Miniaturile de la Dragomirna, rafinate manuscrise românești

La Dragomirna, pe lângă zestrea arhitecturală și pic­turală a bisericilor construite de Mitropolitul Anastasie Crimca, se păstrează și una dintre cele mai bogate și valoroase colecții de manuscrise din țară. Realizate la școala de caligrafi miniaturiști înființată aici de același mitropolit, în secolul al XVII-lea, acestea prezintă o incontestabilă valoare documentară și artistică.

Nu putem vorbi despre colecțiile de carte veche românească fără a ne opri la unul dintre punctele nodale din istoria spiritualității noastre ortodoxe: școala de miniaturiști înființată la Mănăstirea Dragomirna, în secolul al XVII-lea, de ctitorul Anastasie Crimca. Cunoscut în istorie nu doar pentru ctitorirea Dragomirnei, ci și pentru rolul pe care l-a avut în organizarea vieții bisericești, Mitropolitul Crimca era el însuși un talentat caligrafist, un iubitor de carte și de frumos. Nu întâmplător, multe dintre manuscrise și ilustrațiile realizate pe paginile lor îi poartă semnătura. Și tot el și-a realizat pe aceste manuscrise autoportretul, surprinzându-se în atitudine de rugăciune, în veșminte de arhiereu, în genunchi și în fața sfinților ierarhi liturghisitori, fiind considerat, din acest punct de vedere, primul autoportretist din pictura bisericească ortodoxă românească.

În colecția Mănăstirii Dragomirna se mai păstrează azi doar șapte dintre manuscrisele realizate de școala de miniaturiști a lui Crimca sau de continuatorii acesteia. Practic, în cadrul acestei școli, Mitropolitul Crimca a încu­rajat și a susținut financiar munca de copiere a textelor religioase, cărțile fiind împodobite artistic cu scene din iconografia ortodoxă, cu diverse compoziții, autoportrete, decora­țiuni. "În școala de la Dragomirna s-au realizat peste 27 de manuscrise, care se găsesc, astăzi, în diferite biblioteci ale lumii și aici, în mănăstire. Noi avem trei tetraevangheliere, trei liturghiere și o psaltire”, explică maica Filofteia Balan, ghidul Mănăstirii Dragomirna.
Cu siguranță, această zestre de carte veche ar fi fost acum mult mai bogată, dacă în 1653 mănăstirea nu ar fi fost prădată de cazacii lui Timuș Hmelnițchi. Atunci, multe dintre manuscrise au fost luate de cazaci, care, neînțelegând valoarea lor artistică, nici felul în care au fost realizate, le-au dat foc, doar pentru a recupera aurul și argintul din ferecătura cărților.
Astăzi, toate aceste piese rare sunt expuse în muzeul mănăstirii, alături de alte obiecte de cult, tipărituri și icoane, restaurate riguros.

Muzeul Dragomirnei, amenajat în prima sală gotică din Moldova

În perioada 2010-2012, Mănăstirea Dragomirna a trecut printr-un amplu proces de restaurare, realizat în urma unui proiect cu finanțare europeană, în care a fost inclus și muzeul mănăstirii. Acesta este amenajat în două săli și deține una dintre cele mai bogate și valoroase colecții de obiecte de cult și de artă bisericească din țară.
În Sala Gotică, prima de acest fel din Moldova, construită de Crimca însuși, odinioară trapeză a mănăstirii, sunt expuse manuscrisele, precum și alte obiecte de cult – danii ale mitropolitului către mănăstire. Alături de manuscrise stau și o serie de tipărituri, cele care au succedat școlii manuscriselor. Printre acestea, un exemplar din Cazania Mitropolitului Varlaam (1643), prima carte tipărită în limba română, în Moldova, cu caractere chirilice.
În Sala Paisie, numită așa după numele Sfântului Paisie Velicicovschi, trăitor la Dragomirna timp de 12 ani, se păstrează icoane și obiecte din perioada contemporană vieții acestui sfânt: veșminte, icoane, sfinte vase, una dintre icoanele ce au aparținut bisericii vechi a mănăstirii, reprezentându-i pe ocrotitorii acesteia - sfinții Ilie, Enoh și Ioan Evanghelistul. "Urmează să mai amenajăm o sală, care va purta numele domnitorului Miron Barnovschi, și el considerat unul dintre ctitorii Dragomirnei”, spune maica ghid.
În urma procesului de restaurare, cele două săli ale muzeului au fost reamenajate după standardele muzeale europene, oferind turiștilor posibilitatea de a observa fiecare detaliu al manuscriselor expuse, dar, mai ales, de a afla și de a înțelege povestea obiectelor expuse. "Avem Info Touch, achiziționat prin proiectul european, de asemenea un InfoGuide. Turiștii vizitează mănăstirea, muzeul, își aleg o limbă de circulație internațională și ascultă explica­țiile. Toate vitrinele au fost realizate după un concept al doamnei istoric de artă Ana Dobjanschi și au prevăzute oglinzi, ca să poată fi observată și ferecătura cărții”, explică maica Filofteia Balan.

Manuscrisele școlii lui Crimca, o demonstrație de rafinament artistic

Manuscrisele de la Dragomirna se remarcă printr-o bogăție de miniaturi, de detalii atent migălite, de desene și ilustrații de un excepțional rafinament. E imposibil să treci în grabă prin fața vitrinelor. Ai nevoie de timp să le admiri, să observi detaliile și să te minunezi de câtă răbdare și de câtă aplecare pentru frumos a existat aici, între zidurile Dragomirnei, în urmă cu patru veacuri. Nu există pagină a vreunui manuscris care să nu aibă măcar un ornament, măcar un punct, măcar un element artistic, trădând măiestria dibacilor caligrafi ai lui Anastasie Crimca. Mitropolitul însuși a îmbogățit și a adus elemente noi.
Valoarea acestor cărți este completată de minunata lucrătură a ferecăturii lor, realizată din metale prețioase de meșterul Grigorie Moisiu. "Fiecare început de capitol din manuscrisele mitropolitului are un foarte frumos frontispiciu. Textul, ca să nu fie monoton, e întrerupt, din când în când, de câte un punct de aur. Ca o pauză de respirație”, spune maica Filofteia.
Majoritatea manuscriselor păstrate la Dragomirna sunt realizate pe pergament. În perioada în care au fost realizate (secolul al XVII-lea), obținerea pergamentului era un procedeu dificil și extrem de costisitor. "Oile sau vacile aflate în ultimele luni de gestație erau sacrificate, iar pielea puiului de animal era fin tăbăcită și folosită la scrierea cărților. Deci, fiecare pagină dintr-o carte este o piele de pui de animal. Expertul care a evaluat aceste manuscrise a apreciat că unele dintre ele ar putea fi făcute chiar pe piele de căprioară, pentru că foaia este foarte, foarte fină. Toate sunt scrise cu tuș negru, cu pană de gâscă”, spune maica ghid.
Tocmai pentru că realizarea lor presupunea eforturi extraordinare pentru acea perioadă, costurile erau pe măsură, așa că manuscrisele Dragomirnei, în fond cărți de cult, nu erau folosite în mod curent la slujbe, ci numai la sărbătorile mai mari. "Am găsit informații că după ce mănăstirea a fost jefuită de cazaci, unul dintre manuscrise a fost recuperat în schimbul a 63 de poloboace cu miere. Vă dați seama ce costuri, cât de mult valora o astfel de carte”, subliniază maica Filofteia Balan.