Mitropolitul Teodosie, martor al epocii brâncoveneşti

Cea de-a doua arhipăstorire a mitropolitului Teodosie al Ţării Româneşti a coincis cu o perioadă prolifică pentru societatea, cultura şi arta românească. Ierarh de seamă al ţării, a fost prezent la momente importante ale vieţilor celor doi domnitori români, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Îi va fi povăţuit la vremuri de cumpănă, binecuvântat la momente de bucurie pricinuite de naşteri de prunci sau căsătorii şi întărit când sufletul le era cernit de pierderea celor dragi.

Letopiseţul Cantacuzinesc“ scrie că Şerban Cantacuzino (1678-1688) „au intrat în scaun în Bucureşti în ziua bogoiavleniei domnului nostru Iisus Hristos, mesiţa ghenar 6 dni, leatul 7187 (1679, n.r.)“. Prima măsură luată de noul domn, conform cronicii de casă a Cantacuzinilor, este chemarea din surghiun a mitropolitului Teodosie al Ţării Româneşti. Fost egumen al Mănăstirii Argeşului, Teodosie a păstorit Mitropolia Ţării Româneşti în două rânduri, în anii 1668-1672 şi 1679-1708. Toma G. Bulat a lansat o opinie conform căreia ar fi aparţinut unei familii de români de peste Carpaţi, stabiliţi în zona Râmnicului din satul transilvănean Veştem. Probabil din acest motiv îl regăsim în cronici şi cu numele Teodosie „Veştemeanul“. Sprijinit de boierii Cantacuzini, ierarhul român a avut de suferit atunci când ţara era condusă de domnitori potrivnici acestora. Pr. dr. Florin Şerbănescu arată că „îndată după alegerea sa, Teodosie a fost, precum stă mărturie textul din ‹‹Condica Sfântă›› a Mitropoliei, cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti care a rostit, în calitate de ipopsifiu, Crezul în limba română“. În timpul păstoririi sale, domnitorul român Radu Leon a emis  hrisovul din 8 iunie 1668 prin care consfinţea strămutarea scaunului mitropolitan de la Târgovişte la Bucureşti şi stabilirea reşedinţei întâistătătorului eparhiei la Mănăstirea „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, actuala Catedrală patriarhală.

În timpul domnitorului Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672), mitropolitul Teodosie a făcut parte din divanul care a reabilitat imaginea postelnicului Constantin Cantacuzino, condamnat şi executat la 20 septembrie 1663 la Mănăstirea Snagov, în urma complotului vornicului Stroe Leurdeanul pe lângă domnul Grigore Ghica (1660-1664). Apropierea de familia Cantacuzinilor a dus la îndepărtarea sa din scaunul mitropolitan atunci când pe tronul Ţării Româneşti a revenit Grigore Ghica (1672-1673), reprezentant al boierilor Băleni. La 24 iunie 1672, Teodosie a fost surghiunit la Mănăstirea Tismana, scaunul de mitropolit fiind oferit episcopului Râmnicului. Pr. dr. Florin Şerbănescu afirmă că episcopul Varlaam al Râmnicului „a refuzat să-l primească, socotind faptul ca fiind urmarea unei nedreptăţi făcute lui Teodosie“. Timp de câteva luni, mitropolit al Ţării Româneşti a fost Dionisie, iar după moartea acestuia, episcopul Varlaam al Râmnicului a fost instalat mitropolit „cu sila“ din ordinul lui Grigore Ghica.

