Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Manuscrisul vornicului Iordache Golescu

Manuscrisul vornicului Iordache Golescu

Un articol de: Elena Gabriela Zamora - 22 Iul, 2019

Primul român care a pus pe hârtie o mare parte din proverbele şi zicerile româneşti a fost Iordache Golescu, boier, cărturar și om de stat român, fiul marelui ban Radu Golescu, în anii 1800. El a lăsat un manuscris în 854 de pagini, ce cuprindea 16.350 de tipuri de proverbe, culese din folclor, intitulat: „Pilde, povățuiri i şșiţ cuvinte adevărate și povești, adunate de dumnealui Dvornicul Iordache Golescul, fiul răposatului Banul Golescul, cuprinzând numeroase proverbe, cugetări, istorioare”.

Multe din vorbele înţelepte de acum sute de ani culese de Iordache Golescu, din satele româneşti, sunt și astăzi cunoscute și folosite. Etnologii susțin că, la acea vreme, proverbele nu reflectau doar realitatea românească, ci erau considerate reguli de conduită. „Ca parte a culturii populare tradiţionale, proverbele plăsmuiesc metaforic şi concis experienţa umană, constituind o parte semnificativă a reprezentărilor sociale. Ele au fost un mijloc de expresie a oamenilor din popor, dar mai sunt şi în zilele noastre, chiar dacă sub o formă mai redusă sau mai adaptată contextelor şi cerinţelor mediatice, un mijloc de comunicare deseori utilizat. Specifice culturii orale, proverbele au constituit obiectul celor mai vechi colecţii de folclor”, scrie etnologul Ion Cuceu, în Dicționarul de proverbe româneşti din 2006.

Proverbe populare folosite și în zilele noastre

  • A căzut din lac în puţ. Golescu se referă la cei care, încercând să scape de un necaz, au dat de altele mai mari.
  • Între ciocan şi nicovală. Proverbul descrie situaţii fără scăpare, potrivit lui Golescu.
  • Corb la corb nu scoate ochii. Se referă la cei care se aseamănă și se protejează reciproc, după interpretarea aceluiași Iordache Golescu.
  • Gura omului numai pământul o astupă. Golescu scria că gura românului, un mare amator de bârfe, este închisă doar când acesta moare.
  • Cu o lingură de miere prinzi mai multe muşte decât cu 20 de butoaie de oţet. Proverbul evidențiază calitatea păstrării calmului în ducerea la bun sfârşit a unui lucru.
  • Ziua bună de dimineaţă se vede. Golescu spune că acest proverb sugerează faptul că răutatea şi bunătatea sunt vizibile de departe, precum soarele dimineaţa.
  • O mână spală pe alta şi amândouă obrazul. Proverbul se referă la ajutorul reciproc, potrivit culegătorului de proverbe.
  • În buze miere şi în inimă fiere. Vulpea îşi schimbă părul, dar năravul ba. Sunt două proverbe care fac referire la făţărnicia oamenilor.
  • Am ac şi aţă de cojocul tău. Adică, fiecare este răsplătit după cum merită.
  • Unde e o mortăciune, acolo câinii se adună. Unde e stârvul, acolo şi vulturii vin. Ambele proverbe surprind lăcomia oamenilor, conform interpretării lui Iordache Golescu.