Obiect de tezaur, expus la Muzeul Mitropoliei din Cluj-Napoca

În Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la Muzeul Mitropoliei de la demisolul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca a avut loc o manifestare de excepţie, prin organizarea expoziţiei „Evanghelia lui Antim Ivireanu din 1693, un giuvaer al culturii noastre vechi“, cu prilejul Nopţii Europene a Muzeelor.

În acest an, Muzeul Mitropoliei din Cluj-Napoca a participat, în premieră, la Noaptea Europeană a Muzeelor. Exponatul care a stat în centrul atenţiei a fost Evanghelia în limba română şi în limba greacă, tipărită de Antim Ivireanu la 1693, care a aparţinut Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Numeros public a venit, astfel, la muzeul de sub Catedrală, pentru a participa la evenimentul de excepţie desfăşurat în prezenţa Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Evanghelia ferecată în argint aurit a fost considerată ca fiind „vedeta“ din contextul expoziţional al Nopţii Muzeelor din Cluj-Napoca, prin valoarea sa inestimabilă, o comoară a culturii române, conform celor precizate de academicianul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, cel care a avut iniţiativa aducerii acesteia de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, spre a fi prezentată publicului din Cluj-Napoca.

Valoroasă relicvă sacră

„Evanghelia greco-română tipărită la 1693 de cărturarul episcop şi mitropolit Antim Ivireanu este un giuvaer de preţ“, a spus academicianul Marius Porumb. Cartea, care face parte din patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, a fost conservată în condiţii excepţionale, fiind o valoroasă relicvă sacră ce a aparţinut lui Constantin Brâncoveanu, principele martir.

Evanghelia a fost dăruită de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu unchiului său Mihail Cantacuzino, comandant al oştilor şi ctitor al Mănăstirii Sinaia, al Bisericii de la Fundenii Doamnei şi al Spitalului Colţea din Bucureşti.

„Evanghelia de la 1693 a fost tipărită în limba greacă şi limba română cu litere chirilice de unul dintre cei mai vrednici tipografi ai ţărilor româneşti, Antim Ivireanu. Antim Ivireanu a fost georgianul adus de Constantin Brâncoveanu să tipărească şi să cârmuiască, până la urmă, biserica ortodoxă din Ţara Românească, fiind egumen, episcop şi, apoi, mitropolit. Evanghelia este o operă tipografică cu gravuri splendide în interior, reprezentând evangheliştii. Textele sunt toate marcate de iniţiale de culoare roşie, o literă deosebit de frumoasă, iar cartea aceasta preţioasă care este Evanghelia are coperţile de argint aurit, făcute de meşterii saşi din Braşov, la sfârşit de secol XVII, început de secol XVIII“, a spus Marius Porumb, adăugând că expoziţia a fost un prilej deosebit pentru public de a vedea muzeul şi, mai ales, „de a vedea expusă această capodoperă de tipografie şi de artă medievală şi de cultură românească“.

„Această operă splendidă poate fi văzută în anul în care comemorăm martiriul Sfinţilor Brâncoveni. Această carte a fost una pe care Constantin Brâncoveanu a ţinut-o în mână, el a dăruit-o uneia dintre rudele sale, Mihail Cantacuzino. Cartea a fost adusă de la Alba Iulia, pentru a se vedea şi aici, la Cluj-Napoca, acest giuvaer al artei româneşti de la sfârşitul veacului al XVII-lea. Muzeul acesta este comoara de sub Catedrală, este tezaurul de artă şi cultură românească, pe care Biserica noastră l-a apărat, l-a conservat şi pe care acum aveţi prilejul să-l vedeţi, cu minunăţiile de icoane şi cărţi“, a mai spus Marius Porumb.

Ţinută în mâini de Brâncoveanu

Ana Dumitran, cercetător în cadrul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, prezentă la eveniment, a remarcat contextul aparte al manifestării, anul comemorativ dedicat martiriului Brâncovenilor, subliniind faptul că Evanghelia expusă a fost deţinută de Voievodul Constantin Brâncoveanu.

„În momentul în care tipăreşti o carte, chiar dacă plăteşti tipărirea, este dificil să demonstrezi că întregul tiraj a trecut prin mâinile tale. Totuşi, despre această carte se poate spune că a fost ţinută în mâini de Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. În paginile cărţii este o însemnare notată de unchiul său, Mihai Cantacuzino, în care se spune că a primit această carte din însăşi mâna măriei sale, a Voievodului Constantin Brâncoveanu“, a spus Ana Dumitran.

