„Osemintele de sub piatra cu Stema Domnească sunt ale lui Brâncoveanu“

Virgiliu N. Drăghiceanu, secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice, a formulat, la finele anului 1932, concluziile trase în urma săpăturilor efectuate la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, arătând că într-unul dintre mormintele domneşti se află osemintele muceniceşti ale voievodului Constantin Brâncoveanu, ctitorul lăcaşului. În urma acestor cercetări, Sfântul Sinod, întrunit în februarie 1933, a hotărât organizarea unei ample procesiuni pentru reînhumarea domnitorului român.

Confirmarea concluziilor formulate de către savantul Nicolae Iorga - pe care le-am prezentat în numărul trecut - se regăseşte cu prisosinţă şi în „Extras din raportul asupra săpăturilor făcute la biserica Sfântul Gheorghe-Nou de domnul V. Drăghiceanu, secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice“, document pe care îl redăm în cele ce urmează: „În zilele de 9-16 Decemvrie 1932, potrivit delegaţiunii avute, am săpat sub actualele pietre de morminte: ale lui Mavrocordat Vodă şi ale lui Constantin Brâncoveanu, în vederea precizării locului lor de înmormântare. Sub aceste pietre am găsit un strat de surpături de ziduri, gros de 63 de centimetri, provenit din zidurile vechii biserici arse şi reparate la 1848, cum şi zidurile naosului bisericii, tăiate la această adâncime, prin desfiinţarea zidului separator dintre pronaos şi naos, şi a zidului de sud în dreptul ferestrei actuale, a cărei deschidere, după maniera clădirilor occidentale, s-a efectuat de abia în 1848. Sub acest strat de dărămături, unde se afla şi vechea pardoseală a bisericii, am găsit un strat de pământ, gros de 20 cm, sub care am dat de bolţile mormintelor zidite. Mormintele se află în colţul naosului vechii biserici, în imediata apropiere a zidurilor ei, despre care am vorbit mai sus, şi în locul cel mai de onoare dintr-o biserică.

Sub piatra de mormânt a lui Ion Mavrocordat Vodă s-au găsit, îngropate în pământ, osemintele acestui Domn, mort de grea boală, în 1719. Osemintele s-au găsit răvăşite, oasele iliace şi craniul aflându-se sub temelia unei coloane zidită în dreptul mormântului, în timpul restaurării bisericii. Din îmbrăcămintea sa, s-a găsit numai un bumb de caftan, făcut din mătase răsucită şi împletită în ţesătură de fir de argint. În acelaşi mormânt, s-au mai găsit slabe resturi de schelet ale unui copil şi ale unui om în creştere, probabil provenite dintr-un mormânt anterior.

Mormântul voievodului martir Constantin Brâncoveanu

Sub piatra de mormânt a lui Constantin Brâncoveanu s-a găsit un mormânt zidit şi boltit, având dimensiunile de 85 cm la cap, 48 cm la picioare şi 80 cm înălţime. Bolta mormântului era spartă la cap şi prin ea treceau rămăşiţele unei grinzi groase ce servise la schelele restaurării bisericii, şi pe o lăţime de 20 de centimetri, jumătate din boltă, pe stânga, era spartă, iar mormântul umplut cu pământ şi dărămături. Curăţind mormântul, s-au găsit toate osemintele strânse spre capătul mormântului, peste care se afla un craniu răsturnat. Pe lângă aceste oseminte s-au descoperit urmele unui coşciug de stejar, îmbrăcat cu velură de purpură vişinie, ţintuită cu ţinte de argint, în formă de stea, şi un giulgiu de fire de argint, având o bordură imprimată în aur; nici o urmă de îmbrăcăminte. Din examinarea osemintelor rezultă că ele aparţin la două schelete: unul păstrat aproape întreg, iar altul fragmentar. O vertebră cervicală prezintă urmele unei tăieturi, care nu se poate bine lămuri din pricina eroziunii oaselor; o vertebră, însă, care a fost găsită de Ion Olteanu - Aiud, judeţul Alba, în pământul mormântului, prezintă evidenta urmă a unei tăieturi cu un corp tăios (s.n.). Tehnica zidăriei acestui mormânt şi dimensiunile cărămizilor sunt aproape identice cu ale vechiului zid al bisericii, şi anume: 29 x 14 x 4 centimetri, faţă de 21 x 15 x 4 centimetri.

