Pansamentul credinței și al rugăciunii la Spitalul Județean Deva

Lucrarea de pastorație a bolnavilor îngrijiți în secțiile Spitalului Județean de Urgență din Deva se desfășoară necontenit de ani buni. Pacienții spitalului au posibilitatea să se roage într-un paraclis amenajat în curtea unității medicale, unde sfintele slujbe se săvârșesc nu doar în duminici și la sărbători, ci și în zilele obișnuite din timpul săptămânii.

În Paraclisul „Sfântul Evanghelist Luca” din incinta Spitalului Județean de Urgență Deva se adună în fiecare duminică și la sărbători o comunitate de credincioși, oameni dornici să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru toate, să-I înalțe rugăciuni și să se împărtășească din Sfintele Taine. O Sfântă Liturghie săvârșită aici este ca o rugăciune în familie, unde fiecare credincios rostește, citește, cântă răspunsurile liturgice, participă la slujba religioasă și primește împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, după o pregătire duhovnicească pentru un moment atât de important pentru sufletul fiecăruia. Oaspeții care vin în paraclisul spitalului din Deva la Sfânta Liturghie găsesc o atmosferă familială, caldă, primitoare, un loc unde se înalță rugăciuni pentru sănătatea trupească și sufletească a tuturor.

Între credincioșii prezenți constant la Sfânta Liturghie în paraclis se află nu doar oameni veniți din oraș, pacienți sau aparținători ai acestora, ci și medici din cadrul Spitalului Județean Deva. I-am întâlnit într-una dintre duminicile acestei primăveri pe soții Dan și Luminița Pop, medici la Spitalul Județean din Deva. De ani buni vin la sfintele slujbe, se spovedesc, se împărtășesc și mereu cer ajutorul lui Dumnezeu când tratează pacienții. Au avut amabilitatea să ne spună câteva cuvinte despre colaborarea preot-medic și despre rolul important al rugăciunii, al sfintelor slujbe și al asistenței duhovnicești pe care un preot de caritate le oferă pacienților. Dan Pop este medic ortoped și ne-a povestit cât de apropiat este de Biserică și de slujitorii ei. „Am avut un stagiu de 20 de ani la București și apoi ne-am întors acasă, la Deva. Am avut mereu o relație bună cu reprezentanții Bisericii. L-am cunoscut pe Preasfințitul Părinte Gurie, care a murit în brațele mele, și îi cunosc și pe ierarhii care conduc acum Episcopia Devei și Hunedoarei. Sunt oameni deosebiți, care pun suflet în tot ceea ce fac. Noi suntem încântați că putem să avem în mijlocul nostru un reprezentant al Ortodoxiei care să ne ajute atunci când nu doar nouă, ci și pacienților le este greu și caută așa ceva. Este foarte important pentru ei și pentru noi să fie spovediți, să se împărtășească, pentru că există momente grele în viață care trebuie pansate prin credință”.

Luminița Pop este medic neurolog pediatru și ne-a spus că în urmă cu 17 ani, de când s-a întors de la București, alături de soţ, l-a cunoscut pe părintele Constantin Voivozeanu. „Împreună cu soțul și cu fiica, ne spovedim și ne împărtășim la părintele. Prezența preotului în spital este foarte importantă pentru că nu de puține ori sunt cazuri unde este nevoie și ca medic să zici un «Doamne, ajută!» înainte de a trata, de a interveni într-un caz și de multe ori simți nevoia să fugi repede undeva și unde, dacă nu într-o casă a Domnului? Simt zi de zi ajutorul lui Dumnezeu în meseria pe care o practic, dar și în viața personală”, a spus Luminiţa Pop.

