Presa a susţinut înfiinţarea Patriarhiei Române

În anul de graţie pentru Ortodoxia românească 1925, presa a susţinut ridicarea ­Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, dând glas, astfel, opiniei generale din societatea românească de susţinere a acestui proiect, pe care ministrul Lapedatu îl considera „o necesitate de ordin național”.

Trebuie să subliniem rolul foarte important pe care l-au avut personalităţile epocii în susţinerea demersurilor pentru înfiinţarea Patriarhiei Române prin articolele pe care le-au publicat în cele mai importante cotidiene ale epocii.

Momentele legate de ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie şi recunoaşterea acestui act al Sfântului Sinod în plan intern şi extern s-au bucurat de spaţii largi în presa vremii din România. Chiar au existat articole încă de la sfârşitul anului 1924 prin care a fost pregătită societatea românească pentru înfiinţarea Patriarhiei Române. Aceasta a informat şi conştientizat opinia publică de importanţa, pentru societatea românească, a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Articole publicate în 1925 ne arată voinţa politică şi bisericească pentru înfiinţarea Patriarhiei Române. Subliniind unanimitatea politică din societatea românească pentru susţinerea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, care este văzută ca un act important nu doar pentru Biserică, ci şi pentru Regatul României. Tocmai de aceea vedem şi susţinerea atât de amplă a presei din epocă pe acest subiect.

Spre exemplu, la Craiova, în data de 1 noiembrie 1925, în revista Năzuinţa găsim un text sub titlul „Frânturi de gând”, în care autorul subliniază că „ridicarea bisericii noastre la treapta de Patriarhie nu trebue privită ca o consecință a importanței politice pe care a căpătat-o după război statul, ci trebue privită ca o verigă firească a unui întreg lanț evolutiv ca o încoronare a unui trecut străvechiu și glorios, ca o dreaptă răsplătire pentru serviciile neprecupețite aduse ortodoxiei și neamului nostru”.

Un alt exemplu îl găsim în ziarul independent Primăvara care, în ediţia sa din 1 martie 1925, publică pe prima pagină un amplu articol sub titlul „Patriarhia Românească”, ce ne spune din start că „ridicarea mitropolitului primat al României la rangul de patriarh se face în condițiuni de normalitate… Trecutul ortodoxiei noastre e atât de bogat și raza lui istorică atât de luminoasă, încât demnitatea de patriarh se cuvenea șefului bisericii românești”.

Mai oferim un exemplu, de această dată este vorba de ziarul de la Cluj Patria, unde pe prima pagină a ediţiei din 1 noiembrie 1925 apare articolul cu titlul „Patriarhia Românească”, unde autorul scrie că, „prin voința țării și a bisericei ortodoxe autocefale române, a fost înălțat scaunul primațial la rangul de Patriarhie, și odată cu el și Primatul” la demnitatea de Patriarh. Acest lucru se întâmplă ca urmare a realizării „idealului nostru de veacuri, unirea politică a tuturor românilor într-un Stat național, a adus în mod firesc și necesar și înființarea Patriarhiei românești. Inițiativa, ca și hotărârea de înființare a Patriarhiei, a fost salutată și încurajată cu bucurie de întregul popor românesc”.

Este clar că înfiinţarea Patriarhiei Române a fost un eveniment care, datorită amplei mediatizări din presă, a avut un ecou major în societatea românească. Aceasta a susţinut acest proiect, lucru arătat la învestirea primului Patriarh, când şi-a manifestat entuziasmul prin miile de oameni prezenţi în Capitală, la procesiunea de pe Calea Victoriei, ce a marcat proclamarea solemnă a înfiinţării Patriarhiei Române: „Ziua de 1 Noembrie va rămâne cea mai de seamă în istoria bisericei ortodoxe române, ea constituind un eveniment epocal şi în istoria universală a ortodoxismului. Solemnităţile cari au avut loc cu prilejul acesta au întrecut prin fastul lor toate solemnităţile care au avut loc până acum în Capitala României mari. Miile de cetăţeni ai Capitalei au ţinut să participe la sărbătoare. De-alungul trotuarelor pe unde a trecut procesiunea erau înşiruite şcolile şi societăţile, întreg oraşul era pavoazat”. Consemna în pagina a 4-a cotidianul Cuvântul de miercuri 4 noiembrie 1925, în articolul cu titlul sugestiv „Marile solemnităţi ale investirii Patriarhului dr. Miron Cristea”.

