Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Patriarhul Teoctist și cuvintele sale ziditoare către tineri

Patriarhul Teoctist și cuvintele sale ziditoare către tineri

Galerie foto (2) Galerie foto (2) An omagial
Un articol de: Protos. Diodor Șchiopu - 27 Ianuarie 2025

Anul Centenar al Patriarhiei Române (1925-2025) este un prilej aparte prin care aducerea aminte cu recunoștință față de Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române se poate concretiza în felurite abordări. Între acestea, actualizarea mesajelor pastorale a celor șase patriarhi definesc continuitatea și cultivarea patrimoniului duhovnicesc, cultural și administrativ pe care Biserica românească l-a moștenit în istoria sa.

Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu (1915-2007) a fost un neobosit orator. Atunci când slujea dumnezeiasca Liturghie și predica, ori participa la diferite slujbe, prezida anumite conferințe și întâlniri, rostea discursuri, împărtășea din gândurile și cugetările sale celor apropiați, sau oferea povățuiri du­hovnicești, Patriarhul Teoctist vorbea cu mult drag!

Cunoștea puterea cuvintelor și cum prin intermediul slovelor oamenii se pot schimba, pot deveni din solitari persoane ale comuniunii, din ființe lipsite de vitalitate oameni credincioși, energici, din delăsători și indiferenți oameni bucuroși și evlavioși.

Cu măiestria cuvintelor plăcute auzului și inimii deopotrivă, vorbea cu drag în orice context. Fie că erau evenimente deja programate, sau oportunități neprevăzute, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist era întotdeauna bucuros să rostească un cuvânt. Iar când era vorba despre tineri, cuvintele-i curgeau lin…

Dintre toate cuvântările sale se pot desprinde, asemenea razelor luminoase, cuvintele către elevi, stu­denți, adolescenți și tineri, pe care le asocia cu nădejdea și binele, tine­rețea și viitorul Bisericii. Patriarhul Teoctist era încercat mereu de sentimente luminoase, entuziaste și energice atunci când cuvânta celor tineri, transmițând prin mesajul său grijă părintească, sfaturi și îndemnuri din glasul inimii sale.

Într-o cuvântare prilejuită de participarea sa în mijlocul tinerilor, vred­nicul de pomenire Patriarh Teoctist afirma: Pentru mine este o mare binefacere că mă aflu într-o asemenea împrejurare, în mijlocul unor suflete atât de curate, unor inimi gingașe, unor credincioși cu credință puternică în Dumnezeu, cu atașa­ment profund pentru Sfânta noastră Biserică stră­moșească. Este, apoi, curajul pe care îl dobândesc ori de câte ori mă întâlnesc cu credincioșii în general și cu tinerii în mod special, cu tinerii teologi și cu tinerii creștini.

Patriarhul Teoctist se încărca din bucuria și manifestarea sinceră a celor tineri, pe care-i considera un viitor luminos pentru Biserică, gândind poate la cuvintele Apostolului Neamurilor: Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia (1 Timotei 4, 12). Gândirea sa providențială pentru propovăduirea credinței era animată, în unele cazuri, și de această abordare.

Participarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist la zilele de sărbătoare dedicate Seminarului Teologic Ortodox București aducea multă bucurie de fiecare dată ierarhului, profesorilor și elevilor. Era o atmosferă pascală ce învăluia trăirile celor prezenți, iar cuvintele adresate cu acest prilej întăresc cele mărturisite.

Vorbea cu nesaț tinerilor elevi, conștientizând paternitatea duhovnicească pe care trebuie să o manifeste către mlădițele care vor deveni adevărate ramuri roditoare pentru Biserica lui Hristos. Îi povățuia prin cuvânt, însă întotdeauna cuvântul este convingător dacă este însoțit de faptă. De aceea, Patriarhul Teoctist se ruga anterior predicii împreună cu elevii seminariști la sărbătoarea ocrotitorului lor spiritual, slujind sau participând la Sfânta Liturghie de hram.

Patriarhul Teoctist cunoștea adevărata putere a rugăciunii, iar calitatea sa de părinte îl determina ca în predicile rostite către tinerii teologi să evidențieze chipul Sfântului Grigorie Teologul sau al Sfântului Ioan Gură de Aur, oameni ai rugăciunii, care s-a aflat permanent în convorbire cu Dumnezeu.

În predica sa de la sărbătoarea hramului Seminarului Teologic Ortodox din București din data de 25 ianuarie 1998, Patriarhul Teoctist rostea următoarele îndemnuri du­hov­nicești către tineri: În absența rugăciunii, omul se înstrăinează nu numai de Dumnezeu, dar și de principiile morale, de îndatoririle lui în familie și în societate. Îndepărtarea de Dumnezeu duce la ceea ce vedem că se petrece astăzi în lume, la neînțelegeri, crime, războaie și tot felul de păcate!

