deschiderea primei sesiuni, acad. prof. dr. Emilian Popescu. Acesta a vorbit despre corespondenţa avută de Sfântul Părinte cu Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, şi cu guvernatorul militar al provinciei Sciţia Minor, Iulius Soranus - rudă a Sfântului Vasile. S-au păstrat trei scrisori - 155, 164, 165. „Biserica Tomisului s-a învrednicit, ca în a doua jumătate a secolului al IV-lea, când avea în frunte pe Sfântul Bretanion, sărbătorit la noi în 25 ianuarie, să intre în legătură cu cel mai mare părinte al răsăritului creştin. Cei doi ierarhi, cetăţeni ai aceleiaşi provincii, Capadocia, s-au stimat reciproc şi iubit în dragostea Mântuitorului Hristos şi au colaborat în apărarea Ortodoxiei şi lărgirea misiunii creştine la populaţiile păgâne“. Corespondenţa dintre cei doi scoate la iveală interesul misionar al Capadociei pentru zona dunăreană, unde numeroşi creştini capadocieni, printre care şi clerici, fuseseră aduşi aici ca prizonieri la mijlocul secolului al III-lea de către goţi. „Drept urmare, provincia Sciţia a devenit un centru comun de pregătire misionară îndreptat cu precădere spre lumea gotică nord-dunăreană. În acest context s-a întărit colaborarea între cei doi ierarhi“, a mai spus prof. Emilian Popescu.

Al doilea vorbitor, prof. dr. Tudor Teoteoi, a vorbit despre „Importanţa şi semnificaţia unui latinism neglijat (desertores) din corespondenţa Sfântului Vasile cel Mare“: „În perioada zisă a mileniului întunecat, românii nu trebuie căutaţi numai acolo unde e vorba de vlahi, adică numai unde întâlnim termenul de vlah; altfel acesta nu apare decât după veacul al X-lea. E o perioadă întreagă în care nu îl întâlnim, şi atunci trebuie să găsim alţi termeni. În surse, noi trebuie să găsim acele situaţii în care este vorba de romanitatea orientală. O a doua concluzie este că românii, romanitatea, aceşti fugari refugiaţi, spioni, chiar şi alte situaţii, apar însă ca o populaţie încadrată în Imperiu, în legătură cu Imperiul şi de confesiune creştină. Scrisoarea numărul 268 a Sfântului Vasile cel Mare merită adăugată izvoarelor istoriei româneşti alături de scrisorile numărul 164 şi 165. Ea ne arată că spaţiul acesta pontic, în perioada respectivă, era o zonă de circulaţie mare a valorilor“.

Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare

Profesorul Johann Leemans, de la Facultatea de Teologie a Universităţii Catolice din Leuven, a susţinut un referat academic în care l-a prezentat pe Sfântul Vasile cel Mare ca păstor şi predicator, vorbind de asemenea despre Mucenicul Gordie. „Sunt interesat să văd în ce mod Sfântul Vasile cel Mare arată un mucenic care a murit în timpul persecuţiilor de la începutul secolului al IV-lea, cum îl transformă pe acest mucenic într-un model vrednic de a fi urmat, model de virtute creştină, model de valori creştine, model de comportament creştin, pe care auditoriul său trebuia să încerce să-l imite“, a spus Leemans.

Ultimul conferenţiar, prof. dr. Petr Mikhaylov, a subliniat că atenţia Sfântului Vasile la chestiunile epistemologiei a putut fi atrasă pe de o parte ca rezultat al studierii atente a moştenirii teologice a lui Origen, de care s-a preocupat, după cum se ştie, împreună cu Grigorie Teologul, în timpul exerciţiilor ascetice în Anisa, la începutul anilor â60, dar şi participând la disputele ariene. „Când Vasile vorbeşte în scrierile şi predicile sale despre lumea creată, el urmăreşte un singur scop: cunoaşterea lui Dumnezeu şi conducerea la această cunoaştere a ascultătorilor şi cititorilor săi. În ultima sa mare scriere, Hexaemeronul, el schiţează un tablou creştin al lumii. Despre semnificaţia acestei scrieri, grăitor este măcar faptul că în curând, după apariţia sa, contemporanul lui Vasile, Ambrozie de Mediolanum, transpune opera în limba latină, cu unele completări nesemnificative. Ulterior, pe parcursul a mai multe secole, mulţi autori bizantini au compus, imitând pe Vasile, Hexaemeroanele lor. Despre răspândirea Hexaemeronului lui Vasile ne vorbeşte, de asemenea, o bogată tradiţie de manuscrise, studiată de Amand de Mendietta şi de S.Y. Rudberg. Hexaemeronul lui Vasile este un fel de program ecologic al Evului Mediu creştin“, a spus profesorul Mihailov.

Expoziţie de manuscrise şi carte, închinată Sfântului Vasile cel Mare, la Academie

La deschiderea oficială a „Expoziţiei de Manuscrise şi Carte românească veche“ închinată Sfântului Vasile cel Mare, de la Academia Română, pr. conf. dr. Ionut Moldoveanu, cel care s-a îngrijit de expoziţie, a arătat că iniţiativa acestei expoziţii a aparţinut PF Părinte Patriarh Daniel, care „având o colaborare excepţională cu Academia Română, reprezentată prin domnul preşedinte, Ionel Haiduc, s-a hotărât, iată, expunerea unor manuscrise şi cărţi rare româneşti sau nu numai româneşti, de sorginte străină, greacă sau slavonă, din care să rezulte faptul că opera Sfântului Vasile cel Mare a avut o circulaţie extrem de largă în spaţiul românesc, în greacă, slavonă şi română. Acesta este şi un alt mod de a contura un profil al marelui capadocian. Aşadar, am reuşit, în colaborare cu doamna Gabriela Dumitrescu, şefa Serviciului de manuscrise şi carte rară a Bibliotecii Academiei Române, să aducem în faţa dvs cele mai reprezentative pagini ale manuscriselor sau cărţilor vechi din spaţiul românesc, conţinând evident teste ale operei Sfântului Vasile cel Mare cu începere din chiar secolul al XV-lea, deşi în spaţiul românesc au circulat încă din secolul al XIV -lea manuscrise în limba greacă, aduse chiar de la Mănăstirea Studion din Constantinopol“.

Printre cele expuse sunt cel puţin două piese extrem de însemnate, ca valoare artistică, în primul rând. Este vorba de un Liturghier al unui grămătic, Radu, din vremea lui Matei Basarab, şi tot din aceiaşi vreme, un slujebnic al Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei din prima sa păstorie (1648-1653), amândouă împodobite cu motive florale, viniete în peniţă, cu foaie de aur. Menţionăm că sunt expuse chiar şi cele trei volume din Studia Baziliana, dar şi cele două volume ale noii serii din Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, apărute la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. Expoziţia este deschisă până astăzi.