În dreapta acestui mormânt am dat de alt mormânt, zidit cu acelaşi fel de cărămidă ca şi cel precedent, dar cu rostul între cărămizi numai de 1,5 centimetri, ceea ce denotă o manieră de lucru a unei epoci mai târzie. Şi bolta acestui mormânt era spartă, în mijloc, iar mormântul umplut cu dărămături. Osemintele din acest mormânt aparţin la patru schelete de la care s-a păstrat numai un craniu de femeie şi maxilarele inferioare ale unor persoane bătrâne. În mormânt s-au găsit multe blăni de coşciuge aşezate unele peste altele, provenite din înmormântările succesive ale morţilor depuşi aci, şi s-a observat, în special, existenţa a două coşciuge, unul îmbrăcat cu mătase purpurie, care era mai vechi, şi altul cu purpură vişinie, care era mai recent. Craniul cu osemintele scheletului căruia aparţinea au fost găsite într-o cutiuţă vopsită verde, la capul mormântului, deasupra tuturor oaselor. Pe un giulgiu imprimat cu flori am găsit resturile părţii ultime din cifra Marelui Ban, Grigore Brâncoveanu: G.B., care afrontau o floare din cele imprimate pe giulgiu. Aceste litere ne desleagă problema înmormântării Brâncovenilor, de la Doamna lui Brâncoveanu-Vodă, Maria, până la ultimul Brâncovean: Marele Ban Grigorie Brâncoveanu şi anume: Doamna Ilinca, moartă în aprilie 1721; Maria Doamna; Lambrino Banul, ginerele lui Brâncoveanu, mort în 1745, septemvrie 15 şi Grigore mort la 28 aprilie 1832 şi îngropat la 30 aprilie 1832.

În concluzie, săpăturile au confirmat în întregime presupunerile, bazate pe fapte istorice, ale existenţei mormintelor la biserica Sfântul Gheorghe-Nou, sub pietrele respective. Discursul Episcopului de Argeş Ilarion, ţinut la înmormântarea prietenului său: ultimul Brâncovean, Grigore Brâncoveanu Banul (descoperit de d-l Chirileanu zilele acestea), care reaminteşte tradiţia păstrată în familia Brâncovenilor despre osemintele aduse de la Constantinopol de Doamna Maria, spre a fi înmormântate în mormântul ctitoricesc, de la Sfântul Gheorghe-Nou, ne dau siguranţa deplină că osemintele aflate sub piatra cu Stema Domnească sunt oasele lui Constantin Vodă Brâncoveanu.

Săpăturile confirmă existenţa mormântului ctitoricesc al lui Constantin Vodă Brâncoveanu, sub piatra de mormânt decorată cu Stema Ţării, care mormânt este flancat pe stânga de mormântul lui Ion Mavrocordat Vodă, iar pe dreapta de mormântul lui Grigore Brâncoveanu“. Textul este datat 20 decembrie 1932, iar concluziile raportului lui Virgil Drăghiceanu au fost aprobate cu semnătură de „N. Iorga, Preotul N. M. Popescu, Ar. Verona, I. Andrieşescu, V.G. Ştefănescu, C. Moisil“ (document publicat în „Apostolul“, an. XI, nr. 11-12 din 1-15 iunie 1934, pp. 226-227).

Apelul Patriarhiei Române către cler şi credincioşi

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în data de 17 februarie 1933 ca reînhumarea osemintelor muceniceşti ale lui Constantin Brâncoveanu să aibă loc la 21 mai 1933. Acest termen s-a amânat cu un an, pentru data de 21 mai 1934, întrucât atunci se împlineau 220 de ani de la decapitarea domnitorului martir. În acest scop, s-a întocmit un program al viitoarei ceremonii, comunicat protoieriilor printr-o circulară şi s-a lansat Apelul din data de 17 mai 1934 al patriarhului Miron Cristea către toţi credincioşii pentru a participa la procesiunea solemnă de reînhumare a osemintelor Voievodului Constantin Brâncoveanu, programată la data 21 mai 1934. Astfel, la data fixată, ceremonia şi-a găsit reflectarea în presa vremii, care a redat cuvântul rostit de patriarhul Miron Cristea şi în care s-au reamintit atât istoricul descoperirii mormântului, cât şi rezultatele cercetărilor, prin mijloace ştiinţifice, pentru atestarea autenticităţii osemintelor defunctului domnitor.

În circulara către protoierii se spunea: „Întrucât este vorba de slăvirea memoriei Voievodului care a suferit martiriul, atât personal, împreună cu fiii săi, cât şi ca Domnitor al Ţării Româneşti, credem că este o datorie sfântă pentru Biserica Creştină Ortodoxă Română şi pentru slujitorii ei, să ia parte cât mai vie la această solemnitate, spre a pune în evidenţă tăria credinţei şi căldura patriotismului acestui mare Domnitor, a cărui viaţă şi domnie este împletită cu cele mai frumoase acte de virtute creştină, de pietate şi dărnicie, nu numai pentru neamul românesc şi Biserica străbună, ci şi pentru întreaga creştinătate, de pe vremea lui“.

