Părintele Mihail de la Buciumeni, sau despre rugăciune şi muncă

Părintele Mihail, duhovnicul de la Buciumeni, a viețuit 20 de ani la Mănăstirea Nicula, alături de părintele stareț Cleopa Nanu, lăsând amintire omenia și hărnicia sa. După anul 1990, s-a întors în locurile natale, la mănăstirile Bogdana și Buciumeni, unde slujeşte cu jertfelnicie spre folosul tuturor celor care se închină în aceste aşezăminte.

Părintele Mihail Nare s-a născut la 28 iulie 1937 în localitatea Matca, lângă Tecuci, județul Galați, într-o familie cu șapte copii. A intrat de tânăr la Mănăstirea Bogdana, în anul 1956, având vârsta de 17 ani. De acolo a fost luat în armată, iar la întoarcere a fost exclus din monahism, în urma Decretului 410/1959.

A lucrat timp de 10 ani ca tâmplar, apoi a mers la Mănăstirea Nicula, unde a fost călugărit și hirotonit, în anul 1970. A fost economul  Mănăstirii Nicula timp de 20 de ani (perioada anilor 1970-1990), unde a slujit aproape zilnic Sfânta Liturghie, restul zilei muncind din greu și îngrijindu-se de gospodăria mănăstirii. În anul 1990 s-a întors la Mănăstirea Bogdana din zona natală, unde timp de cinci ani a slujit zilnic Sfânta Liturghie, cele șapte Laude, muncind după obicei tot restul zilei. Din anul 1995 este duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Treime” de la Buciumeni, județul Galați, una dintre cele mai frumoase așezări monahale din ţară, străjuită de o pădure de basm.

De 27 de ani slujește zilnic Sfânta Liturghie și celelalte slujbe bisericești, spovedind ca duhovnic, sfătuind, povățuind pă­rintește sufletele multor creștini. Neîntrecutul său simț gospodăresc s-a manifestat și la Buciumeni, unde împreună cu maica stareță Macrina și soborul au făcut din mănăstirea de maici un colț de rai, care te învăluie și pătrunde cu lumină duhovnicească și cu har. Mireasma de tămâie și mirosul florilor trezesc în suflet dorul de rugăciune și sfințenie, râvna duhovnicească pentru rugăciunea isihastă, iar pacea și lumina din frumusețea paradisiacă a grădinii și pădurii umplu sufletul de frumusețea și bucuria raiului.

Zeci de ani după rigorile programului călugăresc

Se trezește zilnic la ora 3:30, rugându-se și citind pomelnice. La ora 5:00 începe rânduiala slujbelor mănăstirești cu Rugăciunea dimineții, Acatistul Bunei Vestiri sau a sfântului zilei, Ceasurile și Sfânta Liturghie. Ziua muncește la grădină sau primește credin­cioși, spovedește, citește rugăciuni de sănătate și molitve. Seara, de la ora 16:00, slujește Vecernia, Pavecernița, Utrenia, Catismele din Psaltire și Canoanele. Un intens program de ­rugăciune și de muncă. După ce anul trecut, în urma unei boli, medicii l-au sfătuit (are 85 de ani) să doarmă o jumătate de ceas în plus, până la ora 4:00, respectă același program de biserică, de spovedania obștii celor 40 de măicuțe și surori din mănăstire. Din anul 2011, după plecarea la Hristos a bunului său coleg și prieten, părintele Artemie Popa de la Mănăstirea Vladimirești, spovedește și cele peste 100 de maici și surori de acolo.

Părintele Mihail are de asemenea mulți fii duhovnicești mireni, care vin din câteva județe, apropiate de Galați. Credincioși din Bacău, Brăila, Vrancea și Covasna vin la spovedania și povățuirea părintelui Mihail în „raiul de la Buciumeni”. Îl cunosc pe părintele de peste 30 de ani, de când era la Nicula. Am iubit întotdeauna căldura sa sufletească, dragostea și omenia sa, râvna sfinției sale pentru rugăciune și slujirea la biserică, pentru legea și poruncile lui Dumnezeu. Acum 11 ani, cu puțin înainte ca părintele Artemie să treacă la Domnul, a venit la Nicula, loc drag inimii sale, zicând că are 75 de ani, iar vremea întâlnirii cu Domnul s-a apropiat. Acum îmi povestește că anul trecut (2021) a fost din nou la Nicula, care i-a rămas în suflet. Ne amintim cu drag de întâlnirile avute de-a lungul timpului, de părinții din mănăstire sau de cei care acum slujesc în alte părți.

