„Mădularele şi gândirea lui, întăreşte-le cu harul Tău”

Odată cu căderea în păcat, omul a primit afectele (setea, foamea etc.). Aceste afecte nu sunt rele în sine, dar pot deveni astfel prin utilizarea lor necorespunzătoare. Întinarea omului nu porneşte aşadar nici de la afectele, nici de la simţurile sale trupeşti. Taina Maslului subliniază acest aspect în rugăciunile sale.

Însă fiecare om are posibilitatea de a se pocăi după ce a păcătuit şi de a reveni la unirea cu Dumnezeu prin paza poruncilor Sale, un aspect simbolizat extraordinar prin punerea Evangheliei pe capul persoanei bolnave şi care are loc la finalul Tainei Maslului.

O rugăciune de iertare a păcatelor?

Afirmam în materialele anterioare că Taina Maslului conţine multe referiri la iertarea păcatelor. Subliniam, de asemenea, legătura acesteia intrinsecă cu anumite rugăciuni cuprinse în Taina Botezului sau la Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir. Legătura Tainei Maslului cu Pocăinţa şi Tainele enumerate anterior este accentuată puternic de o rugăciune din cadrul acesteia. „Ţie ne rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile şi păcatele robului Tău (N) şi greşealele lui cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele prin călcarea de poruncă şi prin neascultare, cele din timpul nopţii şi cele din timpul zilei; şi de este sub blestem preoţesc, sau al tatălui său, sau al mamei sale, sau cu ochii a poftit, sau cu mirosul s-a desfrânat, sau cu pipăitul s-a pornit spre desfrânare, sau cu gustul s-a dezmierdat, sau cu vreo aprindere oarecare trupească sau sufletească s-a despărţit de a Ta voie şi sfinţire, orice a greşit şi el, şi noi, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, iartă. Şi nu lăsa pe acesta şi pe noi să cădem în viaţa cea întinată, nici pe căile pierzării să alergăm“ Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 161-162). Este interesantă înşiruirea de păcate menţionată aici. În primul rând se porneşte de la expresii generale. Se cere iertarea păcatelor care au avut loc în tot timpul şi tot locul, cu voia sau fără voia persoanei în cauză. Apoi se cere iertarea blestemelor care sunt puse asupra celui bolnav fie de către preoţi sau părinţi. În cele din urmă se ajunge la câteva referiri extrem de specifice. Se vorbeşte despre implicarea simţurilor trupeşti în fapta păcatului. Ce este interesant aici este că toate aceste descrieri privesc mai degrabă plăcerile trupeşti, fie cea legată de mâncare, fie cea sexuală. Pofta ochilor face referire fie la adulter, fie la râvnirea unor obiecte deţinute de altă persoană. Desfrânarea prin miros pare a fi aici ceva exagerat. Fiecărui om îi place să simtă mirosuri plăcute în definitiv şi la urma urmei. Cercetătorii au identificat însă că mirosul specific al unei anumite persoane ne poate atrage sau ne poate face să o respingem în anumite situaţii. Aici se face referire la impulsionarea dorinţei sexuale prin miros. Avem de-a face cu o triadă: vedere - miros - pipăire, toate cu o conotaţie sexuală. Apoi, se face referire la lăcomia pântecelui - se vorbeşte despre dezmierdarea gustului. În cele din urmă, avem o referire generală la aprinderea trupească şi sufletească. În ce constă aceasta? De regulă, aprinderea trupească se naşte din lăcomie şi desfrânare, în timp ce cea sufletească are la bază mânia puternică. Pofta şi mânia necontrolate ne conduc la separarea de Dumnezeu. Taina Maslului trebuie să restaureze în noi un echilibru al acestor două puteri ale sufletului. Cum se realizează acest lucru?

Sfinţirea simţurilor

Aşa cum spuneam în debutul acestui material, simţurile trupeşti şi afectele nu sunt rele sau bune prin sine, ci devin astfel prin utilizarea pe care le-o conferim. Taina Maslului ne resfinţeşte simţurile, ne învaţă cum să le folosim din nou spre a lucra după voia lui Dumnezeu. „Aşa, Stăpâne Doamne, ascultă-mă pe mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robul Tău (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu, Care nu ţii minte răul, toate păcatele lui. Izbăveşte-l pe el de chinul cel de veci. Gura lui o umple de lauda Ta. Buzele lui le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lui le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lui îndreptează-le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele şi gândirea lui, întăreşte-le cu harul Tău“ (Molitfelnic..., p. 162). Gura şi buzele (a se citi aici vorbirea) trebuie să fie curăţate de cuvintele vulgare, pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Mâinile trebuie să lucreze poruncile Domnului, nu să fie întinse la furt sau alte lucruri rele. Pe scurt, toate mădularele şi gândirea trebuie să fie întărite de harul lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru? Că omul întreg trebuie să fie unit atât fizic, cât şi sufletesc cu Dum-nezeu. Comuniunea cu Dumnezeu trebuie restabilită, şi cum poate fi ea restabilită mai bine decât prin atingerea de El?

Atingerea mâinii lui Dumnezeu

Mâna lui Dumnezeu se atinge de noi în momentul în care, la finalul Tainei Maslului, ni se pune deasupra capului Sfânta Evanghelie deschisă. Iată rugăciunea: „Împărate Sfinte, îndurate, şi mult Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la Tine cu pocăinţă şi cere de la Tine prin noi iertare păcatelor, ci pun mâna Ta cea puternică şi tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o ţin deschisă pe capul robului Tău (N), şi mă rog împreună cu dânşii şi cer iubirea Ta de oameni cea milostivă şi care nu ţine minte răul. Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce prin proorocul Tău Natan ai dăruit iertare lui David care s-a pocăit de păcatele sale, şi ai primit rugăciunea cea de pocăinţă a lui Manase, însuţi şi pe robul Tău acesta (N), care se pocăieşte de greşealele sale, primeşte-l cu ştiuta Ta iubire de oameni, trecându-i cu vederea toate greşealele lui“ (Molitfelnic..., pp. 166-167). Mâna cea puternică a lui Dumnezeu care ne poate izbăvi de tot ceea ce este rău şi care ne întăreşte în lucrarea faptelor bune se află în Evanghelia Sa. Nu în foile acesteia sau în copertele frumoase, ci în poruncile cuprinse în ea şi care trebuie păzite pentru a întări comuniunea noastră cu Dumnezeu. Taina Maslului ne aduce aminte, aşadar, de ce am căzut şi unde ne aflăm. Am căzut în păcat nu pentru că avem simţuri trupeşti, afecte şi nevoi. Am căzut pentru că nu le-am folosit cum trebuie şi pentru că am uitat că avem o îndatorire, una singură, dar de care depinde întreaga noastră viaţă, şi anume aceea de a păzi poruncile lui Dumnezeu. Taina Maslului restabileşte comuniunea noastră cu Dumnezeu. Ea aduce mângâierea „mâinii“ lui Dumnezeu asupra noastră, ne readuce în faţă îndemnul Domnului: „De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui“ (Molitfelnic..., pp. 147-148). Aşadar, Taina Maslului ne ajută să înţelegem starea în care ne aflăm şi să biruim acele obiceiuri păcătoase care au luat în stăpânire simţurile noastre, astfel încât să strălucim din nou prin virtute, har şi stăruinţă, fără a uita de unica noastră sarcină: paza poruncilor divine.