Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Parohia italiană Ciampino, punte de inimi spre România

Parohia italiană Ciampino, punte de inimi spre România

Galerie foto (15) Galerie foto (15) An omagial
Un articol de: Oana Rusu - 13 Iul, 2021

Comunitatea parohială din Ciampino este una dintre cele mai mici din Italia, aici locuind, conform datelor oficiale, în jur de 1.400 de români. Credincioşii, împreună cu preotul paroh Marius Dumbravă, au format o familie care a crescut trecând prin multe dificultăţi şi a devenit tot mai unită şi dornică de a oferi sprijin. Anual, din Ciampino ajung în România ajutoare pentru comunităţile sărace.

Aflată în apropierea Romei, unde se află aeroportul de unde mii de români aflaţi în Italia vin sau pleacă spre ţară, Parohia din Ciampino este ocrotită de Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit al Romei, prăznuit în data de 30 ianuarie. Orașul are aproximativ 39.000 de locuitori şi este situat în zona metropolitană a capitalei Italiei, Roma, în regiunea Lazio. Până recent, Ciampino a fost o parte a localității Marino, fiind situat între capitală și zona Castelli Romani, dar din 2004 a primit titlul de oraș.

Parohia Ciampino a fost înființată în anul 2013, în prima duminică din luna februarie, când a fost săvârșită şi prima Sfântă Liturghie. Părintele Marius Dumbravă a fost hirotonit preot paroh pentru Ciampino (Protopopiatul Lazio I, centru-vest), în data de 15 august 2012, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Începutul a fost marcat de numeroase dificultăţi, în special găsirea spaţiului pentru săvârşirea sfintelor slujbe. Prima slujbă a avut loc după aproape şase luni de căutare, în zona Gregna di Sant’Andrea (adiacentă oraşului Ciampino), unde a fost închiriată o sală ce aparținea bisericii catolice. S-a slujit doar în luna februarie aici, pentru că din 2 martie 2013 s-a închiriat un spațiu privat, pe strada Icaro nr. 4, în Ciampino. „Cu ajutorul Domnului, am reușit să împodobim noul spațiu de slujire cu icoane și, mai ales, să semnăm un contract de închiriere pe o durată de şase ani”, spune părintele paroh Marius Dumbravă.

În primul an când s-a înfiinţat parohia, de prăznuirea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, duminică, 15 septembrie 2013, Prea­sfin­țitul Părinte Episcop Siluan, însoțit de pr. Ioan Drăgănicea și de ierod. Efrem, a slujit Sfânta Liturghie pentru prima dată de la formarea comunității parohiale din Ciampino, aducând în dar, cu această ocazie, Sfântul Antimis destinat parohiei, până la acea dată fiind folosit un Antimis dedicat misiunilor. La sfârșitul Dumne­zeieștii Liturghii, s-a organizat o agapă frățească la care, pe lângă membrii tinerei comunități parohiale, s-au adăugat preoţii George Militaru și Benedict Firulescu, cu care părintele paroh Marius Dumbravă a coslujit înainte de numirea sa ca preot slujitor pentru orașul Ciampino.

După aproximativ şase ani, în luna ianuarie 2019, parohia a primit vestea că nu se mai reînnoiește contractul de închiriere: „A fost o încercare destul de grea pentru parohia noastră, dar nu am deznădăjduit. Ne-am adunat în rugăciune, iar peste foarte puțin timp, prin mijlocirea Sfântului Mucenic Ipolit al Romei, ocrotitorul parohiei noastre, Domnul S-a milostivit asupra comunității noastre, ca în duminica din 3 martie 2019 să săvârșim prima Sfântă Liturghie în noul lăcaș de cult, spațiu pus la dispoziție de biserica catolică din via Icaro nr. 1, Ciampino. Am considerat acest lucru o adevărată minune, după dificultățile de la început, când am suferit până să găsim un alt loc al nostru. Și, ca minunea să fie mai mare, noul spațiu de slujire era la doar 50 de metri, efectiv vizavi”, a mai spus părintele Marius Dumbravă. Parohia a crescut de la an la an, împreună cu bucuria credincioșilor care puteau să ajungă mult mai ușor și mai repede la biserică. „S-a simțit puternic necesitatea unui loc de rugăciune și de hrănire duhovnicească pentru românii din micul orășel Ciampino, pentru că, în ciuda dificultăților financiare, aceștia au reușit să înfrumusețeze spațiul de slujire și să plătească lunar chiria, împreună cu toate cheltuielile aferente”, a precizat părintele Marius Dumbravă.