Îl întreb despre viața duhovnicească de la Buciumeni, despre bucuriile, durerile și realizările duhovnicești pe care le are spovedind și sfătuind zeci și sute de fii duhovnicești, călugări și mireni. Maicile sunt cuminți, îmi zice, se roagă, muncesc, își fac canonul, îmi aduc bucurie. Cre­dincioșii vin fiecare cu păcatele, neputințele, necazurile, bucuriile și speranțele lor. Îmi povestește bucuros cum l-a determinat pe un fiu duhovnicesc să nu mai înjure. „Cum să înjuri pe Dumnezeu? Este de neînchipuit!” Îmi arată o icoană din chilia sa, care-i reprezintă pe Moise și Aron, înconjurați de ceata răzvrătiților lui Core și Abiron, pe care i-a înghițit pământul... „Nu poți să te joci cu Dumnezeu!”

Este fericit când reușește ca pe unii pe care-i spovedește să-i determine să lepede viciul fumatului sau altele. Le povestește o întâmplare din anii 1980, când l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, „sfântul Ardealului”, pe care îl evocă cu evlavie și admirație. „La un moment dat, acolo unde vorbea părintele Arsenie, a venit un om căruia părintele (fără să-l fi văzut vreodată) i se adresează zicându-i pe nume: Ioane, ai grijă! Atâta timp cât fumezi nu poți să primești Sfânta Împărtășanie. Uimit, omul zice: Părinte, promit în fața lui Dumnezeu și a sfinției voastre că de astăzi nu o să mai fumez niciodată! Și așa a fost.”

Iubitor al Sfintei Liturghii

Părintele iubește mult Sfânta Liturghie! A slujit-o zilnic zeci de ani și crede nestrămutat în puterea ei de mijlocire. Îmi evocă bucuros o întâmplare petrecută în vechime, când turcii ocupaseră mai multe sate din Țara de Jos a Moldovei. Un stăpânitor turc a interzis slujirea Sfintei Liturghii în mai multe biserici din mănăstiri și parohii. Într-o noapte, acesta a avut un vis (o vedenie) în care o mulțime de suflete (vii și adormiți) care au fost salvate prin Liturghiile preoților au năvălit asupra sa, amenințându-l și făgăduindu-i moartea, lui și familiei sale, dacă nu eliberează preoții și nu le îngăduie să slujească Sfânta Liturghie. Înfri­coșat, turcul i-a eliberat pe preoți, uimindu-se de puterea ­Liturghiilor creștinilor.

Mă bucur și mă îndulcesc duhovnicește de cuvintele și povestirile părintelui Mihail. Nu ne văzusem de ani buni, iar acum cu dragoste și bucurie am stat de vorbă mai bine de două ceasuri. În acest an m-a prins dorul să-l mai văd, iar Dumnezeu a rânduit toate cu pace ca într-o zi de vară, frumoasă și luminoasă ca sufletul părintelui Mihail, să ne revedem și să vorbim duhovnicește. Mântuitorul Hristos l-a ținut sănătos, vrednicul și harnicul Său slujitor, până la această vârstă patriarhală, iar părintele slujește Domnului cu inima aprinsă și râvnă pilduitoare.

În acest an, când împlinește venerabila vârstă de 85 de ani, împreună cu obștea de măicuțe și mulțimea de fii duhovnicești, preoți, călugări și mireni de pretutindeni, ne rugăm Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca prin mijlocirile Preacuratei Sale Maici, ale Puterilor Cerești și ale tuturor sfinților, să-l țină pe părintele Mihail cu sănătate. Să-i înnoiască râvna și să-i îndoiască harul și puterea rugăciunii, a slujirii și mijlocirii pentru noi. Ocrotește, Doamne, pe bravul ostaș duhovnicesc și acoperă-l cu harul Tău, cu acoperământul Maicii Tale și aripile arhanghelului Tău Mihail, mai marele ­voievod al cereștilor oștiri!