Preotul cărturar Iraclie Porumbescu, reper în istoria Bucovinei

De curând s-au împlinit 198 de ani de la nașterea preotului cărturar Iraclie Porumbescu, cunoscut în istoria literară drept „primul prozator modern” al Bucovinei, dar și mai cunoscut publicului larg grație celebrității fiului său, compozitorul Ciprian Porumbescu. Preot în sate bucovinene aflate sub ocupație austriacă, acesta a păstorit timp de 12 ani în Parohia Frătăuții Noi (astăzi județul Suceava), slujind în biserica veche a satului. Sub streașina acestui lăcaş de lemn și-a și găsit odihna, la moartea sa, în 1896.

Nu poți vorbi despre biografia preotului Iraclie Porumbescu fără a avea drept punct de plecare Frătăuții Noi, sat sucevean în care a fost paroh vreme de 12 ani. Pentru că în acest loc, sub streașina bisericuței de lemn ridicate la 1714, se află primul semn al cinstirii memoriei sale: crucea de la căpătâi și mormântul în care a fost așezat la plecarea sa în veșnicie, la 13 februarie 1896. Astăzi, osemintele sale nu se mai află acolo. Au fost mutate în anul 1976, la Stupca, și așezate alături de cele ale membrilor familiei sale. Însă biserica veche a Frătăuților stă în continuare în picioare, dând mărturie despre istoria locului, dar și despre preoții ce s-au învrednicit a sluji între pereții săi vechi, de bârne. Printre aceștia, părintele Iraclie, cel cu glasul „ca o limbă de clopot”, cum îl descriau sătenii pe care i-a păstorit, ocupă un loc luminos.

Iraclie Porumbescu s-a născut la 8 martie 1823, în localitatea Sucevița, în familia lui Atanasie și a Varvarei Golembiowski. Tatăl, Atanasie, era pălimar, iar din 1840 a devenit vornic al Suceviței. Mama, Varvara, era originară din satul Marginea, din apropiere. Numele de familie, probabil tradus în poloneză după anexarea Bucovinei la Imperiul austro-ungar (în poloneză „golumb” înseamnă „porumbel”), a fost tălmăcit în românescul Porumbescu chiar de către părintele Iraclie, care s-a străduit și a reușit să-l legalizeze în 1881. A început a învăța carte la mănăstire, mai întâi în Sucevița natală, apoi la Putna (1829), continuând la școala nemțească de la Carlsberg, din apropiere (1833). Gimnaziul avea să-l urmeze, cu multe greutăți, la Cernăuți. A intrat apoi la liceu, la Lemberg, după absolvire urmând aici și doi ani de studii universitare în filosofie (1841-1843), apoi alți doi ani și absolvirea la Cernăuți, între 1845 şi 1847.

Din anul 1847 începe, practic, biografia sa legată de lumea preoțească în care va intra după absolvirea Seminarului Teologic Diecezan de la Cernăuți (1847-1850). A fost hirotonit preot în septembrie 1850, pe seama Parohiei Șipot (azi Șipotele Sucevei), sat populat în întregime de huțuli, în munții Bucovinei. Aici a păstorit în două rânduri, în 1850-1857 și 1859-1865. Între 1857 și 1859 a fost preot în localitatea Boian (sat aflat azi în Bucovina de Nord, pe teritoriul statului ucrainean), iar din 1869 până în 1884 la Stupca, unde, un timp, a avut dublă calitate: paroh și învățător.

S-a căsătorit cu Emilia Klodnitzki, poloneză trecută la Ortodoxie, cu care a avut nouă copii. În 1853, în familia lor s-a născut cel de-al doilea fiu, Ciprian, compozitorul de mai târziu, stins din viață în 1883, la numai 30 de ani.