De asemenea, „cartea, în sine, este una specială pentru că, în această formă, ea anunţă o şcoală specială care s-a născut tot în timpul lui Constantin Brâncoveanu, în Bucureşti“, şi mai anunţă o epocă deosebită din punct de vedere cultural, nu doar pentru spaţiul românesc. „A plecat din spaţiul românesc şi a fost destinată întregului spaţiu ortodox. Îi spunem fanariotă, după grecii fanarioţi care şi-au găsit în spaţiul nostru un refugiu, dar şi-au găsit şi un loc unde au putut crea“, a remarcat cercetătoarea Ana Dumitran care a adăugat că, în acest context a ajuns în Ţara Românească şi Antim Ivireanu, „născut în jurul anului 1650 în Georgia, rob luat de turci de mic copil, care a crescut în curtea Patriarhiei şi s-a afirmat suficient, astfel încât, la un moment dat, un voievod de talia lui Constantin Brâncoveanu să îl remarce şi să îl dorească acasă, pentru a-i da pe mână tipografia domnească a cărei activitate a început în 1691, probabil în mai puţin de doi ani de când Antim Ivireanu a venit la Bucureşti“.

Un domn al elitelor ortodoxe

Evanghelia prezentată la Cluj-Napoca este a treia carte din activitatea acestei tipografii domneşti, cu un text spectaculos şi fermecător în limba română, aşa cum a remarcat Ana Dumitran. Antim Ivireanu l-a avut ca ajutor în transpunerea în limba română a Evangheliei pe cel care a contribuit şi la traducerea Bibliei tipărite de antecesorul lui Constantin Brâncoveanu, fiind vorba de Şerban Greceanu, o persoană deosebit de importantă, al cărei fiu a luat-o în căsătorie pe fata lui Constantin Brâncoveanu.

„Suntem într-un cerc al elitei elitelor. Constantin Brâncoveanu este domnul care oferă din avutul lui pentru a înobila nu doar limba, ci şi Biserica, şi nu doar biserica lui de acasă, ci Biserica Ortodoxă în general. Atunci când o carte este bilingvă şi are şi limba greacă pe una dintre coloane, evident că ea era destinată întregii Ortodoxii“, a spus Ana Dumitran.

„Antim Ivireanu, care a tipărit 63 de cărţi, a fost probabil cel mai prolific tipograf din spaţiul românesc, cel puţin din vremea de atunci şi încă vreo o sută de ani după el, cărţi care sunt, toate, capodopere. Aceasta este una din capodopere, prin limbă, tipar, prin frumuseţea literelor ornate, a miniaturilor.

Într-o ordine a exemplarelor care se cunosc azi, mai puţin de zece, aceasta este a doua. Cea mai valoroasă este cea care a fost donată tot de domnitorul Constantin Brâncoveanu mănăstirii sale de suflet de la Horezu şi care a fost ferecată, chiar la comanda sa, în aur, la Sibiu. A treia ar fi cea de la Mănăstirea Stavropoleos şi care poate fi văzută în expoziţia permanentă. Aceasta este importantă pentru Evanghelia de la Muzeul Unirii din Alba Iulia, a doua ca valoare, pentru că de acolo ştim când a fost făcută ferecătura“, a spus Ana Dumitran arătând că exemplarul de la Stavropoleos are şi el o însemnare în care se spune cine a donat cartea şi că a fost ferecată în anul 1735, iar cum ferecăturile sunt aproape identice, se poate considera că au fost făcute în aceeaşi perioadă.

Ana Dumitran a remarcat că această carte ascunde încă multe secrete, unul dintre acestea fiind şi modalitatea în care a ajuns la muzeul din Alba Iulia. De asemenea, un alt mister este cum exemplarul cel mai valoros al Evangheliei lui Antim Ivireanu, „cel de la Horez, a ajuns la muzeul de antichităţi din Bucureşti şi, de acolo, a făcut parte din Tezaurul României care a plecat la Moscova. Este însă unul din puţinele lucruri care a venit înapoi. Această Evanghelie, de aici, este o adevărată comoară, parte a tezaurului nostru“, a mai spus cercetătoarea de la Alba Iulia.

Cărţi tipărite pentru ardeleni

Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu a fost una foarte prolifică din punct de vedere cultural, iar cărţile de cult tipărite de Antim Ivireanu au ajuns peste tot în ţară.

„Acest exemplar nu a fost o carte folosită într-o biserică, a rămas în posesie particulară, motiv pentru care s-a păstrat absolut impecabil. Actualmente este una dintre piesele de tezaur din cadrul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia“, a spus Ana Dumitran, care a adăugat că este foarte posibil ca multe muzee din ţară să deţină câte ceva din vremea lui Constantin Brâncoveanu.

