„Mă bucur că am învăţat să dăruiesc“

Sunt aproape 20 de ani de când preotul Dan Ceredeev a păşit pentru prima dată în tinda Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae“ din localitatea suceveană Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei. Timpul s-a scurs repede, dar legătura între slujitor şi enoriaşii săi este de netăgăduit. Din dragoste pentru oamenii locului, părintele a pus pe picioare o asociaţie care a schimbat în bine viaţa lor şi a copiilor din sat.

În Ciumârna, la sfârşit de aprilie, primăvara nu se lasă ademenită uşor la poalele muntelui Runcu. E rece şi ploaia mocănească e purtată încoace şi-ncolo de vânt până se transformă în ninsoare. Urcăm pieptiş dealul ce duce spre bisericuţa de lemn a satului. Părintele paroh Dan Ceredeev ne însoţeşte spre „locaşul domnesc“, ridicat la 1698, în Câmpulung Moldovenesc, dar adus, lemn cu lemn, la Ciumârna, în anul 1887. Localnicii l-au cumpărat cu 300 de florini şi a fost resfinţit în timpul vizitei, în zonă, a fiului împăratului austriac Franz Joseph. Aşadar, acest vechi aşezământ de închinăciune, trainic precum huţanii care se hrănesc duhovniceşte cu prezenţa sa, este viu de peste 300 de ani.

Printre oamenii munţilor

Despre parohia care numără 420 de enoriaşi, părintele Ceredeev spune că este formată din populaţie majoritar huţulă (de origine ucraineană), „cu credinţele lor şi cu un misticism aparte. Fiind la origine o comunitate pastorală, care se ocupa cu creşterea animalelor şi cultivarea pământului, şi-au păstrat o evlavie aparte pentru sărbătoarea Sfântului Ilie, a Sfintei Macrina, Sfintei Marina, Sfântului Pantelimon, Sfântului Foca, Sfintei Maria Magdalena. Există în credinţa populară de aici percepţia că aceşti sfinţi îi protejează de trăsnet, de fulger, de ploaie năprasnică. Oamenii încă ţin la portul lor popular, care este foarte colorat, şi vin astfel îmbrăcaţi la Duminica mare, de Înălţare, de Paşti şi la hram.“

Duhovnicul s-a ataşat de acest loc binecuvântat şi de oamenii lui care, la începutul venirii sale în parohie, l-au privit rezervaţi. Proaspăt absolvent al Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşiul natal, părintele Ceredeev îşi aminteşte: „Locul a fost foarte frumos, iar oamenii, deşi primitori, mă priveau cu o oarecare neîncredere. Avuseseră o experienţă anterioară cu un preot care plecase la scurtă vreme, apoi, eram, totuşi, un copil de oraş, ajuns într-un sat de munte, la început de drum în viaţă. Pălimarul nu mi-a dat cheia de la biserică aproape trei luni, crezând că n-o să rămân în sat.“ Contrar părerilor îndoielnice, tânărul preot a luat decizia hotărâtoare, „după ce m-am urcat în maşină, împreună cu  preoteasa, şi ne-am dus pe Trei Movile, la Câmpulung Moldovenesc. Ne-am oprit în pădure, am stat vreo 40 de minute fără să ne spunem nimic - eram plini de tot ceea ce trăisem -, am întors maşina şi ne-am apucat de treabă.“

„Fac voluntariat de când mă ştiu“

Pentru că a înţeles chemarea Sfântului Nicolae şi a dorit să-şi împlinească cum se cuvine rolul în comunitate, familia Ceredeev a funcţionat dintotdeauna ca o echipă. „Am fost întrebat cândva de când fac voluntariat şi am zis că fac asta de când mă ştiu, dar nu ştiam că se cheamă voluntariat“, surâde părintele. În acelaşi spirit nobil au fost crescuţi şi cei doi copii ai familiei: Emilian (18 ani) şi Anastasia (17 ani). Emilian a fost ales, în 2011, voluntarul european al anului, singurul voluntar din România premiat de Londra. Între numeroasele premii obţinute după ani de muncă, se regăseşte şi distincţia de voluntar în activism civic şi drepturile omului. Nici frumoasa Anastasia nu a stat în tot acest timp departe de podium, căci între cele mai notabile realizări se numără obţinerea titlului de voluntar junior al anului 2011, în cadrul Galei Naţionale a Voluntarilor.

