Misiunea Bisericii în comunitățile rome din Vâlcea

Biserica Ortodoxă Română manifestă o grijă constantă față de comunitatea romă sub aspect social-pastoral și se preocupă permanent de incluziunea socială și eliminarea discriminării acestei etnii. Prezența numeroasă a comunităților de romi în Arhiepiscopia Râmnicului a determinat înființarea în 2015 a unui birou eparhial de catehizare a romilor, care în 2019 a devenit „Departamentul de misiune pentru romi”. Recent, l-am cunoscut pe părintele misionar Dorin Nicolae Buda, inspectorul și coordonatorul acestui departament, care ne-a vorbit despre misiunea sa în rândul comunităților de romi din județul Vâlcea.

În decursul timpului, în Biserica ­Ortodoxă Română, interesul și grija față de comunitatea romilor din țara noastră au stat în atenția mai multor teologi, clerici, profesori sau ierarhi. Astfel, arhimandritul Ioasaf Snagoveanul, profesorul de teologie dr. Barbu Constantinescu sau preotul Gala Galaction s-au implicat în proiecte bisericești dedicate acestei etnii. Un rol exponențial l-a avut arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu, de la Mănăstirea Cernica, monah de etnie romă care, sprijinit de Biserică, a scris mai multe cărți despre această minoritate din România și a înființat în 1933 Asociația Generală a Țiganilor din România. Înființarea actualului Departament pentru romi din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului nu face altceva decât să continue misiunea asumată de Biserică în rândul acestei etnii cu mulți ani în urmă. 

În anul 2006, sub coordonarea Înaltprea­sfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, apărea „Cartea de rugăciuni în limba romani”, iar doi ani mai târziu, un CD cu Sfânta Liturghie ortodoxă în limba romani. În același an, la 23 decembrie, la Mănăstirea Radu Vodă din București, ierarhul a oficiat pentru prima dată Sfânta Liturghie în această limbă.

Cu iubire din iubirea lui Hristos

Cerințele misiunii în rândul etnicilor romi privesc intensificarea activităților catehetice, susținerea procesului educativ și absolvirea ciclurilor superioare de învățământ, dezvoltarea sistemului de asistență socială și sprijin în integrarea lor pe piața muncii. Înființarea unei structuri speciale dedicate problemelor romilor în cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului a fost determinată, pe de o parte, de nevoia de a învinge anumite prejudecăți și stereotipuri negative, iar pe de altă parte, de o serie de factori sociali rezultați din dificultățile acestei etnii în formarea profesională. Referitor la aceste obiective, la 20 februarie 2017, cu prilejul împlinirii a 161 de ani de la dezrobirea romilor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie anunța că a hirotonit un preot pentru comunitatea romă, în persoana părintelui ­Dorin Nicolae Buda, dar că toate lucrările începute pentru această comunitate sunt totuși insuficiente. „Trebuie să facem mai mult! (...) Este necesar să se elaboreze noi abordări în domeniul civil, cultural și social, precum și în strategia pastorală a Bisericii pentru a face față provocărilor care provin din forme moderne de înjosire a persoanei umane. Vă îndemn să continuați activitatea în favoarea celui care are nevoie de ajutor, fiind în condiții de necesitate și de marginalizare. Orice om să poată găsi în voi frați și surori care îi iubesc cu aceeași iubire cu care Hristos i-a iubit pe cei în suferință. Fiți pentru frații voștri mâna cea pururea întinsă a lui Hristos Domnul către noi, oamenii. Dar, mai mult decât orice, să fim conștienți că evoluția către o integrare reală în societatea contemporană este extrem de lentă și că rezultatele adevărate nu se vor vedea la scara vieții unui om. Lucrul va trebui să se întindă cu răbdare, cu dragoste și smerenie pe durata mai multor generații. Biserica Ortodoxă depune tot efortul pentru această lucrare și este conştientă de importanța ei majoră”, a arătat Înaltpreasfinţia Sa. 