„Dumnezeu mi-a trimis oameni”

Paraclisul spitalului din Deva este zi de zi deschis pentru pacienții, aparținătorii și cadrele medicale care doresc să se roage, să aprindă o lumânare și să ceară ajutor divin sau să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ocrotirea primită. În urmă cu 21 de ani și-a început aici misiunea preotul Constantin Voivozeanu. După șapte ani de slujire într-o parohie, a început o lucrare misionară deosebită în Spitalul Județean din Deva. Pe lângă asistența religioasă a pacienților, a familiilor acestora și a cadrelor medicale, părintele Voivozeanu a dorit de la început să aibă un spațiu liturgic adecvat misiunii sale. Până în anul 2010, slujbele religioase erau săvârșite într-un spațiu amenajat la intrarea în spital, într-un hol. „Am amenajat acest paraclis în anul 2010, într-o clădire pe care am renovat-o. Clădirea ne-a fost alocată de Consiliul Județean Deva și pe vremuri a avut diferite destinații. Președintele Consiliului Județean de atunci împreună cu Preasfințitul Părinte Episcop Gurie au ajuns la un comun acord ca să ne sprijine și ne-au oferit acest spațiu. Aici putem să slujim nestingheriți, iar prin colaborarea bună cu actuala conducere a județului avem încredințarea că ne vom bucura pe viitor și de o biserică. Locația este identificată, sunt proiecte ale spitalului care se derulează și noua biserică este prinsă în acestea. Paraclisul nostru, privit de afară, nu arată a biserică, dar înăuntru este amenajat cu tot ceea ce trebuie pentru sfintele slujbe”, ne-a spus părintele.

Cu ajutorul medicilor, al credincioșilor, al oamenilor cu suflet mare, paraclisul a fost dotat cu toate obiectele liturgice și cu tot ceea ce trebuie pentru a-i primi pe credincioși în condiții bune. O parte dintre acestea au fost achiziționate în timpul slujirii la spital a preotului Ioan Coța, care a ieșit la pensie, dar mult sprijin au primit din partea familiilor de medici sau de oameni din oraș care vin aici la Sfânta Liturghie. „Dumnezeu mi-a trimis oameni, pentru că bani nimeni nu are, dar când vrei să faci un lucru găsești oameni”, a remarcat preotul.

Caietele cu activități

Pe lângă toate obiectele liturgice și cele necesare primirii credincioșilor la sfintele slujbe, paraclisul are și o mică bibliotecă pentru cei care doresc să afle mai multe despre credință şi viaţa duhovnicească. Despre această mică bibliotecă, părintele Voievozeanu ne spune că este esențială în lucrarea sa, pentru că un preot are misiunea de a lumina poporul cu învățătura dumnezeiască. La loc de cinste în mica bibliotecă din Altarul paraclisului se află consemnările pastorale ale preotului din spital, caietele în care fiecare vizită la pacienți, fiecare activitate sunt notate și confirmate de parafa unui medic sau de semnătura managerului unității medicale. „Este un caiet cu activități pastoral-misionare și liturgice. Este supervizat, semnat de medici, de managerul spitalului. În ultimul caiet, spre exemplu, din anul 2023 am scris activitățile făcute aici, chiar și con­fe­rința la care am participat. Ori de câte ori am mers la un bolnav, am scris în caiet, pentru că este oglinda activității mele. Mulți preoți se minunau când le arătam. Este vizat de manager, de părintele protopop, de medici. Am consemnat inclusiv sfințirea și inaugurarea la 15 martie 2024 a secției Primiri Urgențe și a birourilor administrative de către Prea­sfințitul Părinte Nestor. În 14 aprilie am întocmit lista cu toți credincioșii spovediți și împărtășiți”, ne-a spus pr. Constantin.

Între însemnări se află și cele în care i-a vizitat și s-a rugat pentru preoții internați în spital. La câțiva dintre ei a fost alături în ultimele clipe ale vieții. Preotul ne arată cu tristețe consemnările vizitelor pe care le-a făcut Episcopului Gurie Georgiu, trecut la cele veșnice în anul 2021 în spitalul din Deva.

