Mănăstirea din regiunea Cernăuţi, închinată Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

În localitatea Crasna din regiunea Cernăuţi, Ucraina, pe un deal numit Slatina, a fost ridicată în anii din urmă o mănăstire de maici închinată Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Aşezământul a fost ctitorit de părintele Paulin Pavlenco, preot în Crasna, şi frapează prin arhitectura monumentală a bisericii, demnă de catedralele măreţe ale lumii, dar şi prin programul deosebit, bazat pe rugăciune şi liniştire. Maica stareţă Ioana Grozavu conduce mănăstirea cu dragoste şi prin exemplul personal al rugăciunii şi dăruirii pentru Dumnezeu şi aproapele pelerin.

Dealurile de la sudul satului Crasna, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi, Ucraina, au căpătat o dimensiune cu totul aparte după zidirea pe unul dintre ele, numit Slatina, de la apa sărată care este în fântâni, a aşezământului monahal închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. La poalele dealului te întâmpină o capelă minunată, închinată Izvorului Tămăduirii al Maicii Domnului, ca amintire a darului făcut de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin apa care ­curge de la o distanţă de câţiva kilometri şi adapă mănăstirea. Părintele Paulin Pavlenco, cel care a ctitorit la sfârşitul anilor 1990 aşezământul, mai întâi corpul de chilii cu paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, iar apoi Biserica Schimbării la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, de dimensiunile unei catedrale, ne-a condus şi ne-a povestit istoria zidirii şi perspectivele mănăstirii.

Apă cristalină adusă din depărtare, ca dar al Maicii Domnului

Lucrările la mănăstire au început în 1999, în timpul şantierului fiind resimţită nevoia unui izvor de apă potabilă. Abia în 2016 părintele Paulin a fost inspirat de Dumnezeu să transporte apa de la un izvor aflat în amonte la 2 kilometri şi, drept mulţumire pentru această reuşită, a zidit capela închinată Maicii Domnului. Dealul Slatina găzduieşte începând cu 1998 mănăstirea prin truda oamenilor care au lucrat la zidire şi al maicilor vieţuitoare, vii sau adormite deja în Domnul. Lucrarea a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte Onufrie, pe atunci Arhiepiscop al Cernăuţilor. Corpul de chilii de lângă biserică a fost construit primul. În 2002 a fost sfinţit Paraclisul „Sfântul Ioan de la Suceava” din interiorul acestuia, la sfinţire participând, alături de Mitropolitul Onufrie, Arhiepiscopul Serghie de Ternopil şi Episcopul Dorimedont de Edineţ şi Briceni, din Republica Moldova. Ulterior, în 2005, au demarat lucrările la noua biserică, în exterior, care are hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos”. Toată lucrarea de construcţie a bisericii, lungă şi lată de 33 metri şi înaltă de 53 metri, s-a realizat manual, fără macarale, până în 2015. Acum biserica este înfrumuseţată prin realizarea picturii interioare. La demisol se amenajează, de asemenea, un paraclis închinat Sfântului Paulin de Nola. Intrarea dinspre drumul de acces este străjuită de mormintele a trei din maicile aşezământului care au trecut la Domnul. Pe viitor, maicile care se mută în veşnicie vor fi înmormântate în cimitirul nou.

Aşezământul zidit cu mijlocirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

Părintele Paulin a primit de la autorităţile locale în vederea construirii mănăstirii, în vârful dealului, 3 hectare de teren agricol, unde se planta de obicei grâu. Ulterior, mănăstirea a primit 9,4 hectare de teren. Apa din fântâna care e în curtea mănăstirii este sărată şi de aceea a fost nevoie de o apă dulce. Din 1996, având aprobarea pentru teren, părintele Paulin a întocmit documentaţia pentru autorizaţia de construire şi, în chip deosebit, Ministerul Cultelor de la Kiev a aprobat construirea bisericii, târnosită în 2015 de Preafericitul Părinte Onufrie, Mitropolitul Kievului. Această aprobare părintele Paulin o vede ca pe binecuvântarea specială a Sfântului Ioan cel Nou de a avea această mănăstire în Crasna. În interior, ca şi în exterior, proiectul bisericii este asemănător cu cel al Catedralei „Hristos Mântuitorul” din Moscova. În interior, înălţimea până la turlă este de 30 metri. Lucrarea fiind scumpă, merge destul de încet, mai ales aurirea decoraţiunilor catapetesmei.

