Pomelnice vii în jurul a 16 preoţi

Ne aflam în Duminica a treia din Postul Mare, când am auzit murmurul credincioşilor bucuroşi şi entuziaşti care anunţau prin biserică: "Vineri se va face Maslu de obşte la Mănăstirea Ţigăneşti. Vor fi mulţi preoţi şi stareţi de mănăstiri. Vin şi sfinte moaşte!" Unii dintre ei mai participaseră şi la alte mănăstiri la această folositoare slujbă. Cu o săptămână în urmă, când se făcuse la Mănăstirea Pasărea, se anunţase că vor fi aduse chiar şi moaştele Sfântului Nectarie. Am plecat şi noi într-acolo. Parcarea şi drumul până la Mănăstirea Ţigăneşti erau în dimineaţa acelei vineri invadate de maşini. Întârziaţii veneau pe jos de la maşinile parcate în marginea pădurii, cărând sticle cu ulei, pungi cu făină de grâu sau pâini din care gerul dimineţii scotea încă aburi de căldură. Cei mai râvnitori veniseră mai devreme, pentru a se împărtăşi la Liturghia Darurilor înainte sfinţite. Preoţii intraseră cu noaptea în cap în biserică pentru că ştiau dorinţa credincioşilor de a se spovedi şi împărtăşi înainte de Taina Sfântului Maslu.

La intrarea în biserică, în pronaos, mesele erau pline cu sutele de sticle de ulei, pungi de făină şi pâini aduse de credincioşi.

Acum, Sfânta Liturghie era pe terminate, cu toţii aşteptând obşteasca taină. Erau îngrămădiţi, precum strugurii pe ciorchine, în faţa mesei din mijlocul bisericii, sub policandru. Preoţii încă nu se adunaseră, dar maicile terminaseră de pregătit masa pentru Sfânta Taină. Două lumânări, aşezate în colţuri, încadrau Sfânta Evanghelie, un bol cu făină albă având în mijloc o candelă cu ulei şi şapte beţişoare cu vată înfipte în semicerc şi trei cruci de argint. Mai încolo, în faţa iconostasului Maicii Domnului, erau aşezate cu mare cinste moaştele Sfântului Nectarie aduse de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi moaştele Sfinţilor Pantelimon, Dimitrie, Artemie, Lavru, Haralambie şi Elefterie aduse de la Mănăstirea Căldăruşani.

Cereau sănătate trupească şi sufletească

Rumoarea şi crisparea de pe chipurile oamenilor dispărură când uşile diaconeşti s-au deschis. Cei doi exarhi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhimandriţii Timotei Aioanei şi Teofil Anăstăsoaie, ieşeau fiecare pe câte o uşă a catapetesmei bătrânei mănăstiri, urmaţi de stareţi, părinţi călugări şi preoţi de mir. Şapte pe o parte şi şapte pe cealaltă. Doi diaconi întregeau soborul. În total 16. O bătrânică pierduse numărătoarea, dar nepotul o ajuta. La auzul cifrei rostite de copil, exclamă cu uimire că nu văzuse niciodată în viaţa ei atâţia preoţi adunaţi la Sfântul Maslu.

În susurul rugăciunii "Împărate ceresc…", ochii credincioşilor prezenţi se ridicară parcă odată cu mâinile preoţilor înălţate spre cer. Nu mai era nici o diferenţă între ei, nici între cei cu părul suriu, nici între cei cu părul abia răsărit de sub bonetă, sau între cei cu încălţămintea prăfuită pe uliţele satului şi cu palmele bătucite de corvoadele zilnice şi cei merşi la saloanele de întreţinere şi înfrumuseţare, îmbrăcaţi în haine cu etichete celebre, nici între intelectuali, cântăreţi de muzică ori alte personalităţi şi absolvenţii de gimnaziu sau postliceale, nici între călugări sau monahi şi mireni, sau între cei cu obrazul roşu plesnind de sănătate şi cei gârboviţi de boli şi suferinţe, în mâini cu cârje sau acoperiţi cu măşti chirurgicale la gură, şi nici între cei măcinaţi de păcate şi patimi şi cei cu chipul luminat de liniştea şi curăţia sufletească. Cu toţii cereau sănătate trupească şi sufletească. Această unică rugăciune era întărită de preoţi în momentul sfinţirii untdelemnului: "Doamne, (…) sfinţeşte untdelemnul acesta, ca să fie, celor ce se vor unge din el, spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea", rugăciune rostită de şapte ori.