Tot cu același prilej, cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române îndeamnă tinerii la o permanentă apropiere cu recunoștință de Dumnezeu: Este necesar ca mai ales voi, tinerii, să-L aveți pe Dumnezeu aproape, să vă înălțați sufletul spre Dumnezeu, pentru ca frumu­sețea pe care ați primit-o de la Dumnezeu să I-o întoarceți tot lui Dumnezeu, prin frumusețea faptelor voastre, prin virtuți, prin credință, prin eroism chiar, căci a păși pragul unei școli de teologie înseamnă un eroism mai mare încă decât cel al ostașilor!

Inspirându-le tinerilor ideea de eroism duhovnicesc, Patriarhul Teoctist îi aseamănă simbolic pe aceștia cu sfinții ostași, insuflându-le astfel biruința binelui asupra răului, a virtuții asupra păcatului.

Îndemnurile patriarhale, atunci și acum, pot fi privite ca limanuri izbăvitoare din rătăcire. Înțelegând că perioada de formare, adolescența ca timp în care săgețile provocărilor sunt mai ascuțite, Patriarhul Teoctist le propunea tinerilor o altfel de viață, ancorată în cuvântul evanghelic ca reper existențial: „Noi ducem cu toții jugul lui Hristos! Depinde cum ne înjugăm la el, ca să nu fie greu, ci ușor. Este ușor jugul lui Hristos pentru cel care este conștient de misiunea preoției. De aceea, de pe acum trebuie să vă formați această conștiință, că purtați jugul lui Hristos și să vă obișnuiți cu el! Așadar, să mergem pe drumul acesta foarte frumos al Bisericii noastre, care nu frânge de osteneală, pentru că lucrul lui Dumnezeu nu istovește niciodată!

Provocări și vicisitudini, situații neplăcute și evenimente critice pot fi biruite prin dragostea care nu se risipește. Patriarhul Teoctist a trăit în cele șapte decenii de slujire multe umilințe, însă dragostea pentru Biserică l-a făcut să biruiască în cele din urmă…

Potrivit acestei abordări, la începutul mileniului al II-lea, Patriarhul spunea elevilor de la instituția teologică bucureșteană: Școala noastră bisericească, inspirată de Academiile înființate de Sfinții Părinți la Alexandria, la Antiohia și în alte centre ortodoxe, promovează principiul învățării depline, a rugăciunii și slujirii Bisericii. Toate acestea trebuie să pătrundă adânc în mintea și inima voastră, dragi elevi, să rămână acolo și să rodească.

Cordialitatea și compasiunea Patriarhului Teoctist erau manifestate cu fiecare prilej. Comuniunea în rugăciune este îmbră­ți­șarea pe care o oferim lui Dumnezeu pe temelia iubirii, având model suprem pe Sfânta Treime: Când suntem împreună la rugăciune, mai ales, construim o adunare deplină, în comuniunea de viață și de gândire a Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, Biserica noastră Ortodoxă nu încetează a face apel la această unitate, la această înfră­țire. Atunci când ne rugăm împreună, iradiază asupra noastră acea energie dumnezeiască, acel duh osârduitor, care ne înaripează și ne cuprinde în șuvoiul de viață și de credință al Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (Din cuvântul Patriarhului Teoctist Arăpașu, 25 ianuarie 2003, hramul Seminarului Teologic Ortodox din București). Tot cu acel prilej, evocând viața și spiritualitatea Sfântului Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Patriarhul Teoctist îi îndemna pe elevi: Tinerii semina­riști, mai ales, trebuie să rețină două idei importante din personalitatea atât de complexă a Sfântului Grigorie Teologul, și anume pastorația practică, filantropia creștină pe care a promovat-o, după modelul Sfântului Vasile cel Mare, și rugăciunea lui permanentă, el fiind monah, preot și ierarh, virtuți fără de care nu se poate concepe viața creștină și cu atât mai mult viața preoțească, pentru a avea roade în lucrarea misionară. Este foarte important, dragi elevi, să dobândiți de pe acum darul rugăciunii, să des­co­periți bucuria rugăciunii, care-l transformă pe om, îl face harnic, drept și milostiv!

Cei 100 de ani de la ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române sunt încărcați de cuvinte vii, de nenumărate predici și convorbiri din amvonul bisericilor către inima omului credincios, indiferent de vârstă. Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a vorbit tuturor, deopotrivă, iar continuitatea propovăduirii în Biserica strămo­șească a fost intensificată și prin îndemnurile oferite tinerilor.

Graiul său răsună tainic de la amvon, șoptind tinerilor îndemnuri din ascunzișul Luminii Celui Nepătruns, chemându-i stăruitor către Hristos și Biserica Lui…