Preotul dr. Emil Grădinaru, promotor al cântării corale în Banat

Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca anul 2023 să fie „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)” în Patriarhia Română. În acest context, Părintele Patriarh Daniel făcea precizarea că „trebuie să ne aducem aminte și de marii imnografi ai Bisericii și de cântăreții bisericești, dirijori de coruri”

Omagierea înaintașilor înzestrați de Dumnezeu cu harul muzical este binevenită, cu atât mai mult cu cât peste viața și activitatea multora s-a așternut vălul uitării. Prin urmare, cinstirea lor în acest an omagial este un act de creștinească recunoștință și un prilej nimerit de a prezenta, mai ales în fața tinerilor, pilduitoarea lor slujire în Biserică, prin rugăciunea cântată. Din rândul personalităților care au „servit cu devotament Biserica și cultura românească” („Biserica Bănățeană”, Timișoara, anul IV, nr. 24/1943) a Banatului și a Timișoarei face parte și dr. Emil Grădinaru, ale cărui osteneli pe tărâm muzical sunt mai puțin cunoscute.

Născut în 1892, la Seceani (azi com. Orțișoara, jud. Timiș), Emil Gră­dinaru a urmat cursurile școlii secundare la Lugoj și Brașov, apoi a studiat Teologia la Caransebeș, unde a dirijat corul studenților și la Arad. În necrologul rostit la înmormântarea preotului Grădinaru, preotul Sava Golumba spunea că l-a cunoscut în anul 1910, pe când era student la Caransebeș, și s-a remarcat ca dirijor al studenților care au cântat cu prilejul festivi­tăților de instalare a protopopului dr. George Dragomir la Biserica Albă (azi în Serbia). Cu vervă și talent a condus corul studenților în Teologie, spunea pr. Sava Golumba, și a cântat, acompaniindu-se singur la pian, cântarea „Mama” din poezia reginei Carmen Sylva. După absolvirea studiilor teologice, Emil Grădinaru a fost hirotonit preot și a funcționat, o vreme, ca administrator la Grădiștea Nouă, apoi ca paroh la Birchiș (lângă Săvârșin).

În anii Primului Război Mondial, Emil Grădinaru a fost trimis ca preot militar pe frontul italian, după încheierea acestei conflagrații și căderea monarhiei fiind numit de Consiliul Dirigent de la Sibiu ca șef de siguranță. Nu rezonează, însă, cu această funcție și, după un stagiu scurt, vine la Timișoara, unde activează ca gazetar. În această perioadă, a redactat și editat singur o revistă literară, fapt ce grăiește de la sine despre anvergura sa culturală. Slujirea preoțească și activitatea cultural-muzicală desfășu­rate cu pasiune de preotul Emil Grădinaru au continuat o vreme pe continentul american. Împreună cu profesorul Ștefi Oltean, preotul Grădinaru a plecat peste Ocean, unde a fost ales preot la Chicago, Detroit și Youngstown, Ohio.

Înzestrat de Dumnezeu cu mulți talanți, preotul Grădinaru se implică în viața pastorală și culturală a parohiilor în care a activat: pune bazele ziarului „Românul”, înfiin­țează coruri și organizează manifestări cultural-muzicale elogiate de presa americană. După doi ani de slujire în America, revine în țară și este încadrat pe postul de consilier cultural la Primăria Timișoara. Între timp își ia doctoratul la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca și este numit consilier economic tot în cadrul Primăriei Timișoara.

Odată cu reînființarea Episcopiei Timișoarei, preotul Emil Grădinaru este încadrat în funcția de director al Cancelariei episcopale și secretar al Consiliului eparhial. Bogata sa experiență administrativă, pregătirea profesională de excepție și realizările cultural-artistice l-au recomandat pentru misiunea de organizare a eparhiei, readusă la viață și păstorită de Episcopul Vasile Lăzărescu. „De o inteligență sclipitoare și de o excepțională destincție sufletească, a fost mereu la datorie, mereu amabil, zâmbitor și generos”, notează organul oficial al Episcopiei Timișoarei.