Dificultăţi spre zidirea sufletelor

La primele slujbe, participau constant două-trei persoane, apoi, pe parcurs, comunitatea parohială s-a tot închegat. Mulţi credincioşi au început să se implice în lucrările de renovare, ceea ce a redus cheltuielile şi a sudat şi mai mult comunitatea de credincioşi. „Prima dată am făcut slujbele la o biserică catolică, la un subsol. Apoi am slujit în depozitul acela şase ani şi jumătate. În 2019 am început într-un spaţiu lipit de biserica catolică. Era un spaţiu dezafectat de ploaie, deasupra e o terasă. Înăuntru era zona Caritas, cu întâlnirile alcoolicilor anonimi; se mai făceau cateheze pentru copii, când spaţiul era în stare bună. Aici sunt 70 de metri pătraţi pentru care se plătesc 400 de euro. La început ploua înăuntru, mai avea puţin şi se dărâma tavanul. L-am pus la punct, s-au cheltuit în jur de 6.000-7.000 de euro pe materiale, iar mâna de lucru a fost a oamenilor din parohie. Au venit credincioşii şi au muncit acolo. Numai pentru reabilitarea terasei de sus trebuiau 10.000-12.000 de euro, fără să mai socotim lucrările care trebuiau făcute înăuntru. Acum este bine, e un spaţiu mai mare, unde se oficiază sluj­be duminica, pentru că trebuie să păstrăm distanţa”, povesteşte părintele Marius Dumbravă.

Datorită încercărilor prin care au trecut, membrii comunităţii parohiale au înţeles că sunt o familie: „Dragostea față de Biserica lui Hristos ne-a mobilizat extraordinar, ca în nici două luni să reușim să transformăm un spațiu plin de umezeală, datorită infiltrațiilor de apă și nefolosit de multă vreme, într-un mic paraclis plin de icoane și miros de mir și tămâie. Și da, pentru mica noastră comunitate, aceasta a fost o minune de la Dumnezeu, care, ca să ne ridice bucuria pe trepte cât mai înalte, la puțin timp, prin bunăvoința Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, am primit în dar și câteva părticele de sfinte moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae, Sfânta Muceniţă Victoria și ale Sfinţilor Mucenici Amat și Placid. Dar de casă nouă, mai ales că nu aveam și ne doream de mult aceste binecuvântări. Apoi, la scurt timp, am primit și o părticică din sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Ipolit, ocrotitorul parohiei noastre”.

Au urmat şi alte încercări la care comunitatea de români din Ciampino a trebuit să facă faţă, mai ales începând cu luna martie a anului 2020, când nu au mai putut participa la sfintele slujbe din cauza pandemiei. De asemenea, mulţi dintre membrii comunităţii au avut de trecut prin probleme financiare cauzate de pierderea locurilor de muncă în această perioadă dificilă pentru întreaga lume: „Am trecut cu toții prin momente de grea încercare, însă, fără a cădea în pesimismul lumii acesteia, aș vrea să dau mărturie cum Dumnezeu lucrează cu sufletul omului. De aceea, lăsând deoparte, doar pentru un moment, suferința oamenilor că nu au putut participa pentru o perioadă la slujbele săvârșite în biserică, suferința acestora din lipsa muncii și implicit a resurselor financiare, aș vrea să împărtășesc o bucurie pe care am trăit-o atunci când credin­cioșii au putut participa din nou la sfintele slujbe. Multe mame, care înainte de pandemie nu veneau foarte des la biserică, și-au adus copiii la împărtășit. Și nu o dată. Iar pe lângă copii, s-au apropiat și părinții de Sfântul Potir. Acum, când trebuie să fim atenți la tot ceea ce atingem, să stăm la distanță unii de alții, cu mască, mamele își aduc copiii la Hristos. De ce mă bucur? Pentru că în credința mea prea slabă, am gândit că oamenii, de frică, nu vor mai veni la biserică și cu atât mai puțin la Hristosul Cel Viu din Sfântul Potir. Acum trebuie să înțelegem mai mult ca niciodată că nădejdea ne-o punem în Domnul și nu putem scăpa de toată boala și neputința decât prin împărtășirea cu El”.