„Sunt foarte multe cărţi, destinate unui spaţiu foarte larg, indiferent în ce limbă au fost tipărite. Acestea au ajuns, de la biserici, la muzee. La noi, la muzeul din Alba Iulia, avem încă, probabil, 20 de cărţi din epoca Brâncoveanu dar, neavând ferecături, nu sunt atât de spectaculoase. Dar asta nu înseamnă că nu sunt măcar la fel de valoroase, mai ales dintre acelea care au fost tipărite integral în româneşte. Unele au fost tipărite anume pentru bisericile din Transilvania, ceea ce le face speciale“, a spus Ana Dumitran.

Cercetătoarea a menţionat că epoca lui Constantin Brâncoveanu a însemnat pentru ardeleni şansa spre o deschidere culturală, prin aceste cărţi care au suplinit neputinţa bisericilor ortodoxe din Transilvania de a-şi tipări propriile cărţi. „Strădania a fost şi de o parte şi de alta, dar atunci când a venit acest surplus a fost un avantaj extraordinar. Ideea introducerii limbii române în biserică a venit din Transilvania, dar s-a desăvârşit prin cartea lui Antim Ivireanu“.

De asemenea, aşa cum a menţionat Ana Dumitran, „în slujba de Liturghie din timpul lui Antim Ivireanu se spune pentru prima dată rugăciunea «pentru poporul român.. să ne rugăm». Astfel, s-a citit, apoi, peste tot unde s-a folosit Liturghierul lui Antim Ivireanu. De asemenea, ediţiile ulterioare au inclus această rugăciune, pentru poporul român“.

Mai importantă, pentru românii din Transilvania, este moştenirea pe care a lăsat-o epoca lui Constantin Brâncoveanu, nu atât în carte, cât mai ales în artă, pentru că bisericile româneşti din Transilvania au înflorit abia din secolul XVIII, iar frumuseţea cu care au fost realizate a venit dinspre lumea brâncovenească, chiar dacă Brâncoveanu nu mai era, a arătat Ana Dumitran.

„Aproape toate icoanele pe care le puteţi vedea aici, în muzeu, sunt, măcar, pe o filieră, descendente din arta brâncovenească, iar asta înseamnă extraordinar de mult. Probabil că, în bună măsură, oamenii au receptat arta o dată cu numele lui Brâncoveanu, căci românii au aflat de moartea lui martirică, indiferent de secolul în care au trăit. Există un potir dăruit de Brâncoveanu unui sat din Maramureş. Dacă Brâncoveanu a ştiut să doneze un potir pentru acel sat, atunci până acolo s-a auzit şi de Brâncoveanu şi de moartea lui“, a mai menţionat cercetătoarea Ana Dumitran. 

Evlavie faţă de moştenirea martirilor

Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a transmis aprecierile sale organizatorilor acestei expoziţii, remarcând însemnătatea evenimentului.

„Mulţumim domnului academician Marius Porumb că a avut ideea ca în anul acesta comemorativ al Brâncovenilor să solicite ca această comoară unică să fie adusă la Cluj, de la Alba Iulia, şi să fie însoţită de doamna cercetător Ana Dumitran“, a spus ierarhul.

„Cred că şi pe frăţiile voastre vă cuprinde un fior sfânt de evlavie atunci când vedem că alături de noi este o carte pe care Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a ţinut-o în mână, Cartea Cărţilor, Sfânta Evanghelie. Şi nu numai că ne cuprinde un fior, ci ne gândim foarte serios cum şi-a pus el problema religioasă. A fost un european de moştenire artistică, bibliofilă, iar de tezaurul pe care l-a lăsat se bucură o lume întreagă. Cu tot orizontul lui larg, când a fost vorba de credinţă, nu a făcut rabat. Trebuia un singur lucru ca să-şi păsteze viaţa: să se lepede de Hristos, lucru pe care nu l-a făcut. De aceea şi versurile cu care se încheie relatarea martiriului Brâncovenilor spun lucrul acesta: »Să ştiţi că a murit creştin Brâncoveanu Constantin»“, a remarcat IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

Ierarhul a apreciat nota sensibilă şi profundă oferită de interpretările corului „Il  Gardellino“ al parohiei clujene „Înălţarea Domnului“, condus de conf. univ. dr.  Ileana Cadar Manoleasa, care a prezentat cântări din tezaurul liturgic românesc şi din patrimonial religios al întregii creştinătăţi.

Ierarhul a mai remarcat, în încheiere, că „pentru noi este foarte important momentul  comemorării Martirilor Brâncoveni, la 300 de ani de când ei şi-au dat viaţa pentru crezul lor, pe care au dorit să îl transmită generaţiilor viitoare. Să dea Dumnezeu ca să ne ridicăm la măsura jertfei şi mărturisirii pe care ei au dat-o“. Evenimentul a fost organizat de Muzeul Mitropoliei din Cluj-Napoca, cu sprijinul Consiliului Judeţean Cluj, Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Asociaţiei Ars Transilvaniae România, Parohiei Ortodoxe „Înălţarea Domnului“ din Cluj-Napoca.