Unitatea acestui "ciorchine" uman a fost desăvârşită pe parcursul celor şapte Evanghelii de preoţii care se împânzeau printre credincioşi precum viţele mlădiţei, timp în care cel rânduit rostea din mijlocul lor cuvântul Evangheliei. În aceste momente nu se mai vedea marea de capete omeneşti, ci doar 16 stâlpi umani în jurul cărora, la umbra binecuvântată a veşmintelor preoţeşti, se adăposteau de arşiţa păcatelor şi patimilor oile Păstorului Hristos. Apoi, ca şi cum ar fi luat cu ei toată suferinţa oamenilor, preoţii reveneau în faţa Tămăduitorului Dumnezeu cerându-I prin rugăciuni - tot şapte la număr - sănătate şi iertarea păcatelor fiilor Săi. Iar în timpul rostirii celor şapte pericope apostolice de glasurile curate ale maicilor, părinţii pomeneau în taină în faţa lui Dumnezeu numele fiecărui credincios din teancurile cu pomelnice. Parcă nu se mai sfârşeau. Maicile adăugau alte şi alte petice de hârtie acoperite cu cererile celor întârziaţi.

Binecuvântarea peste toţi

După aceste momente de lectură biblică şi rugăciune puse sub numărul desăvârşirii - şapte - a urmat ultima rugăciune, a opta. Protosul soborului de slujitori, părintele Timotei, a chemat-o pe maica Eufimia, stareţa Mănăstirii Ţigăneşti, să deschidă Sfânta Evanghelie. Aşezată în genunchi, în fruntea tuturor credincioşilor, precum o mamă în faţa fiilor săi, părinţii i-au pus Evanghelia deschisă pe cap întinzându-şi poalele veşmintelor pe capetelor celor din jur. "Ciorchinele" uman era mai unit ca oricând. Preoţii cereau lui Dumnezeu să "treacă cu vederea toate greşelile" celor "care se pocăiesc de greşelile lor". La acest moment de înaltă rugăciune au participat şi credincioşii, în două rânduri, când, la îndemnul preoţilor, şi-au rostit cu glasurile sugrumate de tăcere şi rugăciune numele primit la botez.

Liniştea sfântului lăcaş a fost întreruptă din nou, la sfârşitul slujbei, când credincioşii au rostit în cor, de trei ori, "Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi ne iertaţi pe noi păcătoşii". A venit imediat şi răspunsul preoţilor, tot de trei ori, binecuvântându-i: "Dumnezeu să vă ierte şi să vă binecuvânteze, şi sănătate sufletească şi trupească să vă dăruiască!"

Mereu speranţa

Cu speranţa că Dumnezeu ne dăruieşte prin Taina Sfântului Maslu iertarea păcatelor şi sănătate sufletească şi trupească, aşa cum a spus şi părintele Timotei Aioanei în cuvântul de la final, credincioşii s-au îndreptat spre slujitori să-i ungă cu untdelemn sfinţit. Cu câţiva dintre ei am vorbit şi noi. O mamă a venit cu copiii pentru a cere sănătate şi ajutor la şcoală, o viitoare mamă s-a rugat pentru naşterea şi sănătatea copilului ei.

"Sunt bolnavă, am probleme cu piciorul, dar acum să ştiţi că nu mă mai doare aşa tare", ne-a spus Maria, o femeie între două vârste. În mâini are două pâini pe care vrea să le împartă oamenilor. Uleiul şi făina spune că le ia acasă pentru ca să pună câte puţin în mâncare şi la candelă. Maica Veniamina, care duce cu greu povara celor 80 de ani, spune că s-a rugat pentru sănătate şi mântuire.

Mai grăbit decât ceilalţi, pentru că doreşte să prindă slujba Sfântului Maslu şi la Siliştea Snagov, Gheorghe Constantin este convins că prin această Sfântă Taină primim sănătate. "Aveam probleme mari la dinţi de stăteam cu o cârpă în gură. M-am dus la Sfântul Maslu. După ungerea cu uleiul sfinţit am simţit cum mă lasă durerea. Asta era vineri. Sâmbătă seara am reuşit chiar să mă şi bărbieresc. Cred cu tărie în puterea vindecătoare a Tainelor Bisericii. Am 75 de ani şi nu am lipsit niciodată de la biserică", spune bărbatul despre vindecarea pe care a primit-o mai demult. Bătrânul a plecat în acea vineri cu "bateriile încărcate", cum îi place să spună, deoarece s-a împărtăşit şi cu Trupul şi Sângele Domnului.

Sutele de oameni pe care i-am văzut la Maslul de obşte de la Ţigăneşti ne-au încredinţat o dată în plus de puterea rugăciunii în comun, preoţi şi credincioşi, unii pentru ceilalţi, nume aflate pe nesfârşite pomelnice şi în gândul fiecăruia.