Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Primarul român din Germania

Primarul român din Germania

Galerie foto (13) Galerie foto (13) An omagial
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 30 Mar, 2021

Octavian Ursu s-a născut în 28 octombrie 1967, la București, într-o familie originară din Sibiu. A absolvit Conservatorul din București, unde a studiat muzica și pedagogia, devenind profesor de muzică și trompetist solo. În decembrie 1989, ca mulți alți studenți, s-a aflat pe baricadele revoluției care a spulberat regimul comunist. După absolvire, în 1990, a ajuns în orașul german Görlitz, unde, după o audiție la Filarmonica locală, a fost angajat. Intenția sa era să rămână aici cel mult doi ani, să câștige niște bani, să-și cumpere instrumente cât mai bune și să se întoarcă acasă.

Dar soarta a decis altfel... În 1991 a cunoscut-o pe Désirée, fiica unei familii din Silezia Superioară refugiate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial care a trăit în Turingia până în 1956 și apoi a fugit pentru a doua oară, de data aceasta în Republica Federală Germană. Désirée s-a mutat în 1990, după bacalaureat, la Dresda și apoi la Görlitz pentru a studia. A devenit o cântăreață de muzică clasică (contralto) și soția românului care astfel a decis să rămână aici! Acum soții au două fete: Silviana și Diandra.

Octavian Ursu spune că s-a adaptat ușor și repede în Germania, fiind un adept al binecunoscutei organizări sistematice și disciplinate a germanilor, pe care îi admiră și-i prețuiește tocmai din acest motiv. În 1994 a absolvit Academia de Muzică „Robert Schumann” din Düsseldorf, din 1998 a fost lector la Colegiul de Muzică Bisericească și la Școala de Muzică „J.A. Hiller” din Görlitz, în 2000-2010 președintele Consiliului instituțional al Teatrului de Muzică, iar între 2010 și 2014 președintele general al Consiliului instituțional al Teatrului „Gerhart Hauptmann”-Görlitz-Zittau GmbH.

Aceste activități, plus altele, n-au trecut neobservate. Văzând în el un om gospodar și de nădejde, energic și motivat, în 2009, Uniunea Creștin-Democrată (CDU) l-a cooptat în rândurile sale, în același an fiind ales consilier municipal și locțiitorul președintelui grupului parlamentar al Uniunii Creștin-Democrate din cadrul Consiliului municipal. În 2010 a devenit președinte al CDU Görlitz, iar în 2011 membru al Consiliului regional CDU.

Era doar începutul! La alegerile pentru Landta­gul (parlamentul landului) Saxoniei din 31 august 2014 a cucerit mandatul direct în cir­cumscripția electorală nr. 58 (Görlitz 2) și apoi a devenit membru al „Comisiei pentru știință și a instituțiilor de învățământ superior, cultură și mass-media”, iar un an mai târziu, în Senatul de Cultură al Statului Saxonia şi în Consiliul de Administrație al Centrului de Educație Politică al Saxoniei. În același an a preluat preșe­dinția grupului de acțiune „Integrare și imi­grație” și a fost numit membru al Comitetului Națio­nal de Securitate Internă. În noiembrie 2015, a fost ales adjunct al Consiliului regional al CDU Saxonia și președinte al CDU din districtul Görlitz. În toamna anului 2016, Octavian Ursu a fost delegat de către Stanislaw Tillich, pe atunci prim-ministrul landului, în Consiliul de Administrație al Fundației pentru Dezvoltare și Pace.

După această suită ameţitoare de recunoaşteri ale competenţelor sale, era cumva de aşteptat ca CDU să-l aleagă în 2019 drept candidat pentru postul de primar în Görlitz, pe care l-a și câştigat!
Octavian Ursu are încă rude în țară: tatăl la București, diferiți unchi, mătuși, veri în județul Sibiu. L-am întrebat însă dacă, după 30 de ani petrecuți în Germania și fiind atât de rezonant cu spiritul nemțesc, nu cumva a devenit și el neamț. M-a asigurat râzând că va fi întotdeauna român, chiar dacă se simte acum și un pic german și este profund dedicat nevoilor și proiectelor comunităților în care trăiește.