Parohia cea mai mică din Italia

Conform documentelor oficiale, 1.400 de români sunt în acte cu rezidenţă în Ciampino. Din cei 1.400 de rezidenţi, o medie de 40 de persoane vin la slujbă în mod constant, iar în perioada postului vin mai mulţi. Pe lângă credincioşii din Ciampino mai participă la slujbe şi cei din împrejurimi, unii vin chiar şi de la Roma, biserica fiind la două străzi de Roma. De asemenea, uneori mai vin credincioşi şi de la distanţe mai mari. „Cred că este cea mai mică parohie raportat la numărul de oameni cu reşedinţă. Face parte din Lazio 1, care înseamnă parohiile mari din Roma, de aici începe Lazio 3, cu parohii mai mici. Aici sunt români puţini, nu se compară cu zone din Roma, unde sunt 6.000-10.000 de români”.

Oamenii din parohie sunt familii, cu copii, după cum remarcă preotul paroh, nu sunt cazuri de femei care îngrijesc bătrâni, cunoscutele „badante” care au mai puţine posibilităţi de deplasare şi, astfel, de a participa la slujbe. „Sunt mai mult familii care frecventează biserica, dar nu participă toţi duminică de duminică. Sunt cam 10 persoane care vin mereu, iar restul se perindă. Când merg la biserică, nu găsesc totul făcut, cădelinţa, candelele, trebuie să le pregătesc eu. Emanuel, fiul meu, e încă mic, mă ajută cu pomelnicele, mai chem bărbaţi din biserică care mai taie anafura”.
Ca în cazul multor preoţi aflaţi în Italia, pentru a-şi putea întreţine familia cu doi copii, părintele Marius Dumbravă mai are un loc de muncă, la un garaj, unde lucrează de 17 ani. După cum amintea, perioada pandemiei a adus la grea încercare pe mulţi dintre compatrioţii aflaţi în Italia, mulţi dintre ei suferind o diminuare drastică a veniturilor sau şi-au pierdut locul de muncă.

În Parohia Ciampino sunt români veniţi din toate zonele ţării, dar majoritari sunt cei din zona Olteniei, peste 50 la sută. Mai sunt şi români din Vrancea, Botoşani, Suceava, Neamţ. În localitate sunt foarte mulţi români din judeţele Dolj, Olt, Mehedinţi, Argeş. În funcţie de zona de unde provin şi de educaţia fiecăruia se conturează şi aşteptările lor. Astfel, părintele Marius Dumbravă le spune de multe ori că nu poate cunoaşte tradiţiile şi obiceiurile fiecăruia, astfel că încearcă să găsească ceea ce este comun tuturor, urmând învăţătura de bază. Astfel, „ei îşi mai resetează, mai ales dacă sunt de mulţi ani aici, îşi schimbă mentalitatea şi după cum se face aici. Acum se împărtăşesc şi spovedesc mai des, nu vin doar de Paşti şi de Crăciun, cum făceau acasă. Nu se fac atâtea pregătiri la parastase, ci facem mai simplu”, mai spune părintele paroh. De asemenea, în cadrul parohiei au loc şi activităţi catehetice, copiii şi părinţii pregătesc, împreună cu preotul paroh, serbări în fiecare an, mai ales de Crăciun. Colindele sunt nelipsite, iar copiii primesc cadouri.

Capelan la închisoare

Părintele Marius Dumbravă a fost consilier social, în perioada 2016-2018, când a avut în grijă persoanele fără venituri, locuinţă sau cu alte probleme din cadrul Episcopiei Italiei. În acea perioadă, mulţi aveau probleme cu legea şi ajungeau la închisoare. „Uneori mă sunau unii să le dau bani pentru corturi să doarmă în parc. Mergeam la penitenciarul Regina Coeli, unde timp de un an am fost capelan. Este cea mai importantă închisoare din Roma, unde ajung toţi deţinuţii până la proces. Eram consilier, dar mergeam şi la închisoare, la toţi ortodocşii. Am avut în grijă un georgian, un etiopian, copţi, rromi şi români. Îi spovedeam, vorbeam cu ei. Nu aveam unde să fac slujbe, nu era spaţiu special destinat pentru aşa ceva. Pentru a putea intra acolo, am fost înregistrat la închisoare în postul de capelan, asta însemna să plec sâmbăta dimineaţă de acasă, plăteam motorina, parcarea, prânzul acolo. Mă duceam în timpul săptămânii la muncă, apoi sâmbăta la închisoare până seara”.

