Lupta de la Podul Jiului și omagiul lui Brâncuși

În mersul său prin istorie, neamul românesc a cunoscut momente în care soarta sa a fost pusă la grele încercări, când contexte nefavorabile și forțe potrivnice amenințau să ne strivească, iar totul părea pierdut. În astfel de momente, ca prin minune, oamenii locului, animați de credință și de speranță și gata de orice jertfă, găseau resursele interioare necesare pentru a depăși vicisitudinile vremii. Așa a fost și în urmă cu mai bine de o sută de ani, când națiunea română s-a aflat în cea mai semnificativă luptă pe care a dus-o vreodată - aceea pentru desă­vârșirea idealului național de întregire a neamului.

Intrarea României în Primul Război Mondial s-a produs pe fundalul unui entuziasm general al societății de atunci, iar înaintarea în Transilvania s-a dovedit a fi o primă reușită a armatei române. Curând situația avea să se schimbe dramatic, ceea ce părea a fi o victorie facilă s-a dovedit a fi o grea încercare pentru o armată fără experiența purtării unui război, așa cum erau cele ale Puterilor Centrale. Ofensiva în Ardeal a fost oprită, iar în septembrie a urmat dezastrul de la Turtucaia în care armata română a fost înfrântă de trupele germano-bulgare. Pentru noi Turtucaia a reprezentat o lovitură puternică dată moralului întregii țări.

Din aceste motive acțiunile militare duse de către armata română au fost regândite și așa a început o nouă etapă a campaniei militare a anului 1916, cea a operațiunii de apărare a aliniamentului de pe Carpați, iar puncte importante s-au dovedit a fi trecătorile Predeal, Bran-Câmpulung, Oituz, dar și Valea Oltului și Valea Jiului, unde aveau să fie duse lupte grele pentru a opri înaintarea armatelor germane și austro-ungare.

De departe una dintre cele mai fierbinți zone a fost cea a Jiului, unde s-a scris o pagină nepieritoare de istorie. Prima bătălie de la Jiu s-a desfășurat între 10-16 octombrie (stil vechi) 1916, forțele combatante fiind Divizia 11 Infanterie română și Grupul Kneussl. Raportul de forțe dintre cele două părți era relativ egal din punctul de vedere al numărului soldaților, dar la capitolul armament armatele germană și austro-ungară erau în avantaj față de armata română.

Comandamentul operațiu­nilor militare a fost încredințat pe 11 octombrie 1916 generalului Ion Dragalina. Acesta a coordonat Armata I Română care opera aici prin intermediul așa-numitelor grupuri tactice Jiu și Cerna.

Generalul Ion Dragalina, „un militar desăvârșit, dar și o mare inimă românească”

Descendent al unei familii de grăniceri din Banat, Ion Dragalina (1860-1916) era absolvent al Academiei de Război din Viena și unul dintre cei mai pricepuți generali ai armatei române din timpul Primului Război Mondial. Calitățile sale militare excep­ționale l-au propulsat la conducerea Armatei I pe care, din păcate, nu a apucat să o comande prea multă vreme. La miezul nopții dintre 11/12 octombrie 1916, el a plecat să inspecteze trupele din zona defileului Jiului şi dimineața, ajuns în proximitatea zonei de conflict, a fost lovit de gloanțele unei mitraliere inamice. Câteva zile mai târziu, bravul general a murit. „Cu generalul Dragalina, avea să scrie peste ani un fost combatant și tovarăș de arme - Constantin Găvănescul, s-a stins un militar desăvârșit, dar și o mare inimă românească”.

14 octombrie 1916 - Podul Jiului, un moment de cumpănă

Luptele din defileul Jiului începute pe 10 octombrie au cunoscut un punct de apogeu patru zile mai târziu, când inamicul decis să zdrobească rezistența românească avea să primească o lecție usturătoare despre ceea ce înseamnă să-ți iubești patria și să lupți pentru pământul strămoșilor.

