Parohia „Sfinții Cosma și Damian”, mica Românie din Alsacia

La limita dintre lumile latină și germană, în fosta provincie franceză Alsacia, s-a închegat în ultimele decenii o frumoasă comunitate de români ce gravitează în jurul Bisericii „Sfinții Cosma și Damian” din Pulversheim. Aici, părintele paroh Emil Tanca, sprijinit de credincioși, a reușit să transforme ruinele abandonate ale unei biserici catolice într-o adevărată „maică a neamului românesc” din aceste zone, 
sfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în 2011 și împodobită ulterior cu pictură bizantină, sfințită și ea în 2018.

În Parohia „Sfinții Cosma și Damian” din Mulhouse și împrejurimi, viața duhovnicească se împletește armonios cu numeroase activități sociale și culturale, biserica devenind o adevărată ambasadă spirituală a Ortodoxiei în Occident. Un loc în care românii se simt mai aproape de Dumnezeu și de țară.

Începuturile nu au fost deloc ușoare, însă, prin pronie divină și cu multă răbdare și chibzuință, comunitatea are în prezent o frumoasă biserică de care se bucură nu doar credincioșii din parohie, ci chiar și membrii catolici sau de alte confesiuni ai localității Pulversheim, cei care au dat edificiul în folosință românilor.

Cea mai veche urmă a prezenței românilor în această zonă este cimitirul eroilor de la Shultzmatt, la 15 kilometri de biserică, unde sunt îngropați 678 de soldați români căzuți în bătăliile din zonă în Primul Război Mondial. Ulterior, sub presiunea regimului comunist, unii dintre românii care au luat calea străinătății au ales această zonă situată la granița dintre Franța și Germania, în orașul Mulhouse și în localitățile din jur. Numărul românilor din zonă a sporit însă tot mai mult după 1989, când granițele s-au deschis și, sub mirajul civilizației occidentale, tot mai mulți români au ales să își trăiască viața în afara României. Astfel că, în timp, nevoile spirituale au impus înfiin­țarea unei parohii care să aducă mângâiere duhovnicească orto­doc­șilor români de aici. 

„Din 2003, cu binecuvântarea Înaltprea­sfințitului Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, s-a în­ființat parohia și sub formă de asociație a fost înscrisă la tribunalul din Mulhouse. De la început, parohia s-a numit în actele oficiale «Asociația Ortodoxă Cultuală Sfinții Cosma și Damian din Mulhouse și din împrejurimi». Am păstrat această denumire deoarece noi suntem o asociație cultuală - pentru că ne rugăm - ortodoxă și românească și păstrăm această denumire și acum. În 2006 am fost hirotonit preot pentru comunitatea de aici, înlocuindu-l pe părintele Radu Totelecan, care a plecat în altă parohie. Când am început, erau doar 10 credincioși care veneau la biserică. Poate fi descurajant pentru un preot, dar mi-am pus încrederea în Dumnezeu și am zis că trebuie să înmul­țesc grâul pe care mi l-a dat Domnul și să merg mai departe”, a mărturisit părintele Emil Tanca, parohul bisericii ortodoxe române din Pulversheim.

De la o ruină la alta...

La început parohia era găzduită în capela unei clinici de gerontologie, la Mulhouse, însă directorul instituției avea să îi anunțe că va dărâma clădirea în care se află capela pentru a extinde spitalul. Vestea proastă însă avea să fie imboldul pentru găsirea unui spațiu mai adecvat pentru slujbe. Așa că pașii părintelui sunt călăuziți spre localitatea Pulversheim, la câțiva kilometri de Mulhouse, unde au descoperit o impunătoare bi­se­rică romano-catolică ce datează din 1881, însă care a fost abandonată de mai bine de 50 de ani. A fost abandonată în 1960 și, după ce o perioadă a fost folosită ca spațiu de depozitare, ulterior, s-a considerat periculoasă inclusiv destinația de depozit. Nefiind folosită de mult timp, totul era degradat. Tencuiala de pe pereți, pe unde se infiltrase apă, cădea, erau fisuri în tavan și pereți, iar lemnul era putrezit de ploile care nestingherite pătrundeau prin acoperiș. Țevile de încălzire erau sparte și ruginite. Cu toate acestea, părintele Emil nu s-a lăsat descurajat. Încet, prin exemplul propriu și cu ajutorul unor oameni cu suflet mare care au decis să se implice, au început să readucă la viață biserica. 

