Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Mausoleul Sfântului Andrei Şaguna, monument al recunoştinţei ardelene

Mausoleul Sfântului Andrei Şaguna, monument al recunoştinţei ardelene

Galerie foto (14) Galerie foto (14) An omagial
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 22 Feb, 2021

Părintele Mitropoliei Ardealului, Sfântul ­Andrei Şaguna, de numele căruia se leagă lucrarea de emancipare a neamului românesc din Transilvania, lăsa în testamentul său porunca de a i se ridica o criptă la Răşi­nari, pentru care a alocat o importantă sumă de bani. Pe această criptă s-a ridicat un mauso­leu, un strălucit monument al artei de sfârşit de secol 19.

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna avea să treacă la cele veşnice la 16/28 iunie 1873 şi lăsa moştenire o nouă epocă în istoria românilor din Transilvania, deschizând larg porţile pentru emancipare naţiunii care, vreme de secole, a fost înrobită. Un smerit semn al recunoştinţei venit din partea posterităţii şi oferit marelui mitropolit este mausoleul care străjuieşte mormântul unde, până la proclamarea canonizării sale din 30 noiembrie 2011, trupul său sfinţit a odihnit. Ucenicii săi, urmaşii şi toţi cei care l-au cunoscut au fost pe deplin încredinţaţi de binecuvântarea adusă peste românii din Ardeal prin venirea lui Andrei Şaguna aici pentru a-i păstori, dar mai ales de măreţia lucrării sale misionare, culturale şi naţionale. Iată de ce ridicarea unui „monument corespunzătoriu” în cinstea marelui Şaguna a fost decisă încă de la şedinţa Sinodului arhidiecezan de la Sibiu din 10 aprilie 1874, la aproape un an de la trecerea în veşnicie a primului mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului. „Sinodulu arhiedecesanu si prin elu archidieces’a a doveditu in adeveru, ca providenti’a n’a facutu in zadaru minunea de a tramisu pre Moise alu româniloru in tempulu celu mai greu, in tempulu desperatiunei natiunei si bisericei nóstre, cá cu toiagulu seu archipastorescu sa ne scòta din sclavi’a trecutului dorerosu si sa ne induca in tiér’a promissiunei, in chanaanolu constitutionalu, perdutu de stramosii nostri”, consemnează Telegraful Român din 18/30 aprilie 1874 într-una dintre concluziile Sinodului arhidiecezan de la Sibiu. Acest „monument” despre care vorbeşte documentul se referă, aşa cum vom vedea, la bustul Sfântului Andrei Şaguna din mausoleu.

Cripta de sub streaşina catedralei din Răşinari

În testamentul Mitropolitului Andrei Şaguna, pe lângă detaliile legate de smerita sa ceremonie de înmormântare, sunt oferite şi informaţii despre cripta care urma să fie aşezată la streaşina Bisericii „Sfânta Treime” din Răşinari, un lăcaş iubit de marele ierarh, catedrala sa mult îndrăgită, unde slujea adesea şi îşi îndeplinea oficiul de întâistătător al Ardealului, în lipsa unei catedrale în Sibiu. Aici l-a hirotonit în 1865 pe Episcopul Ioan Popasu al Caransebeşului. Din dragoste faţă de răşinărenii care i-au fost alături de la început, Sfântul Andrei Şaguna lăsa prin testamentul său de la 1 august 1871 o sumă de bani pentru cripta sa de la Răşinari: „Lasu bisericei nóstre celei mari din opidulu Resinari patru mii florini v.a. în obligatiuni de statu pentru facerea şi conservarea criptei mele, care legatu si la acelu casu sa-lu capete, cându a-şi zidí eu in viétia mea crip’ta mea”. Aşadar, cu doi ani înainte de trecerea sa la cele veşnice, Sfântul Andrei Şaguna lăsa patru mii de florini celui care îi va ridica o criptă la Răşinari. Locul fusese ales chiar de Sfântul Andrei Şaguna, după cum spune Ioan Lupaş în lucrarea „Andreiu baron de Şaguna. Scriere comemorativă”, pentru că de aici „se deschide o frumoasă privelişte asupra împrejurimii minunate”.