Hollywoodul Europei

Görlitz este un oraş foarte frumos, având o istorie spectaculoasă şi o poziție specială, la granița dintre Germania şi Polonia, la poalele munților Boemia-Lusatia. Râul Neisse îl separă și în același timp îl unește cu fratele său, Zgorzelec, împreună cu care până în 1945 constituiau o singură urbe. Din 1998 cele două orașe formează un Oraș European. „Avem relații foarte strânse cu partea poloneză a orașului și un contract de cooperare foarte concret, mă întâlnesc des cu omologul meu polonez și organizăm ședințe de consiliu comune, unde luăm decizii pentru ambele părți ale orașului”, precizează Octavian Ursu.

Urbea are 56.000 de locuitori, 67,5 kmp, este cel mai important centru al Sileziei germane și centrul său păstrează multe monumente de arhitectură din epoca medievală și modernă. Orașul cu totul este o arie muzeală a Germaniei, datorită caselor în stil baroc, gotic și renascentist care au fost renovate minuțios. Nu întâmplător aici au fost turnate filme celebre, precum „Inglourious Basterds”, „The Monuments Men” sau „The Grand Budapest Hotel”, motiv pentru care orașului i se mai spune „Görliwood~ sau Hollywoodul Europei. „Mulți producători”, ne explică primarul, „apreciază atmosfera și condițiile destinse de lucru”.

Tot el ne spune că orașul seamănă cu cele ale noastre din Transilvania, precum Sighișoara sau Sibiul. „În acest an sărbătorim 950 de ani de la înființarea orașului, am pregătit o serie de evenimente dedicate, pe care le-am plasat în a doua jumătate a anului, când sunt încrezător că situația epidemiologică va fi mult mai bună, având în vedere felul în care merge campania de vaccinare, care a început cu medicii și persoanele de peste 80 de ani și continuă cu categoriile descrescătoare de vârstă”.

Ne așteptam cumva ca Octavian Ursu să fi fost ales și datorită unei comunități mari de români. Ne înșelam. Sunt puțini români în Görlitz, printre care câțiva foști colegi din orchestra simfonică. L-am întrebat dacă se întâlnește cu ei și ne-a răspuns oftând că nu prea se întâlnește cu nimeni, pentru că nu are timp liber. Chiar weekendurile sunt pline de evenimente la care trebuie să participe.

„Nimeni nu-i apreciază pe cei care denigrează locul de unde vin”

Proiecte? „Doresc să modernizez orașul și am o serie de proiecte pentru promovarea tehnologiilor de vârf și înființarea unor institute de cercetări aici în oraș, ca să devenim mai atractivi pentru cetățenii tineri și bine calificați”. Va candida din nou, la terminarea mandatului, în 2026? Răspunde râzând: „Nu mă gândesc până acolo!” și adaugă serios: „Deocamdată trebuie să-mi fac datoria”.

Cum sunt priviți românii în Germania? „Depinde de cum se integrează și în ce măsură sunt pregătiți să muncească având o anumită dăruire și performanță”.

Octavian Ursu este un om credincios, iar familia merge în general la slujbele catolice din oraș, neexistând o biserică ortodoxă în Görlitz. L-am mai întrebat cât de des revine în România - în vremuri normale, desigur - și ce își amintește de aici cu cea mai mare plăcere. „Din păcate, destul de rar, fiind extrem de ocupat, cel mult o dată pe an. Revin cu mare plăcere la București, unde m-am născut și am crescut până la vârsta de 22 de ani, dar și în Transilvania, în zona Sibiului, unde încă am rude și de unde provine tatăl meu. Îmi amintesc cu mare plăcere de anii de școală și de studenție și întrețin contacte cu foști prieteni și colegi”.

În final, l-am rugat să transmită un mesaj conaționalilor din țară. S-a gândit un pic și a spus: „I-aș îndemna să-și urmeze vocația, aspirațiile, dorințele și, dacă ajung în străinătate, să nu ascundă niciodată de unde vin și nici să nu-și vorbească de rău țara. Eu n-am făcut-o niciodată. Nimeni nu-i apreciază pe cei care denigrează locul de unde vin”.