Și când au început curățenia, au scos din biserică 10 saci de porumbei morți. Dar, încrezători în ajutorul Bunului Dumnezeu, au început renovările. Prima dată tavanul, care era afectat de ploaia ce intrase de-a lungul timpului prin acoperișul spart. Au dat jos toată tencuiala și au montat un plafon fals din gips-carton, în care au amenajat ulterior o cupolă. Au urmat pereții, 700 de metri pătrați, care erau muce­găiți și umezi, iar tencuiala scorojită și care cădea. După ce i-au curățat, au montat cadre metalice, iar apoi le-au îmbrăcat tot cu plăci gips-carton, operațiuni făcute de părintele Emil împreună cu doi credincioși. 

Apoi au trecut la lemn, care a fost revopsit și restaurat, iar vechiul amvon a fost repictat și restaurat. ​După tavan și pereți au ajuns la lucrările de la pardoseală, plină de pietre sparte și de lemn putrezit. Au fost puse la loc pietrele lipsă, lemnul îndepărtat și turnată o șapă de beton, acoperită apoi cu 250 de metri pătrați de gresie ce imită piatra, adusă din Italia. Ajunși la acest stadiu, au amenajat apoi unele camere anexe pentru diferite funcționa­lități, precum o cameră pentru veșminte, una pentru copii în care se desfă­șoară activități catehetice și de formare, toalete. 

S-a achiziționat o catapeteasmă din România și a fost înzestrată biserica cu obiecte de cult noi, strană și iconostase. „Dintr-o construcție în ruină, edificiul a fost transformat în­tr-un lăcaș de cult ortodox după toate canoanele. Aceste lucrări au fost supravegheate de domnul arhitect André-Valéry Marescaux. Prima slujbă în biserică s-a săvârșit în data de 19 septembrie 2010. Preasfințitul Părinte Marc a făcut deschiderea oficială în data de 24 octombrie 2010”, a mai mărturisit părintele Emil.

​Majoritatea lucrărilor au fost făcute de către voluntari, cre­din­cioși din parohie. Cu toate acestea, costurile au ajuns la aproape 100.000 de euro, toți banii fiind adunați numai prin jertfa cre­dincioșilor.

Veșmânt nou de har

Încununarea tuturor acestor eforturi a venit în anul 2011, când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a târnosit biserica împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, Înalt­­preasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, și Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale.

Ulterior, la îndemnul și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au început demersurile pentru pictarea catapetesmei și a bisericii. Întrucât pereții și tavanul erau acoperiți cu plăci de gips-carton, pentru a permite ventilația naturală a pereților de piatră și evitarea apariției mucegaiului, biserica nu a putut fi pictată în tehnica frescă.

Cu binecuvântarea Înalt­prea­sfințitului Părinte Mitropolit Iosif, s-a decis realizarea picturii pe pânză lipită. Materialul folosit, canvas, este 100% din bumbac, cu o densitate foarte mare, 380 g/m², și este foarte rezistent în timp. El redă fidel tonurile de culoare și nuanțele și are o rezis­tență mecanică ridicată, dar și o rezistență excelentă la apă. Mai întâi, pânza a fost lipită cu un clei foarte puternic, iar apoi a fost pictată. În 29 iunie 2018, pictura a fost sfințită de către Înaltprea­sfințitul Părinte Iosif împreună cu Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul. Ulterior s-au mai amenajat o bibliotecă și două camere în care pot fi desfășurate diferite activități.

Un loc al bucuriei

Părintele Emil a reușit să adune în jurul bisericii, ca într-o mare familie, medici, profesori, antreprenori, piloți, constructori sau ingineri. Biserica a devenit locul în care lumea vine nu doar pentru slujbă, ci și pentru a trăi româ­nește, a se bucura de o agapă unde se mănâncă românește și a se bucura de tradițiile noastre. Aici este alinat dorul de acasă. Prin biserică au fost organizate tabere, excursii sau pelerinaje și au fost organizate evenimente frumoase de marile sărbători. De Crăciun, de Paști sau cu ocazia altor sărbători, biserica se umple de credincioși pe care-i adună nevoia de Dumnezeu și de comuniune cu semenii lor din același neam. După slujbe, agapa cu tradiționalele bucate româ­nești este binevenită. Un alt eveniment important ce are loc periodic, organizat tot de parohie, este pomenirea solda­ților români din Cimitirul militar românesc din Shultzmatt. Totodată, trebuie menționată și prezența dom­nului Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae, care, deși nu locuiește în parohie, este prezent în fiecare duminică și sărbătoare. El a susținut de mai multe ori con­ferințe pe teme duhovnicești la biserica din Mulhouse.