„Capela” de deasupra mormântului

Victor Păcală a scris în 1915 lucrarea „Monografia comunei Răşinariu”, unde consemnează următoarele: „Mausoleul s-a ridicat în anul 1877. E de piatră cioplită şi mai târziu recunoştinţa urmaşilor l-a înfrumuseţat cu doi lei şi cu un bust de bronz. Pe frontispiciu are inscripţia: «Arhiepiscopului şi Mitropolitului Marelui Andreiu, născut în 20 Decemvrie 1808, mort în 16 iunie 1873. Arhidieceza în etern recunoscătoare»”. În aceeaşi lucrare, Victor Păcală, profesor la Seminarul Andreian, evidenţia marele dar pe care l-a făcut Sfântul Andrei Şaguna răşinărenilor lui mult îndrăgiţi, „această comoară nepreţuită, sfintele lui moaşte, la cari vor peregrina încă multă vreme fiii Bisericii pentru închinare şi îmbărbătare, iar răşinărenii căpătaseră astfel cea mai frumoasă atribuţie ce li se putea da, aceea de străjeri ai sfântului mormânt”.

Aşadar, la patru ani de la trecerea în veşnicie a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, arhidieceza ridica mausoleul, numit „capelă” în documentele vremii, pe cripta marelui mitropolit. Şi despre această „capelă”, mausoleul de lângă Biserica „Sfânta Treime” din Răşinari, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna a dat indicaţii încă din timpul vieţii sale. Astfel, în lucrarea lui Ioan Lupaş menţionată mai sus este păstrată o mărturie a arhiereului Ilarion Puşcariu: „Peste criptă, consistoriul arhidiecezan a ridicat o capelă după modelul capelei de pe mormântul lui Prisnitz în Graefenberg, ştiind consistoriul că acest monument simplu dară frumos a lui Prisnitz văzându-l într’o foaie ilustrată i-a plăcut mitropolitului Şaguna”.

Capela model care adăposteşte cripta familiei Priessnitz din oraşul ceh Lázně Jeseník este unul dintre monumentele de prestigiu din Europa, parte a unui sit UNESCO. Conform site-ului www.priessnitzovo.cz, Vincenz Priessnitz (1799-1851) a fost unul dintre inovatorii tratamentelor pentru anumite boli, folosindu-se de hidroterapie. Fermier la origini, născut în satul Gräfenberg, aşa cum se numea la acea vreme oraşul ceh, s-a remarcat prin tratamentele făcute cu apă rece, însoţite de regim alimentar, exerciţii fizice şi plimbări cu picioarele desculţe pe iarbă. Conform site-ului www.peoplepill.com, a devenit atât de faimos pentru tratamentele sale încât în 1839 a avut 1.500 de pacienţi, între care un monarh, un duce şi o ducesă, 22 de prinţi şi 149 de conţi şi contese. A întemeiat un centru de tratament cu 30 de camere, unde printre pacienţi s-a numărat şi scriitorul Nikolai Gogol, loc devenit între timp muzeu. Până în zilele noastre, oraşul ceh este cunoscut pentru centrele de hidroterapie.

Un viitor ansamblu

Mausoleul a fost sfinţit de urmaşul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Miron ­Romanul. Sfinţirea „provisorie” a avut loc la 18 iunie 1878, după cum consemnează Telegraful Român: „Aniversarea morţii marelui Andreiu s’a serbat în acest an în comuna Reşinari cu o solemnitate deosebită, căci de serbarea părăstasului făcut pentru vecinica odihnă a neuitatului bărbat s’a încopciat şi sânţirea provisorie capelei, zidite în acest an deasupra criptei ce conţine osemintele archieppului şi metropolitului Andreiu”. Despre caracterul „provisoriu” al sfinţirii mausoleului, lect. univ. dr. Ioan Abrudan este de părere că se avea în vedere realizarea unui ansamblu la Răşinari, care să includă, pe lângă mausoleu, şi un bust al Mitropolitului Andrei Şaguna („monumentul” despre care se vorbea în 10 aprilie 1874 şi pentru care s-a făcut colectă în eparhie), lucru realizat mai târziu. În studiul „Şaguna în viziunea a doi importanţi artişti de la începutul secolului XX: Sava Henţia şi Frederic Storck” din Revista Teologică, nr. 1, anul 2010, autorul menţionat spune că mai târziu, în 1904, în faţa mausoleului au fost aşezaţi cei doi lei din bronz, în mărime naturală, opera marelui sculptor bănăţean Alexandru Liuba (1875-1906). Cei doi lei au fost realizaţi cel mai probabil la Bucureşti, în turnătoria artistică de bronz din cadrul Şcolii de Arte şi Meserii. Ioan Abrudan menţionează în studiul său că cei doi lei de la Răşinari sunt foarte asemănători cu leul din marmură sculptat la 1906 de profesorul lui Alexandru Liuba, pe nume Wilhelm von Rühmann, operă artistică parte a ansamblului statuar de la Feldherrnhalle, München.