Părintele Marius Dumbravă mai povesteşte că înainte de a merge la penitenciarul Regina Coeli, a fost o perioadă şi la Rebibbia, o închisoare mai mare, unde ajungeau cei de la închisoarea Regina Coeli, după proces. „Acolo făceam şi slujbe, dimineaţa la femei şi apoi la bărbaţi, de Crăciun şi de Paşti. Cu ei am organizat scenete de Crăciun. Acolo spovedeam câte 30-40 de persoane, mergeam cu consilierul eparhial pe închisori”. Nu de puţine ori, părintele Marius Dumbravă a fost marcat de cazurile care ajungeau acolo, dar încerca să se poarte la fel cu toţi, să le adreseze o vorbă bună, să le deschidă calea spre rugăciune, pocăinţă şi credinţa în iertarea lui Dumnezeu: „Ajungeau în închisoare pentru că aveau femei la stradă, prostituţie, erau cazuri de furt, droguri, crime, viol. Venea la spovedit un deţinut cu Biblia în mână, credincios, condamnat pe viaţă, avea 23-24 de ani, era foarte resemnat. La Regina Coeli era un cioban care a omorât un alt român, avea 19 ani şi chiar nu ştia ce se întâmplă cu el, era pasibil de închisoare pe viaţă, vorbeam cu el, dar el nu conştientiza ce făcuse, zicea că a vorbit cu avocatul său să îl lase să stea undeva la oi, că el ştie să stea la oi. Am găsit şi enoriaşi de ai mei la Rebibbia, care după ce îşi ispăşeau pedeapsa, îi găseam după ceva timp din nou la Regina Coeli”.

Până la închisoarea Rebibbia preotul avea de parcurs o distanţă mai mare, însă acolo avea mulţumirea că putea sluji, fiind câte o capelă la fiecare etaj: „Aici făceam slujbă, acatist, vorbeam în tihnă cu ei. La Regina Coeli erau doar cămăruţe cu gratii, se auzeau toate acolo”. Deseori părintele Marius Dumbravă traversa Italia şi pentru alte activităţi, precum cele în care participa la concertele şi repetiţiile cu corul episcopiei, din care a făcut parte: „Am fost şi la Viena, în 2018, la concurs, de două ori pe săptămână făceam repetiţie, făceam şi câte 100 de kilometri, câteodată ne strângeam şi la distanţă mai mare pentru repetiţii şi concerte”.

Activităţi filantropice

De-a lungul timpului, deşi mică, Parohia Ciampino a organizat numeroase activităţi filantropice. Românii de aici, de multe ori ei înşişi aflaţi în dificultate, au găsit resurse pentru a-şi ajuta semenii, atât din Italia, cât mai ales pe cei rămaşi în ţară. Printre activităţile organizate în parohie, părintele paroh din Ciampino aminteşte colectele în urma cărora s-au strâns zeci de cutii cu haine, jucării, încălţăminte şi dulciuri, aşa cum a fost recent colecta trimisă la Parohia Lămoteşti, judeţul Vrancea. „Acum doi ani am trimis la Scânteia, judeţul Iaşi, 300 de kilograme de haine şi dulciuri şi acum trei ani tot aşa, aproximativ 300 de kilograme de alimente şi haine. Atunci am trimis pachetele prin cineva cu tirul, care nu a luat bani de transport. Anul acesta am plătit transportul la jumătate cât plăteam de obicei”, precizează părintele paroh. În perioada când a avut şi funcţia de consilier social în cadrul Episcopiei Italiei, a iniţiat proiectul „Desaga milosteniei” desfăşurat în toată Italia, deşi iniţial a fost implementat în special în zona Lazio. În cadrul acestui proiect, credincioşii din parohii aduc la biserică alimente neperisabile care ajung, apoi, la familii nevoiaşe de acolo, dar şi din ţară.
Deşi aflaţi la distanţă de casă, românii din mica parohie italiană nu-şi pot desprinde sufletele de ţara-mamă, căreia îi trimit, asemenea fiilor recunoscători, daruri şi ajutor.