În cadrul lucrărilor la biserică au fost utilizate până acum 600 de tone de ciment, 3.000 de metri cubi de cărămidă, 4.500 de metri de tablă, în afară de fier, apă, nisip şi munca manuală a oamenilor voluntari din împrejurimi.

Biserica de la demisol, care va avea hramul Sfântului Paulin de Nola, este acum pictată de asemenea într-un frumos stil bizantin. Altarul este deja pictat şi urmează să fie pictat şi naosul. La intrarea în biserica de la demisol, cum cobori de la biserica de sus, este o icoană a Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, donată de nişte procurori din oraşul ucrainean Harkov. Tot acolo se găseşte şi o icoană a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pictată la Mănăstirea Putna.

Rugăciune şi ascultare pentru sporirea duhovnicească a vieţuitoarelor mănăstirii

Despre programul de rugăciune şi ascultările maicilor din ­mănăstire am vorbit cu maica stareţă Ioana Grozavu. Originară din Crasna, maica Ioana a făcut studiile teologice în România, la Cluj-Napoca, fiind apoi tunsă în monahism la Mănăstirea Suceviţa din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

După sfinţirea Paraclisului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava din corpul de chilii, începând cu anul 2002, a început viaţa liturgică şi mănăstirească în aşezământul de la Crasna. Viaţa aceasta este una de rugăciune împletită cu ascultarea. Programul liturgic cuprinde zilnic cele şapte laude şi Liturghia. Vin, pe rând, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Meletie al Cernăuţilor, câţiva preoţi care săvârşesc aceste slujbe în Paraclisul Sfântului Ioan cel Nou.

Rugăciunea inimii, bază pentru viaţa duhovnicească

Ceva special, pe lângă laudele citite, este pravila rugăciunii „Doamne, Iisuse!”. Aceasta se ­săvârşeşte zilnic, atunci când se adună întreaga obşte şi este ­rostită rugăciunea lui Iisus în taină, fiecare maică, pe rând, spunând această rugăciune cu voce tare. În rest, programul cuprinde zilnic laudele şi Liturghia. Viaţa mănăstirească este concentrată pe rugăciune. Ascultările înseamnă lucrările necesare gospodăritului, dar neapărat împletit cu rugăciunea, deoarece „chemarea monahului fiind chemare din ceruri, călugărul doreşte permanent să se unească cu Hristos. El are acest dor de Hristos mereu. De aceea, în cadrul ascultărilor maicile şi surorile spun rugăciunea lui Iisus cu voce tare”, ne-a spus maica Ioana.

La mănăstire sunt 11 vieţuitoare, acestea fiind concentrate pe viaţa liturgică, obştea participând la toate rugăciunile de la paraclis. Maicile şi surorile fac mâncarea, curăţenia, se ocupă de grădina cu zarzavaturi şi adună ierburi pentru a prepara mixturi naturale. Slujbele sunt săvârşite în limbile română şi slavonă, iar muzica este bizantină, fapt ieşit din comun în acea zonă. Maica stareţă ne-a spus că pentru această muzică psaltică-bizantină vin credincioşi inclusiv din Cernăuţi la slujbe: „Muzica psaltică este muzica rugăciunii tocmai pentru că toate slujbele trebuie să-l ajute pe monah să se poată uni cu Dumnezeu. Această muzică ne ajută pe noi, monahii, să ne deschidem inima în faţa lui Dumnezeu. Slujbele la noi se oficiază bilingv, în română şi slavonă, şi ne străduim să transcriem în limba slavonă melodiile bizantine. Pentru aceasta cerem ajutorul părinţilor de la Mănăstirea Zografu din Athos, unde sunt manuscrise în limba slavonă, folosite în trecut de călugării bulgari, dar şi celor de la mănăstirea rusească Valaam. Credincioşilor le plac aceste cântări şi vin de departe pentru ele. Ei spun că această muzică îi îndeamnă la rugăciune. Ne ajută şi fete din localităţile învecinate, care se pricep la muzică”.

La mănăstire vin vara copii care stau ca în tabără, îmbinând vieţuirea mănăstirească şi rugăciunea. Aceştia sunt mai ales din Crasna, dar şi din alte localităţi. Astfel, mănăstirea are şi o lucrare de catehizare a tinerei generaţii în duhul rugăciunii şi tradiţiei ortodoxe.