Asociaţia „Proiect Pro Europa“ este copilul cel mic al familiei Ceredeev, „născut“ în urmă cu patru ani. Cu un profil social-cultural, scopul acesteia este, în primul rând, educaţia copiilor. După cum spune părintele Dan, participanţii, veniţi din Ciumârna şi din împrejurimi, au vârste cuprinse între 2 ani şi 80 plus. Ludoteca, minibiblioteca, sala de training, atelierele de creaţie plastică, meşteşugărit, reciclare şi recondiţionare, sesiuni de consiliere pentru tinerii şomeri, campanii de informare pe teme de sănătate sunt doar câteva dintre activităţile desfăşurate în cadrul „Proiect Pro Europa“. Cea mai importantă realizare de până acum a asociaţiei este proiectul „Centrul de Dezvoltare Locală Ciumârna“, unic la nivel naţional, cu impact direct şi pozitiv asupra dezvoltării comunităţii locale.

„Una din activităţile asociaţiei noastre este vizita la domiciliu. Tinerii din Grupul Local de Tineret «4 Kids», subordonat asociaţiei, merg la casele bătrânilor din sat, mai ales în perioada sărbătorilor, şi nu numai, pentru a sta de vorbă cu aceştia sau pentru a-i ajuta în gospodărie. Mai avem o Organizaţie locală de femei (OLF) şi o Organizaţie locală de bărbaţi (OLB). Fiecare segment îşi face partea lui de activitate, dar au şi activităţi comune. Spre exemplu, femeile gătesc pentru evenimentele locale şi cele naţionale organizate în cadrul asociaţiei. Aproape săptămânal vin şi le aduc copiilor dulciuri, iar renumita pampuşcă (n.r. gogoaşă) este nelipsită. Cu bărbaţii din organizaţie am reuşit să ducem la bun sfârşit câteva proiecte de mediu pentru spaţiul urban, cu finanţare europeană. Astfel, la Colegiul Naţional «Petru Rareş», Suceava, şi la Colegiul Naţional Militar «Ştefan cel Mare», Câmpulung Moldovenesc, am amenajat spaţii verzi (amplasare de jardiniere, plantat flori) şi o alee pentru promoţii. De asemenea, am construit un foişor educativ în care, simultan, elevi din două clase pot desfăşura activităţi în aer liber“, completează preotul Dan Ceredeev.

„Binele nu costă bani“

Într-o pauză de joacă, am ascultat vocile sincere ale copiilor voluntari din cadrul Asociaţiei „Proiect Pro Europa“. Sunt exemple de copii care au învăţat ce înseamnă prietenia unul de la altul şi de la mentorii lor, făcând binele în viaţa reală, şi nu pe reţelele de socializare. „Împreună cu fratele meu, Emilian, am început de mici să facem voluntariat şi apoi din dragoste pentru copii am continuat. Chiar şi de la cei mai mici avem ce învăţa. E un schimb reciproc, de fapt. Consider că este mult mai util să-i învăţ câte ceva pe cei mici şi să fiu un exemplu pentru ei, decât să petrec timp în faţa televizorului sau a calculatorului“ (Anastasia Ceredeev, 17 ani).

„Într-o comunitate de copii şi tineri, precum este a noastră, nu trebuie să lipsească simţul umorului. Sigur că suntem şi serioşi, atunci când situaţia o cere, căci trebuie să coordonăm foarte bine activitatea participanţilor. Jocul, activităţile de aici reprezintă pentru mine o educaţie nonformală. Mă bucur că am învăţat jocuri noi, să fiu un pic mai cuminte şi că am devenit mai darnic. Binele nu costă bani“ (Aurelian Leonard Loghin, 13 ani).

„O astfel de iniţiativă într-un sat este binevenită pentru copii şi tineri. Nu costă nimic dacă faci voluntariat şi primeşti în schimb multă satisfacţie. A face voluntariat este o faptă bună“ (Andreea şi Andrei Popescu, 13 ani fiecare).

„Vin de foarte mult timp aici. Am învăţat lucruri noi şi să ne ajutăm unii pe alţii. Mi-am făcut mulţi prieteni. Cel mai bun prieten al meu este Emilian“ (Loba Prindii Ştefan Răzvan, 7 ani).

„Prefer ca în timpul liber să fiu prezentă aici, deoarece mă întâlnesc cu prietenii mei, învăţ prin jocuri foarte multe lucruri şi fac mişcare“ (Ilinca Maria Balabasciuc, 13 ani).

„Ca voluntar, organizez diferite jocuri şi îi coordonez pe cei mai mici. Vin de foarte mult timp la asociaţie şi consider că educaţia mea ar fi fost mult mai săracă fără activităţile de aici. Mă bucur că am învăţat să dăruiesc“ (Ioana Valentina Lupăştean, 13 ani).