Din 1884 a fost numit paroh în Frătăuțul Nou (azi Frătăuții Noi), sat pe care-l va păstori până la moartea sa, în 1896. În condica cronicală a Parohiei Frătăuțul Nou, scrisă de preotul cooperator (preot de ajutor, un fel de preot coslujitor în parohiile mari din zilele noastre, n.r.) Constantin Urechie în 1912, părintele Iraclie este caracterizat drept „o figură marcantă”, dar care „n-a fost favorit de soartă (n-a avut noroc în lume). A fost lung timp văduv, a pierdut pe fiul său cel mai scump (Ciprian, compozitorul, n.r.), al doilea fiu s-a dedat patimei beției și o fiică a trecut în Regatul Vechiu, unde s-a căsătorit după un amploaiat de la tren din Buzău, cu numele Rațiu”. Tot autorul condicii notează că preotul Porumbescu „le impunea sătenilor prin cântarea sa sonoră și vocea sa puternică care se auzia din drum când făcea serviciul în biserică. Și astăzi îl pomenesc oamenii mai mult decât pe oricare preot și-și aduc pururea aminte de el ca de un preot de o energie rară”.

În sat, numele lui a rămas legat și de una dintre inițiativele care i-au dus faima în toată Bucovina: deschiderea, în 1889, a unui curs de industrie casnică. La acest curs, sub supravegherea a doi învățători aduși din Brașov, cei 42 de elevi înscriși învățau a împleti coșuri. „Produsele lor erau bine cotate la Cernăuți de către Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina și în expoziția de la Școala Română din Suceava. Preotul a plătit pentru aceste cursuri 200 de florini, iar din alți 70 de florini a cumpărat unelte pentru efectuarea lucrului manual în cadrul școlii din parohie”, explica profesorul Constantin Hrehor, într-un text publicat în volumul „Cronica de la Frătăuții Noi“ (2011).

A murit la 13 februarie 1896, fără a mai apuca să-și ocupe funcția de egumen al Putnei, în care fusese numit numai cu câteva luni înainte.

Literat și naționalist de frunte al Bucovinei

Însă, dincolo de activitatea sa de preot paroh, în care s-a remarcat ca un misionar luminat, Iraclie Porumbescu rămâne unul dintre numele marcante ale istoriei și culturii Bucovinei secolului al 19-lea.
În perioada studiilor teologice de la Cernăuți a audiat şi cursurile celebrului profesor Aron Pumnul, cu care va lega apoi o strânsă prietenie. De altfel, în 1850, Aron Pumnul i-a publicat fabula „Buchea şi litera”, în broşura „Convorbire între un tată şi între fiul său asupra limbii şi literelor româneşti”. A fost fascinat întreaga sa viață de geniul lui Vasile Alecsandri, cu care, de asemenea, a fost prieten.

În casa patriotului Eudoxiu Hurmuzachi de la Cernăuca și-a făcut intrarea în grupul revoluționarilor pașoptiști refugiați în Moldova, cu care a întreținut strânse legături.

A fost, în decursul vieții sale, un cărturar în sensul cel mai profund al cuvântului. A scris în numeroase reviste importante ale epocii („Bucovina”, „Albina românească”, „Almanahul Moldovei”, „L’Etoile du Danube”, „Gazeta Transilvaniei”, „Fântâna Blanduziei”, „România liberă”, „Românul”, „Telegraful român” etc.), de multe ori semnându-și scrierile cu pseudonime de tipul „Un sătean” sau „Un bucovinean”.

Scrierile sale literare l-au consacrat încă din epocă, fiind considerat „primul poet şi prozator modern al Bucovinei”, autorul poemelor de la 1848, „Cântecul lui Iancu”, devenit folclor ardelenesc, „Fata de Roman”, „Aratrul (plugul) la anul nou 1850”, „Cătră Zimbrul Moldovei”, „Ieremia Moghilă şi Săhastrul”, „Aniţa - Baladă din Bucovina”, „Stâna”, „Imnul Şcoalei”, „Prolog”.

Post-mortem, sub îngrijirea lui Leonida Bodnărescu, a apărut la Cernăuți, în 1898, volumul „Scrierile lui Iraclie Porumbescu adunate şi însoţite de o schiţă biografică”. Tot postum, în 1978, a apărut și volumul „Amintiri”, scris de Iraclie Porumbescu.