În ziua de 14 octombrie 1916, pe la prânz, câteva coloane ale Batalionului 12 vânători bavarezi, însoțite de două companii de mitraliere au reușit să se strecoare printre trupele române, care în acele zile erau angrenate într-un puternic contraatac și au ajuns în zona de vest a orașului Târgu Jiu, la podul de fier de pe Jiu. La acea oră, în oraș se afla doar o companie de milițieni. Aceasta a sesizat pericolul și a acționat rapid pentru a organiza o consistentă apărare. În acest scop, s-au instalat piese de artilerie în apropierea podului și mitraliere în clădirile din zonă. Curând vestea că orașul este atacat s-a răspândit, iar numeroși localnici au sărit să-și apere casele. Atacatorii germani s-au trezit brusc cu o ploaie de gloanțe trase din zona grădinii publice a orașului, de pe malul râului, de către toți apărătorii orașului. În aceste înverșunate lupte s-au remarcat și cercetașii din Târgu-Jiu, Petre Eliescu, Sebas­tian Râmniceanu, Dumitru Cosmulescu, Petrișor Marinescu.

Lupta de la Podul Jiului mai are o semnificație aparte - acum își începe legendarul său parcurs Ecaterina Teodoroiu, cea care avea să fie ulterior supranumită „eroina de la Jiu”. Ea se numără printre apărătorii entuziaști ai orașului, alături de alte femei care îngrijesc răniții, aduc muniție, alimente ori luptă efectiv cu arma în mână. „Era cel mai frumos tablou ce se putea închipui, cel mai mare și mai înălțător tablou al neamului: copii între moșnegi luptând alături pentru țară... amestecați cu câțiva țărani și civili, iar lângă ei, imediat în spatele lor, mai multe femei țărance venite și ele să ajute... Și toți aceștia erau veniți aci cu voia lor, neîmpinși de nimeni, nemînați de nimeni, decât de dragostea de țară și de iubirea de neam”, avea să remarce despre faptele oamenilor din oraș același cronicar – Constantin Găvănescul.

Curând în ajutorul luptătorilor români a venit Compania 13 din Regimentul 59 Infanterie Romanați care a contribuit decisiv la înfrângerea și alungarea dușmanului. Vestea despre eroismul arătat în acele zile aici de către români a ajuns peste tot în lume, iar ziarul „The Times” avea să scrie: „forțele românești din vest au opus o rezistență disperată într-o poziție căreia germanii i-au dat numele Târgu-Jiului și au luptat timp de trei zile vitejește contra celor mai bune trupe germane...”

Pe 16 octombrie lua sfârșit prima bătălie de la Jiu, iar odată cu aceasta eșuase și tentativa germanilor de a străpunge Carpații.

Calea Eroilor - Brâncuși

Finalul Marelui Război a însemnat făurirea României Mari și începutul unei noi etape a istoriei naționale. Trecerea timpului a făcut ca urmările războiului să se stingă, chiar dacă rănile sale au rămas în sufletele oamenilor. Orașul Târgu-Jiu, ca multe alte locuri sacre ale făuririi României Mari, avea să fie decorat pentru vitejia oamenilor săi. Pentru ca jertfele celor care și-au dat viața pentru apărarea țării să nu fie uitate, din inițiativa unei asociații create în 1921 - „Liga Femeilor Române din Gorj”, condusă de Arethia Tătărescu, soția viitorului prim-ministru Gheorghe Tătărescu, în oraș va prinde contur ideea ridicării unui monument dedicat memoriei eroilor gorjeni ai Marelui Război.

Printr-o inspirație aparte, lucrarea avea să-i fie încredințată lui Constantin Brâncuși, iar Arethia Tătărescu va sprijini proiectul amenajării unei străzi denumite simbolic „Calea Eroilor” care să cuprindă și ansamblul sculptural propus de marele artist. Pe 27 octombrie 1938, la Târgu Jiu avea să fie inaugurată Calea Eroilor și splendidul ansamblu al operelor brâncușiene, o veritabilă capodoperă și o prețioasă moștenire a trecutului nostru. Și astăzi Coloana Infinitului atinge cerul ca o mărturie perpetuă despre jertfele și geniul acestui neam.