„Prezența preotului în spital este asemănătoare oxigenului pentru organism”

În spitale există multă suferință și durere, iar cadrele medicale lucrează cu știință și perseverență pentru vindecarea bolnavilor. În sprijinul acestora se află preotul de caritate, care poartă de grijă sufletelor bolnavilor, aduce mângâiere și speranță. La Secția de Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” Botoșani slujeşte preotul de caritate Marius Ciobanu, care ne-a spus că micii pacienţi „simt o atracție deosebită față de lăcașul lui Dumnezeu și cer să vină în capelă, unde se simt bine sufletește, chiar dacă suferă fizic”. Colaborarea medicilor cu preotul este benefică atât pentru copii, cât și pentru susținerea personalului, „preotul, fiind prelungirea lui Dumnezeu pe pământ, aduce multă lumină pacienților și lucrătorilor în halate albe”, consideră dr. Constantin Tudorache.

De 18 ani preot de caritate în cadrul Secției de Pediatrie a Spitalului Jude­țean de Urgență „Mavromati” Boto­șani, pr. Marius Ciobanu săvârșește aici, în duminici și sărbători, rânduiala Ceasurilor, slujba Utreniei și Sfânta Liturghie, iar în fiecare zi de miercuri oficiază Taina Sfântului Maslu. Este mereu prezent în saloanele unde sunt tratați copii și adolescenți, citindu-le rugăciuni pentru sănătate și răspunzând tuturor solicitărilor venite din partea aparținătorilor și a cadrelor medicale. Părintele Ciobanu ne-a vorbit despre specificul slujirii într-un spital dedicat copiilor: „Facem rugăciuni pentru copilași și mămici, împărtășim periodic copii și răspundem la toate solicitările care vin din spital. Copiii simt o atracție deosebită față de lăcașul lui Dumnezeu și cer să vină în capelă, unde se simt bine sufletește, chiar dacă suferă fizic. Cu ocazia sărbătorii Crăciunului și a Zilei Inter­naționale a Copilului, 1 iunie, suntem prezenți cu daruri pentru fiecare copil, încercând să-i bucurăm atât cât ne stă în putere. La praznicul Botezului Domnului, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii și cu alte prilejuri binecuvântez întregul spital prin stropirea cu Agheasmă mare sau cu agheasmă mică. Cel mai des sunt solicitat să alin suferința micuților și a cadrelor medicale de la Secția de Primire a Urgențelor, căci aici mulți micuți trec la Domnul. Dacă medicii tratează trupul, noi avem grijă de suflet, de aceea împreună colaborăm frumos cu întregul personal al spitalului, care, atunci când timpul permite, participă la slujbele din cadrul bisericii noastre și înălțăm împreună rugăciuni pentru sănătatea copiilor internați. Sunt impresionat de faptul că unii medici și asistenți, după ce au terminat o gardă de 12 ore, participă la Sfânta Liturghie din incinta spitalului, se spovedesc și se împărtășesc și abia apoi pleacă acasă. Medicii au conștiința că în fața lor stă o persoană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.

„Misiunea medicilor este foarte grea”

Pe doctorul Constantin Tudorache, specialist în balneologie și recuperare medicală, l-am găsit în cabinetul său, consultându-i pe micuți. Renumele său de medic de vocație sau „specialist desăvârșit, extrem de atent la nevoile pacienți­lor”, așa cum mi-a spus un pacient, a depășit de ani buni granițele județului Botoșani. Când l-am cunoscut personal în cabinetul său plin de icoane și cărți de rugăciuni, am înțeles că dăruirea acestui medic primar, cu peste 40 de ani de experienţă, vine și din credința puternică pe care o are în Dumnezeu: „Misiunea medicilor este foarte grea și aș îndrăzni să spun că se apropie de cea a preoților, având în vedere că și noi trebuie să fim foarte atenți la suferința oamenilor. Eu lucrez mult cu copii, mai ales pe partea de recuperare a poziției corecte a corpului. Am întâlnit multe tulburări de statică vertebrală a coloanei și le spun mereu micuților și părinților că fără colaborarea și efortul lor de a face în mod constant exercițiile și tratamentul pe care le recomand, rezultatele nu vor fi vizibile. Suntem atenți atât la bolile corpului, cât și la nevoile sufletului, căci dacă sufletul nu este liniștit, calm și cu ridicare către Dumnezeu, atunci eu tratez doar un corp inert și nu am rezultate pozitive. De-a lungul timpului, am avut multe rezultate frumoase, dar care nu se datorează contribuției mele, ci sunt conștient că acestea reprezintă darul Bunului Dumnezeu”.

Biserica de lângă spital „aduce liniște și pace sufletească”

Relația cu Dumnezeu este pentru dr. Tudorache „baza existenței” sale, iar candela mereu aprinsă în cabinetul slujirii sale îl ajută să întrețină „lumina” pe care o răspândește și către pacienții lui. Chipul său, brăzdat de încercări, e luminat de flacăra credinței care arde neîntrerupt în sufletul său. Cărțile sale de rugăciuni și Psaltirea mi-au arătat, prin uzura lor, cât timp petrece acest medic în genunchi în fața lui Dumnezeu. Și cu adevărat, Bunul Dumnezeu l-a protejat și ajutat în drumul vieții sale! Cu vorba caldă și blândă, mi-a vorbit despre suferințele oamenilor și despre necesitatea prezenței preotului în mijlocul pacienților: „Prezența preotului în spital este asemănătoare oxigenului pentru organism, pentru că îi ajută atât pe pacienți, cât și pe noi, cadrele medicale. În plus, prezența unei biserici lângă spital aduce multă liniște și pace sufletească. Iar preotul, fiind prelungirea lui Dumnezeu pe pământ, aduce multă lumină pacienților și lucrătorilor în halate albe, iar când preotul vine și cu Boboteaza în spital, pentru mine este o atmosferă celestă, divină. Îmi amintesc că la început, părintele Marius Ciobanu a slujit într-o capelă micuță de la etajul 1 al acestui spital. Participam puțini oameni la slujbele din capelă: părintele, dascălul, eu și câțiva pacienți. Și în acest mic sfânt lăcaș, atmosfera era divină și am simțit, în mod real, comuniunea cu Dumnezeu. Când plecam de la slujbă, parcă nu atingeam pământul! Acesta este rolul preotului de spital!”

