Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Prefacerea euharistică - taina unirii omului cu Dumnezeu

Prefacerea euharistică - taina unirii omului cu Dumnezeu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) An omagial
Un articol de: Pr. Ștefan Gherasim - 06 Noiembrie 2014

Experienţa religi­oa­să afirmă posibilitatea participării oamenilor la viaţa de comuniune cu Dumnezeu, ceea ce înseamnă că accesul nos­tru la dumnezeire nu se rezumă la anumite forme exterioare, ci implică întreaga fi­in­ţă psihofizică. Această participare dobândeşte noi dimensiuni prin înţelegerea Sfintei Euharistii ca Taină a lui Hristos, dătătoare de viaţă veşnică.

În general, Sfintele Taine sunt lucrări ale lui Dumnezeu din care creştinii se îm­păr­tă­şesc, în chip văzut, cu harul lui Dumnezeu Cel Nevăzut. Lu­cra­rea lui Dumnezeu rămâne tai­nă şi astfel, ştiind că pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sân­gele Mântuitorului, se pune întrebarea: se poate explica pre­facerea? dacă da, cum se pro­duce ea?

Euharistia a fost lăsată de Hristos Cel înviat. Sfânta Îm­păr­tăşanie este Hristos Însuşi, Trupul şi Sângele Lui. Nu în­treba cum, căci este o taină. Nu întreba cum, căci pâinea şi vinul acelea, când le iei, le simţi în gura ta ca pâine şi vin, deşi, în realitate, sunt Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă ne-ar da Trupul şi Sângele Său sub formă de carne şi sânge, nimeni nu s-ar putea apropia, nu? Dar Hristos a lăsat acest mod de a Se uni cu oamenii, sub forma pâinii şi a vinului. El a zis aşa: „Luaţi, mân­caţi, acesta este Trupul Meu“ (Matei 26, 26), nu a zis că acea pâine simbolizează Tru­pul Său, sau că El e prezent spi­ritual în acea pâine etc. A spus foarte direct şi foarte clar: „Acesta este Trupul Meu“ şi „A­ces­ta este Sângele Meu“ (Matei 26, 28). Nu-ţi mai pune în­tre­bări de toate felurile, căci n-o să ajungi niciodată la vreun răs­puns, ci doar la o deformare a cuvintelor lui Hristos. Pâine este la gust, dar, în realitate, este Hristos. Dacă începi să analizezi chimic pâinea euharistică, înseamnă că nu mai admiţi taina, nu admiţi cre­din­ţa. Dacă toate se explică prin experienţe şi analize chimice, atunci nu mai are nevoie omul de credinţă. Credinţa e cea care alimentează înţelegerea tainei. Taina Sfintei Euharistii con­stă, după Sfântul Chiril al Ie­ru­sa­limului, nu numai în aceea că ea împărtăşeşte, ca şi celelalte Taine, Botezul şi Mi­run­ge­rea, harul divin cel nevăzut şi efectele lui, ci şi în faptul că ele­mentele materiale - pâinea şi vinul - se prefac în mod substanţial în Trupul şi Sângele Domnului.

De aceea, prezenţa reală substanţială, dar nevăzută, a Trupului şi a Sângelui Dom­nului în elementele euharistice imprimă Sfintei Euharistii un profund caracter de taină. Ea este, deci, prin excelenţă un mis­terium fidei (misterul cre­din­ţei). Misterul constă, în primul rând, în prefacerea rea­lă a elementelor euharistice în Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului, act mai presus de puterile de înţelegere ale min­ţii. De aceea, întreaga Cate­he­ză a IV-a mistagogică a Sfân­tu­lui Chiril este dedicată problemei prezenţei reale a Trupului şi a Sângelui Domnului Hristos în pâinea şi vinul de după pre­fa­cere. Şi, pentru a spulbera orice îndoială asupra realităţii prezenţei Mântuitorului în Sfânta Euharistie, aduce în discuţie cuvintele Sfântului A­pos­tol Pavel: „Domnul nostru Iisus Hristos, în noaptea în care a fost vândut, luând pâi­nea şi mulţumind, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor Săi, zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu...», şi luând paharul şi mulţumind, a zis: «Luaţi, beţi, acesta este Sân­ge­le Meu».“ (I Corinteni 11, 22 - 25), cuvinte care confirmă pre­zen­ţa reală a Domnului în Sfân­ta Euharistie - spune Sfân­tul Chiril - căci cine se va îndoi vreodată de această prezenţă, când Însuşi Domnul a zis: „Acesta este Trupul Meu“ şi „Acesta este Sângele Meu“?

Problema prefacerii elemen­telor materiale şi înţelegerea prezenţei reale a Domnului în Euharistie rămâne fără răs­puns pentru mintea noastră. Răspunsul la „Cum ...?“ şi la „Ce ...?“ este dat numai de Tai­na însăşi. „Acesta este Trupul Meu, acesta este Sângele Meu“ - este expresia maximă pe care numai prin credinţă o putem înţelege. Evidenţa Tainei fiind retrasă în interior, înţelegerea e chemată de Hristos dincolo de conflictul lui „Cum?“ ca în­do­ia­lă, în liniştea transfigurată a creaţiei, care e numai a cre­din­ţei. La această înţelegere „în chip duhovnicesc“ au fost che­maţi şi iudeii din Capernaum atunci când Mântuitorul le spune: „Dacă nu veţi mânca Trupul Meu şi nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă în voi.“ (Ioan 6, 52)

Iudeii necredincioşi s-au în­tâl­nit cu Cuvântul întrupat, dar n-au reuşit să simtă slava învăluită de Trupul Său - spu­ne Sfântul Simeon Noul Teolog. Lipsa lor de credinţă i-a orbit şi astfel Iisus le-a apărut ca un simplu om. Acelaşi principiu, explică el, se aplică şi primirii Euharistiei. Oricine se îm­păr­tă­şeşte, trebuie ca „această mică pâine, mica părticică care a fost îndumnezeită, să o vadă cu ochii minţii ... Să nu te asemeni, deci, iudeilor necredincioşi şi tu, murmurând şi zi­când: «Oare pâinea aceasta de pe Disc şi vinul din Potir nu sunt cele pe care le vedem, le mâncăm şi le bem în fiecare zi?»“, pentru că misterul pre­zen­ţei lui Hristos se simte „cu ochii minţii“, fără de care Eu­ha­ristia „arată ca o părticică de pâine“.

Prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos, la Cina cea de Taină şi, pe baza ei, în orice Sfântă Liturghie, este un mister de nepătruns în înţelesul şi modul înfăptuirii, căci mistic nu este numai felul de a fi al lui Dum­nezeu, ci şi orice lucrare a Lui asupra creaţiei. Cu atât mai mult, dacă Hristos a zis: „Aces­ta este Trupul Meu“, să fim con­vinşi de acest lucru - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - să credem în El şi să privim aceas­ta cu ochi inteligibili (du­hov­ni­ceşti). Hristos nu ne-a transmis nimic sensibil, dar în lucrurile sensibile totul este du­hov­ni­cesc. Dacă tu ai fi netrupesc, ţi s-ar oferi daruri pure şi ne­tru­peşti; dar pentru că sufletul tău e unit cu trupul tău, ţi se dau daruri duhovniceşti ascunse în lucruri sensibile. Sunt numeroşi aceia care spun: „Aş vrea să văd faţa Sa, chipul Său, veşmintele Sale (...), dar iată, în Euharistie tu îl vezi, îl a­tingi, îl mănânci.“ (Omilii la Matei). Această interpretare a vizibilului şi a invizibilului în Euharistie este confirmată de Fericitul Augustin (contemporanul Sfântului Ioan Gură de Aur). El zice că aceste lucruri se numesc „taine“, pentru că un lucru se vede în ele şi altul se înţelege; ceea ce se vede are un aspect material, ceea ce se în­ţe­lege are roade duhovniceşti.

Prin prefacere nu se produce nicio schimbare sesizabilă prin simţuri, pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin, căci, dacă s-ar produce aceasta în mod sesizabil, creştinismul ar fi un cult magic, şi nu religia cre­dinţei. Încercările de a explica prefacerea, de a o pune în formule şi cauze, sunt nu numai de prisos, dar sunt de-a dreptul păgubitoare, ca şi cum ar fi insuficiente credinţa şi trăirea iniţială a Bisericii, exprimate în cuvinte rugăciunii: „... Încă cred că Acesta este însuşi prea­cu­rat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele tău.“

Prefacerea euharistică este, deci, o nouă şi miraculoasă în­trupare, cu fiecare Liturghie, a lui Dumnezeu-Cuvântul, în condiţiile noastre de timp şi loc. Cu alte cuvinte, Sfânta Eu­ha­ris­tie este o prelungire în timp a Întrupării, o înveşnicire mis­tică a ei pentru noi. Prin aceas­tă perpetuă şi tainică întrupare euharistică, Fiul lui Dum­nezeu Se face pe Sine necontenit Fiul Omului, pentru ca noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu. În acelaşi sens, Sfân­tul Maxim Mărturisitorul afirmă că întruparea şi îndumnezeirea corespund una alteia, se implică una pe cealaltă. Dumnezeu coboară în lume, Se face om şi omul se ridică spre deplinătatea dumnezeiască, se face dumnezeu, fiindcă această unire a celor două firi, dumnezeiască şi omenească, a fost hotărâtă în sfatul cel veşnic al lui Dumnezeu, fiindcă unirea este scopul ultim pentru care lumea a fost făcută din nimic. Astfel, prin Euharistie se rea­li­zea­ză „îndumnezeirea noas­tră“, despre care vorbeşte Sfân­tul Atanasie al Alexandriei când spune că „El (Cuvântul) S-a făcut om, pentru ca pe noi să ne îndumnezeiască“.

În concluzie, prin prefacerea pâinii şi a vinului la Sfânta Liturghie în Trupul şi Sângele Domnului, noi avem o întrupa­re pentru Întrupare. Se întrupează Mântuitorul nostru Iisus Hristos tainic, pentru noi, ca să se întrupeze tainic şi în noi, ca, intrând în alcătuirea mădularelor noastre, să ia din nou trup în fiecare dintre cei ce se împărtăşesc. Aşa au înţeles Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor, precum mărturiseşte Sfân­tul Apostol Pavel, când zice: „Cine mănâncă pâinea aceasta şi bea paharul Dom­nului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de Trupul şi Sân­gele Domnului“ (I Corinteni 9, 27). Cum ar fi vinovat cine­va dacă ar primi doar pâine şi vin simplu? Însă primind în mod real Trupul şi Sângele Domnului, se apropie cu cre­din­ţă şi cu inimă curată zi­când: „Cred Doamne şi măr­tu­ri­sesc că tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui Viu…“, Astfel se realizează aici pe pământ cea mai intimă şi mai profundă unire dintre Dum­nezeu şi om, taina în­dum­neze­i­rii omului. Deci, frate creştine - zice Ilie Miniat - te-ai sfinţit cu cele sfinte? Tră­ieşte ca un sfânt! Te-ai unit cu Hristos? Rămâi cu Hristos!