Lemnul pentru confecţionarea raclei cu osemintele martiriceşti ale Voievodului Constantin Brâncoveanu a fost luat, cu semnificaţie simbolică, dintr-un bătrân stejar aflat în curtea palatului brâncovenesc de la Mogoşoaia. Părintele profesor Niculae Şerbănescu, întorcându-se în timp, spunea: „Timp de aproape un an şi jumătate, acest sicriu cu oseminte a fost păstrat cu grijă în altarul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, unde, în toamna anului 1933 şi iarna celui următor, 1934, pe când, ca elev la Seminarul Nifon Mitropolitul cântam cu colegii în corul bisericii, le-am văzut îndeaproape, de mai multe ori, parohul de atunci, preotul Constantin Popescu (Â apr. 1949), atrăgându-mi atenţia, în chip deosebit, asupra vertebrei ce purta urma tăieturii de iatagan“.

Pe data de 17 mai 1934, la praznicul Înălţării Domnului, patriarhul Miron Cristea a făcut un apel către toată suflarea românească: „Comisiunea Monumentelor Istorice, în urmărirea scopurilor ei, făcând exhumări în biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Capitală, a verificat adevărul afirmat în inscripţia unei candele de Doamna Maria - pioasa soţie a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, care a adus din Insula Halki osemintele scumpului ei soţ şi mucenic al credinţei creştine ortodoxe şi le-a aşezat în mormântul familial şi ctitoricesc de acolo. Iar Biserica a crezut a fi o creştinească datorie să reaşeze la locul de odihnă scumpele oseminte, în cadrul unei slujbe şi procesiuni festive, ca toţi credincioşii să aibă putinţa de a le da cuvenita cinstire. Cetăţenii vor îndeplini o patriotică şi creştinească datorie, participând la această slujbă şi procesiune, în ziua de 21 mai 1934 (praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ora 10 dimineaţa). De sine se înţelege că toţi cei ce se ştiu rude cu nemuritorul voievod îşi vor face prin participare şi o familială datorie către memoria celui ce a ridicat slava numelui Brâncoveanu până la mucenicie“.

Circulara către instituţiile culturale pentru comemorarea lui Constantin Brâncoveanu

Redăm în cele ce urmează „Circulara către instituţiile culturale pentru comemorarea lui Constantin Vodă Brâncoveanu“, publicată în „Apostolul“ din 15 mai 1934, Anul XL, nr. 10: „Împlinindu-se 220 de ani de la moartea în chinurile cele mai cumplite a marelui domn român şi bun creştin, Constantin Brâncoveanu, Biserica Noastră a găsit de bine, ca cu prilejul reînhumării osemintelor sale, ce va avea loc în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (21 Mai) din anul acesta, pe lângă procesiunea religioasă impunătoare ce va fi în Capitală cu acest prilej să participe toate instituţiile culturale ale ţării noastre, la această pioasă comemorare.

Căci veneratul voevod român a fost nu numai ctitor de măreţe sfinte locaşuri ce-i proslăvesc memoria în tot cuprinsul ţării, ci şi un mare ctitor al culturii româneşti în genere în duh creştin, în ţară şi peste hotare, cum aşa de frumos spunea vestitul predicator şi Mitropolit Antim Ivireanul: «Creştineasca-ţi mare însufleţire a fost râul cel cu curgerile de aur, dintre care au curs 4 izvoare: ale Românilor, Elinilor, Arabilor şi ale Ivirilor tipare». Domnia sa în timp de peste un pătrar de veac, a inaugurat în acea epocă, supranumită brâncovenească, sub toate raporturile de manifestare ale sufletului românesc. Prin unitatea creştină a sufletului românesc, fără de desbinări confesionale, ori alte religiuni, marele domn întrevedea făurirea şi trăinicia unităţii noastre naţionale, aşa cum ne-a încredinţat prin vieaţa şi martiriul său şi al copiilor săi. De aceia, cu onoare Vă rugăm să binevoiţi a lua măsuri ca şi elevii şcoalei condusă de d-voastră, să participe cu pregătirea necesară la executarea acestei sărbătoriri pioase“. Semnau, „cu arhiereşti binecuvântări, Arhiepiscop şi Mitropolit MIRON, Patriarh“ şi „Cons. Referent, Pr. M. Bulacu“. (Va urma)