Cu timp și fără timp

Colaborarea cu medicii și cadrele medicale în asistarea spirituală a pacienților este foarte importantă pentru ca lucrurile să funcționeze cât mai bine, mai ales în secțiile unde preotul este solicitat cel mai mult și unde lucrarea pastorală este dincolo de orice program. Cu toate acestea, părintele ne spune că prezența sa în spital, printre bolnavi, se face atunci când aparținătorii cer asistența religioasă, iar medicii sunt anunțați de aceasta. „Sunt secții care cer lucrare cu timp și fără timp. Acestea sunt ATI, oncologie, neurologie, cardiologie, ATI. Oamenii se exprimă prin aparținători, ca tatăl copilului lunatic din Evanghelie. De multe ori aparținătorul își dorește să vin imediat, ia numărul de telefon afișat pe ușa paraclisului și mă sună. Le spun că trebuie să aibă răbdare, pentru că nu putem merge în spital decât atunci când anunțăm doctorul, când ne permite situația, când nu sunt vizitele medicale sau când nu se administrează tratamentul. Asistentul-șef sau medicul-șef de secție trebuie să știe mereu unde mă duc, cine m-a solicitat, și toate le notez în caiet”, ne-a spus pr. Voivozeanu.

Libertatea de alegere

Respectarea libertății de alegere este esențială în lucrarea pastorală a bolnavilor, ne mai spune părintele. Niciodată nu trebuie forțată această libertate atunci când preotul se află printre bolnavi și dorește să-i binecuvânteze, să se roage pentru ei sau să-i spovedească și să-i împărtășească. „Am patru cartele de intrat în secțiile amintite. Merg, mă prezint pacien­ților, le spun că sunt părintele Constantin și am venit să-i binecuvântez, iar dacă unii nu doresc, merg mai departe. Spitalul este un «terra misionis» în care nu se forțează nimic, respectăm libertatea omului. Oamenii care doresc se exprimă direct. M-am dus pentru cineva în 12 aprilie la cardiologie. Această femeie a dorit să o împărtășesc și alt pacient din salon mi-a spus că vrea și el, dar a venit vizita medicală și a trebuit să mă întorc după programul de vizită. I-am spus că nu l-am uitat. Sunt situații pe care le întâlnești tot timpul în preoția de parohie, dar aici e altceva. Tema suferinței este întoarsă pe toate fețele și este împovărător. Tot timpul trebuie să vii cu un plus. Omul este dărâmat și dacă vii cu un minus, atunci n-ai făcut nimic. Ai și blocaje când vezi anumite lucruri, pentru că lucrăm cu emoții, suntem oameni, nu mașini, dar trebuie să ai răbdare”, ne-a mai spus pr. Voivozeanu.

Pentru bolnavii spitalului, preotul a organizat de-a lungul timpului numeroase activități, cum ar fi vizite ale copiilor, colinde și daruri de sărbători, împreună cu preoți de la alte instituții sau din parohii. De asemenea, preotul spitalului din Deva a participat constant la sesiuni de formare, între care şi programul pentru preoți și profesori voluntari al Fundației „Noi Orizonturi”.

Dincolo de empatie

Asistența religioasă a bolnavilor nu se face doar cu empatie, ne spune preotul. Dincolo de acest firesc sentiment trebuie să se afle iubirea față de cel aflat în suferință, față de semenul care caută și cere ajutorul de la Dumnezeu în clipe grele din viața sa. „Noi nu lucrăm doar cu empatie, pentru că este prea puțin, ci trecem dincolo de empatie. Noi trebuie să punem ceva mai mult, trebuie să ai dragoste, de aceea îi spune «caritate». Preasfințitul Gurie mi-a pus o întrebare mai demult la un mod foarte serios și eu i-am întrebat, la rândul meu, pe alții, i-am întrebat pe medici. M-a întrebat Preasfințitul Gurie: «Îi iubești pe bolnavi, părinte Constantine?». Iar eu i-am răspuns: «Mă raportez la ei ca la o mamă, ca la un tată, ca la un frate, ca la o soră, ca la un fiu, fiică sau soție». Oare e mult, oare e puțin? Dumnezeu știe! Am avut medici de marcă pe care i-am spovedit și i-am întrebat același lucru, iar ei mi-au răspuns foarte corect: «Părinte, m-ar durea sufletul ca, prin neștiința mea, să aibă de suferit cineva, m-ar durea inima». Medicii se străduiesc tot timpul să-i facă bine pe bolnavi”, încheie preotul Constantin Voivozeanu.