Rechemat la slujirea de mitropolit după şapte ani de exil

Până a începe relatarea celor „câte s-au întâmplat în zilele acestui domn“, „Letopiseţul Cantacuzinesc“ descrie prima măsură luată de Şerban Cantacuzino: „Au venit episcopii şi toţi egumenii şi toată ţara de s-au închinat la domnul Şărban-vodă. Şi au trimis şi la vlădica Theodosie de l-au adus den Tismeana, de unde era la opreală. Şi viind, ş-au cerşut judecată pentru scoaterea lui de la Mitropolie. Şi aşa, îndată au trimis Şărban-vodă jalba vlădicăi Theodosie ca să aibă judecată şi îndreptare de la biserica cea mare, fiind patriiarh chir Dionisie. Şi îndată au trimis pre vlădica de la Maramonia şi pre Ianache, marele logofăt al marei biserici. Şi viind, au strâns Şărban-vodă mare sobor de arhierei ai ţării şi de alţi arhierei carii se întâmplase atunci aici, şi toţi egumenii din toată ţara şi cu toată boierimea. Şi aşa stând amândoi de faţă, vlădica Theodosie şi vlădica Varlaam, ş-au spus toată jalba vlădica Theodosie. Şi rămâind vlădica Varlaam de judecată ş-au pus cârja pre masă înaintea domnului şi a tot săborul. Şi luând cârja domnul, au dat-o vlădicăi Theodosie. Şi l-au trimis la Mitropolie cu mare cinste, marţi, în săptămâna cea mare, înaintea Paştilor, mesiţa april 26 dni, văleatul 7187 (1679 - n.r.)“. Aşadar, un sobor al ierarhilor români întrunit la 15/26 aprilie 1679 în Bucureşti cu reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice a rejudecat pricina pentru care Teodosie fusese alungat, şi considerând-o nefondată, l-a reaşezat mitropolit.

Colaborator al domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu

A doua arhipăstorire a mitropolitului Teodosie la Bucureşti a coincis cu două domnii stabile şi rodnice pentru societatea şi cultura românească. În perioada 1679-1708, ierarhul român a colaborat armonios cu domnitorul Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi cu domnul martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Ca mitropolit al ţării, a supravegheat ridicarea ctitoriilor voievodale ale vremii, pe care le-a sfinţit, fiind astfel martor al împământenirii stilului brâncovenesc în arta românească. Mitropolitul Teodosie a ctitorit două lăcaşuri de cult în Râmnicu Vâlcea, zonă în care se născuse. Pe când se întorcea la Bucureşti de la Mănăstirea Cozia, mitropolitul a aflat Schitul Cetăţuia din Râmnic în ruină, hotărând ridicarea din temelie a bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Lăcaşul, ridicat între anii 1677 şi 1680, a fost închinat ca metoc Mitropoliei Ţării Româneşti. În anul 1681, mitropolitul a rezidit din temelie Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Râmnic. În volumul „Domnitorii şi ierarhii Ţării Româneşti - ctitoriile şi mormintele lor“ se arată că în timpul păstoririi sale „au apărut zeci de titluri de carte bisericească de cult, ori de învăţătură şi apărare a Ortodoxiei în limbile română, greacă, slavonă şi arabă“ şi „după câţiva ani de mari strădanii cărturăreşti şi tipografice, în toamna anului 1688, aceeaşi tipografie a dat Bisericii şi culturii româneşti renumita Biblie care a avut şi are, până astăzi, însemnătatea fundamentală a primei ediţii integrale a Sfintei Scripturi apărută în limba română“. Mitropolitul Teodosie a suportat chiar costurile scoaterii de sub teasc a unor cărţi de cult la tipografia din Bucureşti, după cum se arată în pagina de titlu a unui Liturghier din anul 1680, cu tipic în româneşte şi slujbă în slavoneşte: „Den porunca şi osârdia, cum şi cheltuiala mitropolitului“.

La 27 ianuarie 1708, la vârsta de 87 de ani, s-a mutat la Domnul mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de un sobor de ierarhi români şi străini, din care au făcut parte şi patriarhii Gherasim Paladas al Alexandriei şi Hrisant Notaras al Ierusalimului. A fost depus spre odihnă veşnică într-un mormânt săpat la răsărit de altarul Catedralei mitropolitane. În prezent, lângă absida Catedralei patriarhale din Bucureşti, pe locul mormântului său, se află un stâlp din piatră ce poartă în vârf o cruce şi are la bază inscripţia: „Răposat-au în Domnul preasfinţitul mitropolit chir Teodosie la anul 7216, ghen. 27 zile, la a 87 pl. de ani a vieţii sale în zilele prealuminatului domn Io Constantin Voevod, păstorind turma lui Hs. ani 39 şi 9 luni, şi s-au îngropat aice: 1708“.