Proiecte

Parohia „Sfinții Cosma și Damian” a organizat anul acesta două activități în colaborare cu două parohii din România: cateheză cu copiii, video-conferință, concurs de șah pe internet cu copii.

În decembrie vor organiza mai multe concerte cu corale din România. Tot în luna decembrie se va organiza și o tabără cu copiii și tinerii la o mănăstire din Franța.

În 2024 se vor împlini 100 de ani de la înființarea cimitirului militar românesc din Soultzmatt. Cu această ocazie se va organiza o ceremonie deosebită.

Tratament pentru suflet, dar și pentru trup

Părintele Emil, originar din Onești, județul Bacău, este absolvent al Seminarului Teologic de la Roman, șef de promoție al Facultății de Teologie din București în anul 2003, după care a urmat cursurile de master la Facultatea de Teologie din București și în paralel cursurile de master la Facultatea de Teologie din Strasbourg. Aici însă Dumnezeu a rânduit să primească harul preoției și să își urmeze calea pentru care s-a pregătit. A fi preot în Occident însă nu este suficient pentru a-ți putea întreține financiar familia. Aici, preoții mai au o meserie, care le oferă resursele financiare pentru viața de zi cu zi. Părintele Emil, ca mulți alți români din zonă, s-a orientat spre serviciile medicale, în Mulhouse aflându-se nu­meroase spitale și alte centre de îngrijire a sănătății. Astfel că, atunci când nu slujește la Sfântul Altar, tămăduind suflete, slu­jește în spital, preocupat de tămăduirea trupurilor.

„În 2008 m-am mutat din Strasbourg pentru a fi lângă parohie, pentru a ajuta și a supraveghea lucrările la biserică. Părăsind însă Strasbourgul, mi-am pierdut locul de muncă. Pentru că în Occident, noi, preoții, nu avem salariu, trebuie să lucrăm în altă parte. Dar, prin grija Sfinților Doctori fără de arginți, am început să fac studii. Am dat un concurs și am făcut un institut de studii paramedicale, ceea ce ar echivala în România cu o facultate pentru asistenți medicali. După trei ani de studii, în anul 2012, am obținut licența și am început să lucrez ca asistent medical la Spitalul de Urgențe din apropiere și apoi, timp de șa­se ani, am fost asistent medical la Urgențele din Spitalul Univer­si­tar din Strasbourg”, ne-a povestit părintele Emil.

Din 2019, s-a ocupat de organizarea și calitatea îngrijirii bolnavilor, fiind manager de secție medicală. Are în subordine 50 de angajați, infirmiere și asis­tenți medicali şi colaborează cu 15 medici. Se asigură de calitatea îngrijirii, formează cadre medicale şi creează protocoale pentru tot ce înseamnă igienă şi medicamente.

Timp de doi ani, părintele a avut responsabilitatea de a organiza două secții de Covid, o secție de posturgențe și o secție de medicină internă. „A progresat de la statut de asistent medical la statut de manager de secție și e foarte dedicat meseriei lui. E foarte performant și, mai presus de toate, gestionează foarte bine relațiile interumane”, a declarat Annie Gangloff, șef medicină internă, reumatologie, endocrinologie și diabetologie.

În prezent, părintele Emil urmează în paralel cursurile de Master 2 de Management al Per­for­manței Publice la Universitatea din Strasbourg și ale Institutului de formare a cadrelor de sănătate pentru a deveni manager de spital.

De asemenea, soția părintelui Emil, doamna Maria, este absolventă a Facultății de Litere, dar lucrează ca asistentă medicală la Secția de Neurochirurgie a Spitalului Universitar din Strasbourg. Au patru copii cu vârste între 6 și 15 ani. Lucrarea doamnei preotese de a-l susține pe părintele, de a avea grijă de copii, de a pregăti organizarea diferitelor evenimente, de a asculta grijile credin­cio­șilor este invizibilă, dar extrem de importantă pentru misiunea preotului.