La centenarul morţii marelui mitropolit, în 1973, mausoleul era restaurat, după cum consemnează Telegraful Român din 15 august într-un articol dedicat ceremoniei fastuoase de la mormântul din Răşinari din 28 iunie acelaşi an, oficiată de un sobor de arhierei şi preoţi, din care au făcut parte Mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, alţi arhierei şi preoţi. Autorul articolului menţionează că mausoleul de la Răşinari a fost „reparat şi înfrumuseţat, străjuit de doi lei sculptaţi în mărime naturală şi de candela nestinsă a permanentei noastre recunoştinţe”. Cu ocazia acestei renovări a fost zugrăvit la interior, unde apar menţionaţi anii 1808 (anul naşterii Sfântului Andrei Şaguna, venit pe lume la 20 decembrie 1808 după calendarul vechi, 1 ianuarie 1809 după calendarul nou), 1873 (anul trecerii sale în veşnicie) şi anul 1973, centenarul trecerii sale la Domnul.

O renovare a mausoleului era cerută şi de oficiul parohial Răşinari în 1909, când erau în toi pregătirile pentru aniversarea centenarului naşterii Sfântului Andrei Şaguna, conform unui document păstrat în arhiva Mitropoliei Ardealului.

Bustul sculptat de Frederic Storck

Pe lângă cei doi lei din faţa mausoleului, ansamblul conţine şi celebrul bust al Mitropolitului Andrei Şaguna, opera sculptorului Frederic Storck din Bucureşti. În şedinţa plenului consistorial de la Sibiu din 6 iulie 1898 se hotăra începerea unei colecte în eparhie pentru realizarea unui „monument” închinat Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, cu scopul de a fi aşezat la Răşinari. Se reitera atunci dorinţa sinodului arhidiecezan din aprilie 1874 de a-i face un „monument corespunzătoriu” marelui mitropolit, care să încununeze ansamblul de deasupra criptei de la Răşinari. Colecta a durat mai mulţi ani, în arhivele Arhiepiscopiei Sibiului păstrându-se toate documentele, cu listele donatorilor, pe protopopiate. Se păstrează contractul cu sculptorul Frederic Storck, procesele-verbale de primire a banilor şi alte documente.

Bustul sculptat în marmură a fost dezvelit, conform lect. univ. dr. Ioan Abrudan, la 4 octombrie 1909, când se sărbătorea centenarul naşterii Sfântului Ierarh Andrei Şaguna. Sfinţirea a fost săvârşită de Mitropolitul Ioan Meţianu, Episcopul Ioan I. Papp al Aradului şi numeroşi preoţi, iar entuziasmul naţional al oamenilor prezenţi a fost ţinut sub frâu de jandarmi. Într-o însemnare din 1906 păstrată în arhiva Bisericii „Sfânta Treime” din Răşinari se menţionează că în acel an s-a montat în mausoleu piedestalul pe care urma să se aşeze bustul marelui mitropolit. Piedestalul a fost aşezat de pietrarul Rubisch din Sibiu, după cum menţionează documentul. Însemnările din anul 1907 amintesc că la 29 august acelaşi pietrar aşeza bustul în mausoleu.

Bustul sculptat de Frederic Storck (sau Fritz Storck, cum era cunoscut în Bucureştiul de atunci artistul de origine germană, fiul lui Karl Storck) este făcut după câteva fotografii de epocă, pentru că artistul nu-l cunoscuse pe marele Şaguna. Executat impecabil, cu măiestria unui profesor de desen, totuşi, sunt de părere specialiştii, bustul nu redă personalitatea complexă a Sfântului Andrei Şaguna, poate şi din cauza faptului că artistul era „detaşat emoţional faţă de ceea ce constituia tema operei sale”, după cum spune Ioan Abrudan.

Cimitirul din Răşinari

Conform monografiei Bisericii „Sfânta Treime” din Răşinari, primul cimitir din sat a fost în jurul Bisericii „Sfânta Cuvioasǎ Parascheva”. Odată cu regularizarea pieţii comunale, cimitirul a fost mutat pe dealul „Copăcele”, unde se află Biserica „Sfânta Treime”. Pe dealul „Copăcele” se află, pe lângă mausoleul Sfântului Andrei Şaguna, mormintele altor mari personalităţi din istoria românilor din Transilvania: Episcopul Vasile Stan al Maramureşului; familia Barcianu, care a dat şapte generaţii de preoţi, protopopi şi profesori; familia preotului Ioan Bratu, din care se năştea poetul Octavian Goga; familia Cioranilor cu protopopul Emilian, tatǎl filozofului Emil Cioran; Eugen Brote, traducătorul şi difuzorul Memorandumului Transilvaniei din 1892 adresat împăratului austro-ungar Franz Joseph pentru a revendica drepturile românilor din Ardeal.