În acest efort conjugat se înscrie și lucrarea misionară a părintelui Dorin Nicolae Buda, din Protopopiatul Râmnicu Vâlcea, inspector coordonator al Departamentului de misiune pentru romi din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului.

Programe sociale și educative

Părintele Buda provine din rândurile etniei romilor, mama fiind de etnie romă. „Am absolvit Teologia și Dumnezeu m-a învrednicit să-I slujesc Lui, dar și etniei din care, cu mândrie spun, fac parte. În cadrul arhiepiscopiei, comunitățile rome sunt compacte, mai ales în Drăgășani, Râmnicu Vâlcea, Colonie Nuci, dar romi, mai mulți sau mai puțini, trăiesc în majoritatea localităților din eparhie. Cunosc comunitățile lor și le-am vizitat pe toate. Acești oameni se confruntă cu multe probleme. Una dintre ele, cea mai importantă, este lipsa actelor de identitate și de proprietate. Vorbim apoi de mentalitățile lor, care, uneori, din păcate, îi izolează de restul societății. De pildă, la ei fata nu trebuie să meargă la școală, dar trebuie să se mărite de timpuriu. La romii tradiționali, pe la 10-11 ani, copiii sunt căsătoriți. Dar avem și romi care s-au integrat în comunitățile românești, urmează școli, cum este cazul familiei mele. În cadrul Departamentului de misiune pe care îl coordonez, desfășurăm mai multe activități social-filantropice, precum: «Mirro gheozdano» - «Ghiozdanul meu», prin care copiii romi primesc ghiozdane și rechizite la fiecare început de an școlar; «Sastipen le rromenqe» - «Sănătatea romilor», care se desfășoară în parteneriat cu Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, prin care efectuăm activități de prevenire a bolilor în comunitățile rome. Apoi, proiectul «Pelerini pentru o zi», prin care organizăm pelerinaje sociale la diferite mănăstiri din țară și din ­arhiepiscopia noastră. Pelerinajul constituie unul dintre principalele mijloace de apropiere a omului de Biserică, împlinind într-un anume mod nevoia de căutare a valorilor credinței, de cunoaștere a experiențelor duhovnicești ale sfinților, dar și a modalităților de fixare a acestora în cadrul comunităților, prin lucrarea lui Dumnezeu și a sfinților. Implementăm, de asemenea, programul «Podema tatipe» - «Ghetuțe călduțe», în cadrul căruia copiii romi, în sezonul rece, primesc din partea noastră încălțăminte. În acest sens, am întâlnit în misiunea mea un caz care m-a marcat profund. Mă aflam în comunitatea romilor din Bujoreni. Acolo am găsit o familie cu cinci copii care nu mai aveau nici mamă, nici tată. Părinții muriseră într-un accident în străinătate și ei rămăseseră în grija bunicilor. Era iarnă și, când am ajuns la ei, au ieșit desculți în zăpadă... Am și acum ima­ginea lor în minte! Dar Dumnezeu mă trimisese acolo să le duc ghetuțe. Avem, de asemenea, programul «Skola si laci» - «Școala este bună», prin care se promovează acțiuni de încurajare a copiilor romi de a frecventa cursurile, de a diminua fenomenul abandonului școlar. Aceste activități se desfășoară în comunități cu mediatorii școlari, cu Partida Romilor Vâlcea, cu care încercăm să încurajăm tinerii să frecventeze școala. De aceea, îi ducem și în tabere. Un alt program este «Av paś o Del» - «Vino lângă Dumnezeu», un program de catehizare în comunitățile de romi. Apoi, programul de consiliere psihologică «Aven te das dumav» - «Copilul tău este important, vino să vorbim despre el», și programul «Sastipen tirre hurdeske» - «Sănătatea copilului tău», de prevenire a bolilor la copii. Dar nu ne rezumăm numai la atât. Am avut cazuri punctuale în care am intervenit prompt când am aflat că romii sunt în impas sau că au nevoie de ajutor”, ne mărturisește părintele Dorin Nicolae Buda.