Personalităţile politice ale epocii, în frunte cu premierul Brătianu, au susţinut, aproape unanim, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, lucru care s-a văzut şi în presă, prin articolele favorabile înfiinţării Patriarhiei Române. Inclusiv presa politică şi de partid a acordat spaţii ample pentru a mediatiza principalele etape ale procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

Un exemplu este ediţia din 6 noiembrie 1925 a ziarului liberal Viitorul care prezintă pe larg primirea la Senat a Patriarhului Miron Cristea după învestirea sa din data de 1 noiembrie 1925. Acest eveniment are loc marţi, 3 noiembrie 1925. Articolul are un subtitlu sugestiv: „Omagiile Senatului pentru I.P.S.S. Patriarhul Miron Cristea”. Din textul articolului redăm un fragment din discursul ministrului Alexandru Lapedatu: „Guvernul se asociază din toată inima la omagiile de iubire şi respect pe care Senatul țării le aduce I. P. S. Patriarh, în momentul când pentru prima oară păşeşte în această adunare, al cărei membru de drept este… noi cu toţi reprezentanţii naţiunei suntem fericiţi să constatăm că acela, care se găseşte în fruntea bisericii ca Patriarh, acela aduce nu numai prin demnitatea pe care o reprezintă această autoritate şi prestigiu, dar o aduce prin însăși persoana sa… Urez în numele guvernului sănătate şi bine şi cât mai mulţi ani să fie în mijlocul acestei adunări, precum va fi pe tronul Patriarhiei, conducător al sufletelor”.

Presa epocii a subliniat foarte clar că înfiinţarea Patriarhiei Române a adus un prestigiu mai mare Bisericii Ortodoxe Române, care s-a răsfrânt şi asupra poporului român, căruia îi aparţine şi cu al cărui destin şi-a împletit existenţa şi lucrarea în istorie.

Parcurgând ziarele epocii, remarcăm că a fost o voinţă bisericească, dar şi una politică pentru ca Biserica Ortodoxă Română să fie ridicată la rang de Patriarhie. Mai mult presa aduce argumente în plus pentru înfiinţarea Patriarhiei Române, în concordanţă cu mişcările politice internaţionale şi mai ales cu situaţia geopolitică provocată în spaţiul ortodox de Revoluţia bolşevică din 1917, care modifică radical importanţa în lumea ortodoxă a Bisericii Române.

Din textele presei vedem că societatea românească a fost pregătită pentru înfiinţarea Patriarhiei Române şi mai ales că acest demers bisericesc a avut tot sprijinul statului român, care s-a implicat cu toate structurile sale în realizarea acestui obiectiv extrem de important pentru Regatul României, nu doar pentru Biserica Ortodoxă Română.

Având în vedere toate aceste lucruri, pot afirma fără să greşesc că presa românească a susţinut cu toată convingerea proiectul de interes naţional numit Patriarhia Română.

Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie a fost un eveniment ce s-a bucurat de o presă pozitivă, ceea ce a arătat voinţa clasei politice româneşti de a susţine total înfiinţarea Patriarhiei Române.

Presa a jucat un rol central în susţinerea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Ea s-a străduit să prezinte etapele acestui proces în cele mai frumoase nuanţe, lăsându-ne nouă, peste timp, mărturia unei stări de spirit care ar trebui să caracterizeze şi societatea românească de astăzi, şi anume cea de unitate în susţinerea proiectelor de interes naţional, cum a fost înfiinţarea Patriarhiei Române.