Când l-am întrebat cine i-a insuflat această credință atât de puternică, dr. Tudorache mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi că timp de 25 de ani, în prima parte a vieții, a fost „băiat de altar”, alături de tatăl și fratele său care au fost preoți, iar acum sunt slujitori în „altarul ceresc”: „Tatăl meu mi-a spus că dacă nu reușesc să-i ridic pe cei căzuți și nu aduc un zâmbet pe fața pacienților mei, degeaba trăiesc!”

Biserica în stil moldovenesc

În incinta Secției de Pediatrie a Spitalului Județean „Mavromati” Botoșani, se află din anul 2009 o frumoasă biserică, în stil arhitectural moldovenesc, ridicată în mai puțin de nouă luni. Distinsul medic Constantin Tudorache l-a ajutat și susținut mult pe părintele Marius Ciobanu în demersurile pentru aprobările necesare construirii edificiului. Lăcașul a fost sfințit, în 14 noiembrie 2010, de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, iar la strană a cântat, atunci, un cor de copii. Biserica are hramurile „Sfântul Apostol Andrei” și „Sfântul Ierarh Nectarie”, din anul 2012 în biserică se află și o părticică din moaștele Sfântului Nectarie, vindecătorul de boli. Ca urmare a lucrărilor de amenajare și a împodobirii cu pictură interioară, în 18 septembrie 2022, a fost sfințită și podoaba interioară a bisericii. „A sluji într-un spital este foarte greu, căci discuțiile cu aparținătorii și copiii bolnavi nu sunt ușor de purtat. Și acolo unde este mai multă suferință, acolo este chemat și preotul, și nu pot rămâne insensibil și nu se poate să nu mă marcheze durerea lor. Cele mai grele momente sunt cele în care copilașii nu pot fi salvați, în ciuda tuturor eforturilor depuse de medici. În activitatea noastră, ne tragem puterea din Sfânta Împărtășanie, din relația cu Dumnezeu și Sfinții Săi. Orice problemă pe care o avem, atunci când o punem, prin rugăciune, în fața lui Dumnezeu, aceasta scade în intensitate și Dumnezeu ne ajută”, spune pr. Marius Ciobanu.

„Credința în Dumnezeu este o sursă de putere”

Unul dintre medicii care poartă grijă, cu mult devotament, de sănătatea copiilor din acest spital este și dr. Gianina-Giorgiana Hamza-Lalău, care ne-a vorbit despre importanța colaborării dintre medic și preot: „Anul omagial al pasto­rației și îngrijirii bolnavilor reprezintă un moment de recunoaștere a devotamentului și a sacrificiului personal al celor care lucrează în domeniul medical. Medicul pediatru este, deseori, primul contact al copiilor cu sistemul medical și el trebuie să fie capabil să stabilească o relație de încredere cu micuții și familiile lor. Acest lucru implică nu doar diagnosticarea și tratarea afecțiunilor, ci și oferirea de sfaturi și îndrumări pentru un stil de viață sănătos. În fiecare interacțiune cu un copil și familia acestuia, un medic pediatru trebuie să fie atent la nevoile lor, să ofere îngrijire și sprijin emoțional. Adesea, medicii sunt martori ai suferinței copiilor care se confruntă cu boli grave sau traumatisme. În aceste momente, credința în Dumnezeu este o sursă de putere și confort pentru noi ca medici pediatri, ajutându-ne să găsim înțelegere și sens în fața suferinței și a nedrep­tății. Pacienții pot vedea lucrarea lui Dumnezeu în minunea vindecării, în sprijinul și compasiunea pe care le oferim în îngrijirea pacienților noștri”.

Prin prezența și rugăciunea sa, preotul de caritate alină durerea, mângâie sufletele întristate și aduce nădejde acolo unde boala cople­șește resursele sufletești. Cele mai frumoase momente au fost pentru pr. Marius Ciobanu acelea în care a fost chemat în miez de noapte să boteze câte un copil aflat în stare critică. Și după ce-a îndeplinit sfânta taină în regim de urgență, zorii nu au adus doar lumina razelor soarelui, ci și vestea că acel copilaș și-a revenit, căci harul și puterea lui Dumnezeu au lucrat în trupul și sufletul său.

„În cadrul Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, putem reflecta asupra virtuților pe care le îmbrățișează medicul pediatru: altruismul, compasiunea și empatia. Noi, ca profesioniști, tindem să vedem nu doar simptomele unei afecțiuni, ci și persoana în întregime, lucrând pentru a ne asigura că fiecare copil primește îngrijirea de care are nevoie pentru a crește sănătos și fericit. În același timp, medicul pediatru este conștient de limitele sale și de neputința umană în fața anumitor situații. Așadar, ne bazăm pe credință pentru a găsi puterea de a continua să oferim îngrijire și speranță, chiar și în cele mai dificile momente. Relația unui medic pediatru cu pacienții săi și cu Dumnezeu este una profundă și plină de semnificație, iar credința ne ajută să ne îndeplinim vocația cu compasiune și devotament”, a adăugat dr. Gianina-Giorgiana Hamza-Lalău.