Aproape de aproapele meu

După cum ne spune părintele Buda, misiunea Bisericii în comunitățile de romi este foarte dificilă, deoarece ei nu sunt obișnuiți ca un preot să fie în mijlocul lor. Fenomenul discriminatoriu îi face să fie reținuți și să nu colaboreze ușor cu preotul. „A trecut mult timp până să prindă încredere în mine, până să înțeleagă că fac parte din etnia lor. Uneori, sunt chiar circumspecți față de Biserică, și asta cu toate că ei sunt, în felul lor, credincioși. Ei țin foarte mult la tradiții, la jurămintele lor, iar când vor să iasă, să scape de efectul chinuitor al acestora, vin la biserică să le citească preotul rugăciunile de dezlegare. Uneori, numai la atât se reduce legătura lor cu Biserica. Poate și din acest motiv, fenomenul sectar a prins rădăcini în rândurile romilor. Unii au aderat la aceste grupări numai cu numele, pentru că i-au atras cu diverse ajutoare materiale”, ne mai spune părintele Buda.

În misiunea ei în comunitățile vâlcene de romi, Biserica a înregistrat progrese evidente, chiar dacă uneori ele nu se văd. Deși țin foarte mult la tradiții și stereotipuri, copiii romi, mai ales cei mici, care sunt mai ușor de „modelat”, încep să se schimbe, să se apropie mai mult și cu încredere de școală. De exemplu, în comunitatea din Valea lui Stan, copii care proveneau din familii sectare au refuzat să vină la prima întâlnire cu părintele Buda. Apoi, aflând mai multe de la colegii care participau la cateheze și la alte întâlniri cu preotul ortodox, au început să vină, mai întâi din curiozitate, iar după aceea s-au apropiat chiar și de biserica parohială. Cu cei ajunși la o anumită vârstă se lucrează însă foarte greu, pentru că nu se schimbă ușor.

Romii sunt însă foarte talentați, foarte buni muzicanți, cântăreți sau meșteșugari. În localitatea Lungești, de pildă, există un taraf cu instrumentiști, la Frâncești și Băbeni activează formații de călușari rudari (care nu se consideră romi), care joacă dansul străvechi îmbrăcați în costume populare românești. Iar o fetiță romă a ajuns până în semifinala unui concurs de muzică ușoară, desfășurat de un post național de televiziune. Deși încearcă să se adapteze permanent, multe din meseriile tradiționale ale romilor se pierd însă. 

Misiunea Bisericii în rândul romilor, acești „frați și surori pe care trebuie să-i iubim cu aceeași iubire cu care Hristos i-a iubit pe cei în suferință”, cum ne îndeamnă ierarhul locului, este foarte importantă. Mulți dintre ei se bucură când Biserica vine în sprijinul lor. „Acum ei mă așteaptă. Mă întâlnesc cu unii prin oraș și mă întreabă când mai ajung în comunitate. Uneori, o vorbă bună spusă și o încurajare contează foarte mult. De aceea tot timpul încerc să le fiu aproape, să mă simtă ca pe unul de-al lor, nicidecum ca pe un străin. Eu încerc să-L duc pe Hristos în mijlocul lor. De Crăciun am ajuns cu programul ghetuțelor în mai multe comunități de romi, și-i întrebam pe copii ce sărbătorim în acele zile. Unii spuneau Moș Crăciun, alții cadourile, porcul pe care îl sacrificau părinții lor, iar eu le spuneam că sărbătorim Nașterea lui Hristos. Și ei repetau cu bucurie: «Nașterea lui Hristos!», «Nașterea lui Hristos!» Trăiesc de aceea un sentiment foarte plăcut când știu că pot să fac ceva pentru semenii mei. Mă simt astfel util aproapelui meu, din neamul meu”, ne mai mărturisește părintele Buda.