Activitatea muzicală

Din dragoste pentru muzica bisericească în general și pentru cântarea corală în special, preotul Emil Grădinaru a devenit membru al „Reuniunii române de cântări din Timișoara-Elisabetin”, pe care a și condus-o în calitate de președinte o anumită perioadă de timp. De asemenea, pe când era consilier la Primăria Timișoara, a dirijat corul Parohiei Elisabetin, în perioada 1926-1929 („Mitropolia Banatului”, Timișoara, anul XXXIII, nr. 10-12/ 1983, noiembrie-decembrie). Înfiin­țân­du-se Parohia Timișoara „Principele Carol”, denumită ulterior „Iosefin”, Emil Grădinaru se înscrie în „Societatea corală Doina Banatului” a acestei parohii, care, în 1931, era formată din 137 de membri. Ales în funcția de vicepreședinte al societății corale de la Iosefin, Emil Grădinaru a fost membru al Coralei „Doina Banatului”, pe care a și dirijat-o un timp, după retragerea diaconului dirijor Alexandru Bocșianu.

La 6 octombrie 1946, a fost târnosită Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, răspunsurile liturgice fiind date de Corul „Doina Banatului” al Catedralei Episcopale „Nașterea Maicii Domnului”-Iosefin, dirijat de profesorul Nicolae Lungu, și de Corala „Banatului”, dirijată de profesorul și compozitorul Sabin Drăgoi. Din acel moment, corul de la Iosefin a devenit corala Catedralei Mitropolitane, iar la Iosefin a fost înființat un nou cor parohial. Preotul Emil Grădinaru și-a continuat activitatea muzicală, în cadrul corului parohial de la Iosefin, ba chiar a înființat, probabil cu aprobarea profesorului Sabin Drăgoi, un octet sau dublu quartet al bisericii, care a dăinuit până în anul 1944. Cu acest octet a străbătut, apoi, satele bănățene, „răspândind peste tot miresme de duhovnicie” („Biserica Bănățeană”, nr. 24/1943).

În necrologul publicat de revista „Biserica Bănățeană”, după decesul său, se arată că, prin strădaniile ce le-a depus pe tărâm muzical, a înălțat „podoaba serviciilor divine, transpunând sufletul credincioșilor; cu bagheta sa magică vrăjea, sco­țând nuanțe de un dinamism zguduitor și de o expresivitate captivantă”. Foarte activ în viața muzicală a Timișoarei, la 9 aprilie 1942, dublul quartet de la Iosefin a „făcut o surpriză plăcută soldaților răniți de la spitalul liceului piarist, dând aici un splendid concert și provocând răniților câteva clipe de alinare și de înălțare sufletească”, consemnează „Biserica Bănățeană”. Concertele octetului de la Iosefin, dirijat de pr. dr. Emil Grădinaru, au avut loc la Casa Națională din Timișoara și în sala de festivități a parohiei, acesta din urmă onorat de Mitropolitul Vasile Lăzărescu, la 20 septembrie 1942.

Selectul dublu quartet vocal, consemnează „Biserica Bănățeană”, compus din domnii Golub, Mihailovici, Cocora, Itineanțu, Gligor, Milivoi, dr. Balog și Zeiatev, sub bagheta eminentului dirijor Emil Grădinaru, directorul Cancelariei eparhiale, a executat un ales repertoriu muzical”. Același dublu quartet a susținut concerte și în alte parohii timișene, precum Satchinez, biserica Parohiei Timișoara Iosefin, Catedrală Episcopală, a doua zi de Crăciun din anul 1943, în biserica Parohiei Jebel (24 ianuarie 1943) și în alte lăcașuri de închinare.

Concertul de la Iosefin ne oferă informații cu privire la bogatul repertoriu religios, clasic și patriotic al octetului catedral. Astfel, aceeași publicație eparhială menționează includerea în repertoriul prezentat publicului a următoarelor piese: „Tatăl nostru...”, de Ciprian Porumbescu, „Lăudați...”, „Cerurile spun...”, „Concert bisericesc...” și „Psalmul 100”, urmate de piesa „Victoria”, de Ferdinand Möhring (1816-1887), compozitor, poet, dirijor și organist german, diferite arii pastorale și „Pui de lei”.

Personalitate de seamă a vieții bisericești, culturale și muzicale bănățene, preotul Emil Grădinaru s-a stins din viață în plină activitate creatoare, la 11 iunie 1943, în vârstă de numai 51 de ani, din cauza unei apendicite acute. Slujba de înmormântare a fost oficiată la 15 iunie 1943, în biserica Parohiei Timișoara Iosefin, de către preotul Traian Golumba, așa cum i-a fost dorința, în prezența Mitropolitului Vasile Lăzărescu și a primarului Timișoarei, a preoților din administrația eparhială și protopopească, a membrilor Consiliului eparhial și a multor preoți, prieteni, credincioși. Cântările funerare ale slujbei de înmormântare au fost executate de corul episcopiei, dirijat de preotul Sava Golumba, iar la locul de veci a cântat octetul înființat de preotul Emil Grădinaru.